Mediatorul, iubit, dar neplătit de stat

Lăudaţi de autorităţi, dar cu buzunarele goale, mediatorii îşi fac cu greu loc într-o societate tradiţionalistă în care avocaţii se bat pentru clienţi, iar instituţiile statului preferă judecata în locul unui conflict care s-ar putea stinge rapid. Preşedintele Consiliului de Mediere, Anca Elisabeta Ciucă (foto), spune că, în România, statul nu a alocat niciun leu pentru mediere, meseria înfiinţată în urmă cu trei ani fiind susţinută integral cu bani privaţi sau din fonduri europene. „La noi, toată lumea ne iubeşte şi nimeni nu ne plăteşte. La ora actuală, ce e mediere se face fie pe fonduri private, fie europene. Statul român nu a alocat niciun leu pentru mediere, cu toate că afirmă că e foarte bună şi că ar vrea să ne ajute”, spune Anca Elisabeta Ciucă.

Profesia de mediator a fost înfiinţată în baza Legii 192/2006, dar primii mediatori autorizaţi lucrează din luna mai 2008. „E un concept cu care publicul român nu e obişnuit. Vorbim de o modalitate de a construi dialogul între părţile care sunt într-o situaţie conflictuală şi singure dovedesc că nu pot construi o soluţie cu care să fie toţi mulţumiţi. Mediatorul vine şi îi ajută să îşi construiască o soluţie pe bază consensulă”, a spus Ciucă, oferind ca exemplu divorţul unde apare componenta partaj, iar judecătorul trimite părţile să facă o tranzacţie. „Am asistat la diverse procese în instanţă în care judecătorul îi invita să se ducă şi să negocieze, iar ei nu erau în stare. Mediatorul este cel care i-ar putea ajuta să rezolve lucrurile. Avem un exemplu bun al Craiova unde se lucrează cu instanţele, iar rezultatele sunt extraordinare. Din ce se trimite către centrul de mediere, 70% sunt rezolvate cu succes”, a spus Ciucă.

Potrivit sursei citate, un alt exemplu bun e la Târgu Frumos în judeţul Iaşi unde se lucrează foarte bine cu instanţele pe probleme de creştere şi educare a copilului după divorţ. „Medierea se poate utiliza în multe alte lucruri. Vorbim despre dezvoltare durabilă a unei localităţi. Aici sunt părţi care îşi dispună terenuri, clădiri sau viziuni pentru localitatea respectivă. Din păcate, încă, publicul e foarte puţin educat şi noi asta încercăm să avem un dialog direct cu cei care lucrează în serviciile deconcentrate şi să îi încurajăm să apeleze la mediatori”, a declarat Ciucă, potrivit căreia chiar şi în politică îşi are locul medierea. „La cursurile de formare a mediatorilor înregistrăm din ce în ce mai mulţi parlamentari, oameni din partide politice care vin să facă aceste cursuri nu în ideea că se vor autoriza, ci pentru că îşi dau seama că orice cunoaştere care îi poate ajuta să construiască dialogul le este benefică şi îi ajută să abordeze lucrurile astfel”, a spus Ciucă, adăugând că, în plus, în fişa postului a oricărei persoane din administraţie care ocupă de management există un punct care se numeşte „abilităţi de mediere în situaţii conflictuale”. Conform preşedintelui Consiliului de Mediere, una din marile bariere în momentul de faţă este onorariul mediatorului. „Este clar, din experienţa altor ţări europene, că există doar câteva tipuri de situaţii în care părţile sunt dispuse să plătească onorariul: partajul, aranjamentele pentru creşterea şi educarea copilului şi firmele cărora medierea le asigură o scurtarea traseului până îşi deblochează nişte bani. Celelalte sunt probleme sociale. În Austria au găsit soluţia unor programe naţionale, ca, pentru cel care nu e motivatsă plătească, să se acorde onorariul prin acestor fonduri naţionale”, a spus Ciucă, adăugând faptul că organismul pe care îl reprezintă recomandă ca mediatorul să primească jumătate din onorariu de la fiecare parte. „Dacă e mai plătit mai mult de o parte e perceput ca fiind al celui care a dat mai mulţi bani. La noi, toată lumea ne iubeşte şi nimeni nu ne plăteşte. La ora actuală, ce e mediere se face fie pe fonduri private, fie europene. Statul român nu a alocat niciun leu pentru mediere, cu toate că afirmă că e foarte bună, ar vrea să ne ajute”, a spus Ciucă. În ce-i priveşte pe tinerii care au ales meseria aceasta, ea crede că perspectivele pentru ei sunt destul de reduse în momentul de faţă. „O posibilitate e să-ţi construieşti o relaţie bună cu autorităţile şi să-ţi găseşti un debuşeu pe un anumit tip de conflicte”, a declarat Ciucă.

La nivel de ţară sunt circa o mie de mediatori, iar din aceştia aproximativ 250 sunt inactivi, adică nu şi-au propus să-şi deschidă un birou fie pentru că au altă activitate fie pentru că sunt funcţionari publici. Printre mediatori sunt şi judecători care vor ieşi la pensie, iar 60% sunt avocaţi.