Silvia Vlăsceanu, director HENRO: Plafonările la energie vor rămâne la anumite categorii de consumatori

14% din bugetul unei familii formate din două persoane, care dispune de un venit mediu pe economie, se cheltuie în prezent pe energie şi combustibili, iar dacă situaţia va rămâne neschimbată până în 2050, procentul ar putea ajunge la 30% - spun specialiştii. Pentru a menţine echilibrul pieţei, oficialii Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei reafirmă angajamentul ferm al Guvernului şi al statului român în ceea ce priveşte cadrul legislativ şi, în general, faţă de investiţiile în domeniul energetic.

În aceste condiţii, 145 de capacităţi energetice sunt în curs de construire în baza autorizaţiilor de înfiinţare pe care ANRE le-a emis, conform raportărilor din 2024, majoritatea fiind pentru fotovoltaice şi eoliene. Rămâne însă problema preţurilor fluctuante, dar care rămân totuşi plafonate cel puţin în acest an. La ce să ne aşteptăm în continuare? Aflăm imediat din discuţia pe care o vom purta cu invitatul "Apelului matinal", Silvia Vlăsceanu, directorul executiv al Asociaţiei Producătorilor de Energie Electrică HENRO. Bună dimineaţa!

Silvia Vlăsceanu: Bună dimineaţa, mulţumesc pentru invitaţie.

Vorbim despre plafonarea preţurilor. Ajută în continuare la stabilizarea pieţei şi la menţinerea valorii facturilor sub control ori ba?

Silvia Vlăsceanu: Categoric. Câtă vreme piaţa are un preţ reglementat şi consumatorii beneficiază de această plafonare de preţuri, facturile sunt sub control şi ne dorim să rămână pe termen lung sub control, cel puţin sau ar trebui mai ales sub controlul propriului tău buget sau, cum să spun, consumatorul să ţină sub control facturile. Până la urmă, vedeţi, preţuri mici la energie înseamnă să ai suficientă energie în piaţă, să produci suficient de mult astfel, încât oferta să fie atât de abundentă, atât de generoasă încât să depăşească semnificativ cererea. E, până la urmă, o marfă, cu cât ai mai multă, cu atât şi preţul ar trebui să urmeze un trend descendent şi să fie cât mai accesibil şi trebuie să rămână accesibil.

Şi avem suficientă energie în piaţă?

Silvia Vlăsceanu: Se construiesc în continuare. După cum aţi menţionat, Autoritatea de Reglementare emite cred că săptămânal autorizaţii de înfiinţare de noi capacităţi din surse regenerabile, adevărat, pentru că se construiesc mult mai repede decât cele din surse clasice, dar înseamnă tot o producţie. Până la urmă, energia electrică e greu să depistezi din ce este produsă atunci când circulă sau nici nu poţi când circulă pe reţele. Este energie electrică indiferent de sursa de producere. Deci avem energie, important e să o consumăm, să avem şi un consum care să stimuleze această producţie şi noi capacităţi de producţie. Aici mai trebuie să lucrăm, şi nu mă refer la consumul casnic, la consumul energetic în general, în industrie în principal, economie, în agricultură, servicii ş.a.m.d. În economie, la modul general.

Apropo de economie şi de ce spuneaţi, marile combinate de îngrăşăminte, de exemplu chimice, au cam tras pe dreapta, tot din cauza consumului uriaş de energie. Ar putea fi o soluţie, în viitorul apropiat, reluarea activităţilor?

Silvia Vlăsceanu: Reluarea activităţilor celor... activităţilor care şi-au diminuat, să zicem, producţiile, da, este, într-adevăr, o soluţie şi de a stimula noi consumuri. La îngrăşăminte, că aţi menţionat, consumul este preponderent de gaze naturale şi acolo a fost până la urmă o presiune cauzată şi de conflictul din Ucraina, care a dus la o creştere a preţurilor în Europa, toată Europa fiind afectată, să spunem, de creşterea preţului la gaze naturale. Apar şi alte industrii.

A trecut.

Silvia Vlăsceanu: Da, e adevărat, a trecut, dar până la urmă cerinţele şi deciziile de la nivelul Comisiei Europene sunt valabile în continuare, de a avea capacităţi semnificative de înmagazinare, de a diversifica sursele de aprovizionare cu gaze ş.a.m.d. Ce voiam să spun este că apar şi noi industrii mari consumatoare sau pe care până cum nu prea le-am luat în consideraţie, chiar dezvoltarea inteligenţei artificiale, bazele de date pe care trebuie să le gestionăm sunt mari consumatoare de energie electrică şi probabil în viitor şi structura consumului va suferi unele modificări. Cel casnic, într-adevăr, rămâne relativ constant, atâta vreme cât populaţia este... sau numărul de consumatori rămâne relativ constant.

Dar marile companii din piaţa energiei electrice cum evaluează situaţia actuală, având în vedere preţul de producţie, tarifele de distribuţie, accizele, taxele?

Silvia Vlăsceanu: Nu sunt evoluţii atât de spectaculoase. Până la urmă, componentele din factură sunt aceleaşi. Dintotdeauna sunt aceleaşi componente în factură. Şi în sectorul energetic unele componente este normal să crească pentru că au crescut preţurile la echipamente, preţul forţei de muncă. Sunt mai scumpe poate faţă de perioada pre-pandemie multe dintre echipamente şi mă refer cu preponderenţă aici la transformatoare, conductori ş.a.m.d. Deci, şi aici este un impact al evoluţiei preţurilor la unele produse necesare pentru a menţine sistemul electroenergetic în funcţiune şi a-l moderniza continuu. Şi se reflectă în componentele pe care le avem în factură. Din acest motiv, decizia de a avea un sprijin pentru consumatori trebuie să rămână. Poate nu toată lumea are nevoie.
Şi asta e o discuţie, nu de ieri, de astăzi, e o discuţie dintotdeauna dacă trebuie toţi consumatorii casnici ajutaţi în aceeaşi măsură, dar cu siguranţă trebuie, pe măsură ce evoluează lucrurile, identificaţi consumatorii vulnerabili de energie care au şi vor avea nevoie de un sprijin permanent constant din diverse motive: de venituri, de sănătate, că nu pot fi întrerupţi sau au nevoie de energie în permanenţă, cu familii numeroase, monoparentale ş.a.m.d. Deci, trebuie identificate criteriile astfel încât sprijinul să fie direcţionat către cei care au mare nevoie şi permanent de acest sprijin. Ştiţi, la nivel european sunt nişte linii directoare privind ajutorul de stat, vizează în principal consumatorii non-casnici, dar până la urmă cred că şi la nivel european trebuie reluate discuţiile, pe de o parte, cu un sprijin consumatorii casnici, cu un sprijin consumatorii non-casnici, pentru că până la urmă fără consum nu se justifică sau n-ai avea nevoie de producţie. Deci, trebuie să fie permanent o armonie între consum şi producţie, având în vedere simultaneitatea producţiei de energie electrică cu consumul de energie electrică.

Acum, că tot aţi amintit, credeţi că de la anul plafonările vor rămâne sau se vor ridica, sau în funcţie de criteriile despre care ne-aţi vorbit?

Silvia Vlăsceanu: Cred că în funcţie de criterii vor rămâne anumite categorii de consumatori care vor beneficia în continuare de sprijin şi este normal să rămână. Avem o lege care poate fi îmbunătăţită, o lege a consumatorului vulnerabil, destul de generală deocamdată, pentru că s-a suprapus sau în acelaşi timp a apărut şi legislaţia privind plafonarea, dar cu siguranţă vor fi identificate criteriile şi vor fi identificaţi consumatorii care au nevoie de sprijin pentru a-şi putea susţine facturile de energie electrică, gaze naturale şi cred eu că de utilităţi în general. Mă gândesc la apă, de exemplu, care e la fel de importantă, sau consumul de apă e atât de important.

Vorbim despre un mix de producţie echilibrat, dar cum schimbă situaţia investiţiile în capacităţile de producţie, fie ele nucleare, gen Cernavodă sau Doiceşti, cu Proiectul Reactoarelor Modulare Mici sau cele convenţionale de la Mintia sau de la Iernut?

Silvia Vlăsceanu: Da, aici vedeţi că ritmul de dezvoltare al capacităţilor de producţie din surse regenerabile este mult mai alert, durează mult mai puţin şi investiţiile sunt mult mai mici, comparativ cu investiţiile în capacităţi clasice, să spun, în care dau stabilitate sistemului electroenergetic, aşa numitele ,,capacităţi în bandă", care au şi o doză de flexibilitate, un grad de flexibilitate, adică poţi să le porneşti sau să le reduci capacitatea în funcţie de nevoi, pe când la regenerabile... şi la regenerabile, atenţie, mă refer doar la soare şi vânt, pentru că şi hidro este regenerabil, dar soarele şi vântul sunt foarte imprevizibile, sunt surse intermitente. Soarele, de bine, de rău, mai ştim că e în timpul zilei, dar vântul este foarte, foarte imprevizibil şi poate să cauzeze probleme tehnice sistemului electroenergetic. De aceea, cred că trebuie găsit un echilibru între dezvoltarea capacităţilor de producţie din surse regenerabile intermitente şi cele din surse în bază, care produc constant în bandă şi care ne asigură, până la urmă, stabilitatea în funcţionare şi siguranţă în alimentarea consumatorilor. Aici trebuie găsit un echilibru prin legislaţie, prin măsuri de încurajare şi de sprijinire a capacităţilor clasice, astfel încât cele intermitente să nu depăşească într-un ritm atât de alert punerea în funcţiune a celorlalte capacităţi. Probabil că o nouă strategie sau în noua strategie vom regăsi unele din aceste măsuri şi revin iarăşi: sunt necesare măsuri de ajutor de stat pentru toate tipurile de capacităţi şi aici probabil şi legislaţia europeană trebuie îmbunătăţită sau updatată vremurilor actuale.

În actualele condiţii, România poate acoperi consumul propriu din producţia internă, adică poate să nu depindă de importuri?

Silvia Vlăsceanu: La modul general, da, avem capacităţi suficiente, doar că nu se produce în orice moment, că încă o dată revin pe simultaneitatea consumului... producţiei cu consumul, nu se produce în orice moment cât ai avea nevoie, pentru că avem aceste surse intermitente şi imprevizibile. La modul general, avem capacităţi pe hârtie, avem vreo 18.000 de megawaţi instalaţi, în condiţiile în care avem un consum, cred că dimineaţă erau sub 6.000 de megawaţi capacitatea de producţie. Deci, teoretic, avem doar că trebuie să se producă în orice moment acest echilibru între producţie şi consum şi sunt intervale din zi sau din noapte, în funcţie de care sunt sursele în funcţiune, când este posibil să existe schimburi din acestea de import-export, tocmai pentru că nu ai în orice secundă, în orice milisecundă, asigurată simultaneitatea producţiei cu consumul.

Da, nu am dezlegat o enigmă de ce importăm mai scump decât exportăm.

Silvia Vlăsceanu: Pentru că în momentele, de exemplu, când este soare, este soare peste tot în Europa şi sunt foarte, foarte multe capacităţi de producţie în toată Europa, plus că a crescut semnificativ ponderea prosumatorilor care produc din energie, în general, din energie fotovoltaică şi product tot simultan. Şi atunci, în momentele în care este energie prea multă, preţul scade, pentru că ai un exces de energie. În momentul în care ai nevoie de energie, şi celelalte ţări în care, evident, nu mai bate soarele, să spunem, sau a stat vântul, vor avea nevoie aproape simultan cu tine de energie. Deci sunt aceste, să zicem, momente din zi şi din noapte în care se întâmplă la nivel european, pentru că sunt sistemele interconectate, energia circulă de nu mai avem o piaţă naţională, avem o piaţă europeană, energia circulă din zona unde se produce mai ieftin către zona care are nevoie şi, evident, va cumpăra la preţul care i se oferă, pentru că are nevoie. Nu trebuie să existe nicio secundă de întrerupere a alimentării.

Corect.

Silvia Vlăsceanu: Este un serviciu universal, până la urmă, energia electrică reprezintă un serviciu universal şi avem nevoie clipă de clipă de energie electrică.

Bine ar fi să schimbăm balanţa, să importăm mai ieftin şi să exportăm mai scumpă. Cu mulţumiri pentru că ne-aţi mai luminat.

Silvia Vlăsceanu: Când vom avea suficientă energie şi din surse din acestea, în bandă, care produc indiferent de anotimp, de momentul zilei...

De vreme.

Silvia Vlăsceanu: ... de soare, de vânt, atunci cu siguranţă vom sta liniştiţi şi vom exporta oriunde va fi nevoie în Europa.

Cu mulţumiri adresate Silviei Vlăsceanu, invitatul de astăzi al "Apelului matinal", directorul executiv al Asociaţiei Producătorilor de Energie Electrică HENRO.