Demeter András István, secretar de stat în Ministerul Culturii: Acordarea unei șanse culturii și prin cultură, comunității

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (14 februarie, ora 21:05) - Realizator: Ruxandra Săraru - Bună seara, doamnelor și domnilor, vă spune Ruxandra Săraru, care vă invită la o ediție specială a emisiunii "Oameni care mișcă România". Invitatul special, secretarul de stat Demeter András István. Tema specială: Timișoara, oraș european. Bine ați revenit la Radio România Actualități, domnule Demeter András István. Știu că e un loc drag, un loc în care ați construit mult și frumos, o revenire nostalgică...
Demeter András István: Aşteptată.
Realizator: Şi aşteptată.
Demeter András István: Aşteptată, nostalgică. Vă mulțumesc mult pentru oportunitate. Mă bucură foarte mult că subiectul sau tema este chiar una de mare actualitate, având în vedere că suntem mai mult decât în anticamera relansării oficiale a programului cultural "Timișoara - Capitală Europeană a Culturii 2023".
Realizator: Ştiu că au mai fost două capitale europene care și-au deschis porțile larg, una în Ungaria, la Veszprem, și una la care ați participat și aţi scris foarte frumos pe Facebook, în Grecia, la Elefsina.
Demeter András István: La Elefsina. De câțiva ani încoace s-a trecut la o abordare prin care sunt trei capitale culturale, în trei regiuni diferite ale Europei și anul acesta, în această cursă, după ce din 2021 România a fost amânată pentru 2023, suntem, așa cum ați precizat, trei țări și în cadrul acestora trei regiuni. Regiunea Veszprem-Balaton, care este o regiune mai extinsă, într-o zonă splendidă și extrem de frumos dezvoltată a Ungariei, în zona lacului Balaton și în Elefsina sau, așa cum se cunoaște încă din antichitate acest orăşel portuar, Eleusis, un oraș al miturilor, dar care a trecut prin vâltorile istoriei și este un oraș, aș putea să spun, oarecum, opusul zonei Veszprem-Balaton, pentru că e un oraș portuar, de fapt, un orăşel foarte, foarte, foarte mic. Din toate punctele de vedere, am putea să spunem că, până în acest moment, este un oraș mai degrabă defavorizat de soartă decât favorizat. Între ele două se situează metropola de pe Bega, Timișoara și zona aceasta întreagă, împrejurată, pe de o parte, de niște județe frumoase și extrem de ofertante, de la Arad la Hunedoara, la Caraș-Severin și, pe de altă parte, tot ce înseamnă Banatul istoric, inclusiv ajungând până la Voivodina, care a avut și ea o capitală culturală în cursul anului 2022, tot în regiunea din Serbia, cu epicentrul la Novi Sad.
Realizator: Ce pregătește Ministerul Culturii, pentru că are o contribuție importantă Ministerul Culturii și v-ați ocupat dumneavoastră personal de devenirea acestui oraș european, pe lângă ceea ce s-a întâmplat cu autoritățile locale care s-au preocupat de această capitală europeană?
Demeter András István: M-aș întoarce foarte puțin în timp, atunci când în 1985, cei doi, eu le spun titani, pentru că fiecare la rândul lui a lăsat o amprentă extrem de importantă asupra culturii europene - vorbesc de Melina Mercouri, care, pe de o parte, că era o actriţă uriaşă, da, a fost și un politician redutabil și prin acest tandem cu celălalt om, care a marcat nu doar cultura Franței, și prin reverberații cultura întregii Europe și, de ce nu, a întregii lumi, Jack Lang, când au pus bazele acestei tradiții deja, că vorbim de, iacătă, 35 de ani, nu, de când...
Realizator: Vorbim de o istorie.
Demeter András István: Mai mult. Vorbim de o istorie deja... Atunci când au pus bazele poate că ideea nu era chiar aceea, dar în acești ani, aceste decenii s-a dezvoltat o idee extrem și extrem de importantă. Instituția capitalelor culturale europene are un scop declarat și multe altele complementare, dar acela declarat se traduce destul de sec în următoarea frază: întărirea capacității administrative locale, adică este ceva care este construit în jurul ideii de autodeterminare, de autoguvernare, de dezvoltare a tot ce înseamnă comunitate locală în raport cu toate celelalte comunități care alcătuiesc o naţiune, o țară și așa mai departe, de aceea rolul principal sau vioara întâi întotdeauna la capitalele culturale este autoritatea locală cu coroniţa primăriei. Pe urmă, unde administraţia locală e structurată pe mai multe paliere, cum ar fi... și la noi există autoritate județeană...
Realizator: Consiliu Județean...
Demeter András István: Atunci ei devin tot un fel de vioara a doua, dar mai mică, dar aceasta este baza. În rest, celelalte autorități de nivel central, rolul și menirea lor este importantă, dar este mai redusă, pentru că ei, obiectivele acestora se învârt în jurul susținerii demersurilor și ale pregătirilor pe care le face autoritatea locală. Niciodată nu se acceptă sau nu este permisă substituirea centrului în treburile autorităților locale. Din 2019, nu mă întorc mai mult în timp, pentru că povestea și visul se întoarce pe la începutul anilor 90 de când Timișoara a început și eu moamem, cum s-ar spune, am început, în calitate de director de teatru din Timișoara, să visăm la... Dar ne întoarcem până în 2019, an în care Guvernul a emis o ordonanță, consfințită pe urmă și de Parlamentul României, prin care s-a stabilit contribuția centrului de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii, la programul Capitală Culturală Europeană la Timișoara, în 2021 era vorba atunci pe două paliere sau două componente, o sumă pentru investiții în infrastructura culturală care trebuia realizată pe parcursul acelor ani astfel încât să creștem capacitatea de găzduire a evenimentelor culturale și artistice în Timișoara pe durata anului cu titlul. Cealaltă componentă, firesc, era programul cultural, adică alocarea unor resurse financiare și de la centru, pentru ca oferta, exact, să fie cât mai bogată cu putință. Care au fost motivele, care au fost cauzele, cred că nici nu mai contează. Dar până la sfârșitul anului 2022 din acești bani nu s-a putut realiza atragerea a nici măcar 1% pentru a fi devenit posibilă utilizarea acelor fonduri a fost nevoie ca în cursul anului 2022 să reușim, printr-o ordonanță de urgență a Guvernului, ulterior aprobată și de către Parlamentul României, să redesenăm întreaga arhitectură a reglementări legale, pentru că în caz contrar rămâneam unde eram în 2019 o promisiune superbă, neonorată niciodată. Cu concursul colegilor din alte ministere, eu m-am apucat de acest proiect în 2021 cum m-am întors în minister, practic, în anticamera revenirii mele, deja discutasem cu domnul primar Fritz și cu domnul președinte Nica de la Timișoara ca să ne apucăm de treabă, dar cu toate acestea și cu toate zăveițele noastre, ne-a luat mai bine de un an și jumătate până când am reușit să trecem actul normativ. Și asta, trebuie să recunosc, și datorită sprijinului consistent pe care l-am primit de la actuala conducere a ministerului, în persoana ministrului, o întitră din această perioadă. în momentul la care discutăm noi, situația este deblocată, dar este o deblocare venită cu foarte mare întârziere. Bine, vioarele întâi au cântat în tot acești ani au lucrat, au făcut investiții, s-au pregătit, au construit programul, au făcut tot ce au putut din resursele lor. Dar acest ajutor consistent, căci Guvernul României în 2019 a fost destul de generos la nivel european, nu avem cu ce să ne rușinăm, dacă comparăm contribuția promisă în 2019 și onorată în 2022 cu o foarte puțină, aproape simbolică parte rămasă acum sau eșalonată pentru cursul anului 2023 nu avem de ce să ne rușinăm. Suntem în pas cu celelalte țări, chiar mult mai potentă din punct de vedere economic decât România. Doar că au sosit cu întârziere acești bani. Și atunci suntem într-o situație destul de interesantă, în care întârzierea a cauzat niște ratări. Adică nu suntem atât de spectaculoși precum poate puteam fi. Dacă și aici începem, ce să fi fost dacă? Da, ei, n-a fost să fie. Pe de altă parte, zic eu, suntem norocoși și suntem în fața unor oportunități. Pentru că banii nu s-au scurs pe pe pregătiri, pe uvertură, pe preludiu. Banii vor rămâne și vor fi utilizați. Se concentrează pe evenimentul, pe anul cu titlu. Și aici, cred eu, e abordare mai degrabă personală. Unii ar putea să spună că e, de fapt un fel de autoconsolare. O vom vedea în timp, dar opinia mea este următoarea: anul cu titlul "Nicăieri și nicicând", din '85 încoace, nu a însemnat minuni, nu a însemnat fenomene ieșite din comun. Ba, mai degrabă, întotdeauna, a însemnat un an de efervescență, dar un an caracterizat mai degrabă prin investiție, prin acordarea unei șanse culturii și prin cultură, comunității, ca ceea ce se însămânțează, se investește în acel an...
Realizator: Să rodească mai târziu.
Demeter András István: Să rodească mai târziu. Aici e frumusețea, asta este toată provocarea. Asta este, zic eu, geniul lui Jack Lang și al Melinei Mercouri.
Realizator: Nu să îl investească într-un an şi aici să se termine povestea.
Demeter András István: Exact. Ei nu s-au limitat la fenomenul cultura-consumator pe durata unui an. Nu. Sau, dimpotrivă, cultura ca investiție și ca producător de efecte sociale, economice chiar, de ce nu, în timp. Ori, hai să ne oprim un pic asupra a ce cunoaştem cu toții, și noi, și ascultătorii. Cred că au trecut din 2007 suficient de mulți ani, astfel încât, cred că toți care ascultă în această seară să știe că dacă vorbim de Sibiu...
Realizator: De Sibiu?
Demeter András István: Atunci Sibiul a fost, în 2007, Capitală Europeană a Culturii. Nu chiar en-titre, pentru că era în siajul Luxemburgului. Adică, nu era ca Timișoara, de sine stătătoare, ci era un fel de frățior mai mic, un fel de reverberație a fenomenului principal din Luxemburg. Cu toate acestea, Sibiul anului 2023, dacă cineva se uită și-și amintește cum era Sibiul...
Realizator: Îşi trage seva şi acum şi produce, în continuare.
Demeter András István: Exact. Și tot ce s-a întâmplat din 2007 încoace, mai degrabă din 2008 încoace, de după ecourile anului. Titlul nu este altceva decât construcție peste construcții, investiție și reinvestiție, astfel încât să rodească în continuare. Păi, asta este frumusețea. Ori, din momentul în care, da, am ratat startul, nu numai din acest motiv trebuie să menționăm și faptul că pandemia a intervenit exact în anul cu titlul. Deci, și asta a fost o cauză de amânare. Trebuie să vorbim deschis. Au fost multe frământări la nivelul local al Timişoarei, al dialogului dintre autorități, societatea civilă şi așa mai departe. Da, e inerent, cred că nu suntem noi singurii.
Realizator: Dar pe 17 se întâmplă.
Demeter András István: Se întâmplă deschiderea. Şi pe 17 vom avea parte de o deschidere structurată de către viorile întâi, pentru că ei au nu doar dreptul, ci chiar și obligația, aș spune, mai degrabă, prerogativa orchestrării acestui program de la deschidere, până la programul special de rămas bun.
Realizator: Şi al predării ştafetei.
Demeter András István: Exact. Al predării ştafetei. Au făcut un program care nu se va putea compara nici cu cea, și nu trebuie comparat, nici cu ce a fost la Veszprém, nici cu Elefsina. Dar, în contextul arhitectonic existent, Timișoara a pregătit un program extrem de ofertant, de incitant, pe mai multe paliere, întins pe aproape întreaga suprafață a orașului Timișoara, ceea ce nu e un lucru ușor, având în vedere totuși dimensiunile Timișoarei. Nu neapărat dacă ne comparăm cu Bucureștiul sau cu Elefsina, ci dacă ne comparăm cu un oraș normal. Deci, abia aștept și eu ca, în câteva zile, să simt.
Realizator: Vibraţia.
Demeter András István: Vibraţia. Pentru că ăsta este şarmul. Deci, singurul lucru cu care rămânem pe durata unui an cu titlu, indiferent unde în această Europă, este această vibrație. Restul e cum ne simţim şi...
Realizator: E reverberaţie.
Demeter András István: Foarte frumos spus. Mulțumesc.
Realizator: Domnule Demeter Andras Istvan, ce se întâmplă, pentru că dumneavoastră păstoriţi și zona asta, ce se întâmplă cu eternele, aş zice, eternele interimate din lumea teatrului?
Demeter András István: Din lumea managementului general cultural.
Realizator: Din lumea managementului general cultural sau artistic. Nu e de domeniul dumneavoastră.
Demeter András István: Este de domeniul meu.
Realizator: Nu, teatrele bucureştene. Dar tot, ieşirea asta de domeniul dumneavoastră, dar teatrele de stat.
Demeter András István: Ştiţi de ce este de domeniul meu?
Realizator: Nu.
Demeter András István: Pentru că din primul meu mandat, provocările mari pentru mine într-un minister sunt legate de activitatea legislativă.
Realizator: Legislativă.
Demeter András István: Pentru că rolul unui minister nu este neapărat a fi dădaca unor instituții.
Realizator: Sau finanțatoarea.
Demeter András István: A fi împărțitor de bani, mai mult sau mai puțin, ci rolul este acela de a avea orizonturi mult mai largi, acela de a elabora politici și strategie, acela de a contribui la crearea unui cadru legislativ flexibil, armonizat cu tot ce înseamnă țara asta.
Realizator: Şi updatat.
Demeter András István: Şi care se axează și creează avantajele, domeniul pe care respectivul minister îl păstoreşte sau îl reprezintă, în cazul nostru domeniul culturii. Ori în acest sens...
Realizator: Bun. Ce se întâmplă cu aceste interimate care au devenit istorice?
Demeter András István: Aici vorbim despre două probleme. Una - este cea mai gravă, zic eu, cea mai importantă, conduita față de lege. Legea, cel puțin din 2008, din decembrie 2008, de când am lăsat-o eu sub formă de ordonanță, creată de la zero, ulterior trecută prin parlament cu câteva modificări, nu foarte mari, s-a lovit, în primul și în primul rând, de o reticență extrem de mare, nu din partea managerilor, dimpotrivă, ci din partea diverselor autorități locale. Hai să nu dăm exemple.
Realizator: Nu dăm exemple.
Demeter András István: Orașe mici sau mari care aveau obligația ca desemnarea managerilor de cultură să se facă pe această procedură au încercat și de-a lungul anilor au...
Realizator: Să eludeze.
Demeter András István: Da. Sau să-l aplice fiecare cam cum îi era lui mai convenabil - și aici ajungem la partea a doua sau al doilea motiv, imperfecțiunea legii, care permite această conduită, o imperfecţiune datorată poate, sau într-o măsură, scrierii ei sau modului în care a ieșit ca act normativ de la guvern, dar se datorează și intervențiilor pe care le-a suferit ulterior, ici-colo, prin locuri mai esențiale sau mai puţin esenţiale, prin intervenții legislative parlamentare.
Realizator: Ulterioare.
Demeter András István: Ulterioare, care pierd din vedere...
Realizator: Cadrul...
Demeter András István: Corpusul întregului și rezolvă niște probleme punctuale...
Realizator: Care dezechilibrează.
Demeter András István: Exact! Producând adesea dezechilibre raportat la întreg. Bun, a doua chestiune, legea - sau a treia - legea asta este bună, dar atunci când a fost ea în 2008 ca succesor anume al unei alte ordonanțe, 26, care era primul pas în acest domeniu în România, când a fost adoptată a avut o misiune ingrată, pentru că trebuia să şcolească, pe de o parte, managerii sau viitorii managerii, pe de altă parte, autoritățile, să facă un fel de alfabetizare. Introducea niște noţiuni, niște proceduri, nişte termene. Această școlire, până la urmă, nu e ca la, este o expresie, că 'popa bun învață până la moarte'. Nu, aici școala asta nu trebuie să dureze zeci de ani. Deci, după câțiva ani, din 2008 încoace...
Realizator: Trebuia să îşi intre în...
Demeter András István: Trebuia să intre în practică și trebuia legiuitorul să fi venit să reașeze anumite accente, în sensul debirocratizării, flexibilizării anumitor lucruri, care ar fi făcut legea să devină mai user-friendly, inclusiv pentru autoritățile reticente. Ei, acest lucru s-a pierdut, nu s-a făcut la momentul la care trebuia să se facă. De aceea, în prezent, legea rămâne puțin aplicată și puțin neaplicată, inclusiv de Ministerul Culturii, pentru că sunt situații în care chiar ar trebui și ar putea fi aplicată, doar că, datorită unor erori de aplicare anterioară, există, să spun așa, niște hotărâri judecătorești contrare.
Realizator: Contrare, da.
Demeter András István: Adică ești în perioada unor procese, unor contestații și tu ești obligat să nu respecți termenele de interimat, care legea spune că interimatul nu are voie să depășească 120 de zile.
Realizator: Da.
Demeter András István: Bref, bun, ok, avem interimate și la capitală, și la București, dar și în provincie.
Realizator: Şi în provincie.
Demeter András István: Care durează...
Realizator: Ani.
Demeter András István: Pe alocuri, de cinci-şase ani.
Realizator: Exact!
Demeter András István: Lumea nu știe aceste lucruri. Nu întotdeauna este vorba de dezinteres sau de alte interese. Sunt situații, vă dau exemplu cel mai la îndemână, a Operei Naționale București, care de undeva de prin 2000, eu cred că eram încă în minister, 2009-2010 s-au inițiat niște procese care au permis organizarea unui concurs şi finalizarea unui concurs abia în 2021, nu, 2022.
Realizator: 2022 la final.
Demeter András István: Cu candidatul și câștigătorul Daniel Jinga.
Realizator: Daniel Jinga.
Demeter András István: Deci, iacătă zece ani în care lumea spunea: de ce nu pune, de ce nu se face concurs?
Realizator: Pentru că erau procesele pe rol.
Demeter András István: Nu cred că exista ministru care să nu-și fi dorit să fie, dar nu a putut să facă.
Realizator: Dar sunt alte instituții în care nu sunt procese, dar sunt ţinute...
Demeter András István: Probleme sunt și acolo.
Realizator: Şi acolo.
Demeter András István: Nu sunt neapărat ținute, sunt și acolo.
Realizator: Trebuie o lege nouă.
Demeter András István: Nu neapărat.
Realizator: Nu? Sau trebuie modificată legea duală.
Demeter András István: Ajungem și aici.
Realizator: Da.
Demeter András István: Dar, atunci când ne uităm la o problemă...
Realizator: Trebuie văzută în general.
Demeter András István: Nu putem intra, pentru că nu avem acces în dedesupturile lui.
Realizator: Nu, dar...
Demeter András István: Până bolnavul nu se duce la consult, toată lumea îşi dă cu părerea ce are.
Realizator: Da.
Demeter András István: De aceea nu fac, totuşi, nici online-ul ăsta nu permite diagnosticarea de la distanță, aşa, printr-un interviu telefonic.
Realizator: Telefonic./mnecula
Demeter András István: De aceea nu se fac. Totuși, nici online-ul ăsta nu-mi permite diagnosticarea de la distanță, așa, printr-un interviul telefonic. Adică nu ai cum. Trebuie să faci niște analize, trebuie să vezi care sunt, trebuie să dai un diagnostic precis și pe urmă să începi tratamentul. Nu întotdeauna ceea ce pare este chiar așa. Nu întotdeauna autoritatea locală nu organizează un concurs la momentul la care s-ar aștepta lumea pentru că nu vrea sau pentru că legea e proastă. Între ele, aceste două cauze, poate există sute de alte motive. În cazul nostru, referitor la îmbunătățirea cadrului legal, cum spuneam, da, este nevoie de mai mult timp și avem pregătită o formă pe care ar trebui să o punem, așa cum a spus și domnul ministru Romașcanu. Să o punem în dezbatere publică prin care actualizăm, simplificăm, modificăm toate acele aspecte care au condus la inaplicabilități de diverse forme. Pentru că asta înseamnă. O modificare legislativă serioasă presupune nu doar un tratament simptomatic, schimbarea unor virguli ici-colo a câte unui verb, ci intervenții pe textul de lege. Astfel încât toate problemele întâlnite până acum în aplicarea ei, dacă se poate, să nu se mai repete, să elimini cauzele, cel puțin cele de natură legislativă, care au condus la apariția acelor probleme. Și sperăm ca în decursul acestei sesiuni parlamentare să recurgem la una din cele două variante recomandabile. Anume: o inițiativă legislativă a Guvernului de modificare, având în vedere impactul și domeniul de aplicabilitate care e foarte extins, de la orice autoritate locală până la autoritatea centrală. Deci ori această variantă de inițiativă legislativă a Guvernului, care oricum ajunge în Parlament, ori o inițiativă parlamentară. Una din două.
Realizator: Acum, în finalul emisiunii, artistul Demeter András István mai are timp de el însuși?
Demeter András István: Trebuie să-și facă, pentru că dacă nu, atunci nu doar că ochii care nu se văd, se uită repede în meseria mea, ci așa și îmi ies din mână. Îmi ies din voce, îmi ies din...
Realizator: Din stare.
Demeter András István: Din stare, din exercițiu.
Realizator: Din exercițiu. Așa că...?
Demeter András István: Am început anul ăsta foarte bine cu Peer Gynt la Satu Mare. Suntem în discuții să ne un spectacol splendid care nu s-a juca foarte mult. Datorită mai multor probleme, mai ales după Colectiv cu închiderea diverselor săli. Este vorba musicalul Rebeca Intro care a fost un spectacol frumos.
Realizator: Foarte frumos, extraordinar de frumos.
Demeter András István: În rest, am niște proiecte de film. Una abordează subiectul invaziei ucrainene. Un film care se pare că va fi produs cu sprijinul Uniunii Ucrainienilor din România, cu implicarea lor, inclusiv financiară. Mai am un scenariu pe care îl citesc, am primit un text superb de la Teo Herghelegiu pentru un proiect independent în teatru. Și, în general, aștept cu nerăbdare, chiar ieri am vorbit cu domnul Dan Pița, cu care am filmat vara trecută un film, primul film românesc, sau făcut în România, şi nu de oricine, despre familia și martirii Brâncovenilor.
Realizator: Așteptăm cu toții.
Demeter András István: Filmul este superb, cadrele sunt foarte bune. Scenariul a fost foarte bun. Dan mi-a spus ieri că deja...
Realizator: E pe final.
Demeter András István: E pe ultimii metri a procedurii a procesului de post-producție. Aștept acest film și încerc să răspund afirmativ la orice provocare în domeniul artistic. Jonglând cu foarte puținele zile lidere de care sau ore libere de care dispun. Și cu ceea ce este dreptul meu, până la urmă, ca și al oricui, în calitate de salariat, cu concediul meu de odihnă.
Realizator: Vă mai e dor de radio?
Demeter András István: Îmi e, dar norocul meu este că radioul pentru mine în toată viața mea a însemnat mai degrabă rolul de consumator lunar . Așa că în acest sens nu trebuie să îmi fie dor. Pentru că radioul este prezent mereu în viața mea, motiv pentru care, de foarte multe ori, mai dau telefoane la colegii din Societatea Română, foștii colegi din Radiofuziune, spunând, pe șleau, 'am auzit ceva care nu sună bine'. Deci acest obicei prost mi l-am păstrat.
Realizator: Foarte bine! Eu vă mulțumesc că ați venit la Radio, vă aștept în continuare, vă aștept producțiile artistice și legile.
Demeter András István: Doamne ajută, mulțumesc.
Realizator: Doamne ajută! Doamnelor și domnilor, aici se încheie ediția din această seară a emisiunii "Oameni care mișcă România". A fost artistul, secretarul de stat Demeter András István. Vă dau întâlnire marțea viitoare la aceeași oră. Ruxandra Săraru vă mulțumește pentru atenție./apostelnicu/dsirbu