Gabriel Avăcăriţei, redactor-şef platforma Energynomics, despre Caragele, cel mai mare zăcământ de uscat al României #apelmatinal

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (16 februarie, ora 8:30) - Rubrica: "Apel matinal" - Realizator: Daniela Petrican - Uniunea Europeană nu este interesată de extinderea acordului trilateral de tranzit al gazelor cu Rusia, care expiră la sfârşitul anului, conform anunţului făcut de comisarul european pentru energie în cadrul unei reuniuni a Parlamentului European. Linia de tranzit prin Ucraina rămâne singura rută de aprovizionare cu gaze ruseşti către ţările din Europa Centrală şi de Vest, după distrugerea gazoductului Nord Stream, iar livrările de gaze ruseşti prin Ucraina au volum redus din mai 2022, când a fost anunţată încetarea tranzitului către Europa. La noi însă, Transgaz cere acordul de mediu pentru construcţia conductei Siliştea Bucureşti- Inel Făurei, care pleacă din Buzău către zona Capitalei, cu gazele ce vor fi extrase din perimetrul Caragele. Acesta este cel mai mare zăcământ de uscat al României, cu rezerve estimate de 30 de miliarde m?, adică echivalentul a trei ani de consum al ţării. Despre implicaţii discutăm cu invitatul "Apelului matinal", Gabriel Avăcăriţei, redactor-şef platforma Energynomics. Bună dimineaţa.

Gabriel Avăcăriţei: Bună dimineaţa. Mulţumesc pentru invitaţie.

Realizator: Se discută şi se ştie de multă vreme, dacă nu mă înşel cred că de vreo opt ani, despre zăcământul de la Caragele din judeţul Buzău. A fost exploatat într-un fel acest zăcământ?

Gabriel Avăcăriţei: La Caragele avem deja în exploatare de mulţi ani zăcăminte. Ceea ce este în discuţie de opt ani, cum spuneaţi, este un nou set de zăcăminte, un nou set de sonde, de această dată de mare adâncime, care ar trebui să aducă în piaţă şi către consumatori volume noi şi importante de gaze naturale. Deci noutatea pe care o aşteptăm curând este intrarea în exploatare a unui nou zăcământ, a unor noi zăcăminte care ar creşte în mod substanţial rezervele utilizabile ale României.

Realizator: Dar acolo s-au construit şi nişte sonde. Mai sunt ele funcţionale?

Gabriel Avăcăriţei: Dacă vorbim de cele care sunt deja în exploatare de mulţi ani, ele sunt funcţionale şi contribuie în fiecare zi la acoperirea necesarului pentru România. Dacă ne referim la cele aferente noului zăcământ, cel de mare adâncime, acolo sunt 15 sau 20 de sonde de explorare, deci sonde care încearcă să evalueze cu mai mare precizie în ce anume loc trebuie amplasată sonda de exploatare. Şi asta se întâmplă acum, în această perioadă.

Realizator: Dar de ce este atât de dificilă extragerea gazului în zonă?

Gabriel Avăcăriţei: Vorbim despre un procedeu mai dificil, pentru că vorbim de adâncimi mai mari, mult mai mari, ceea ce vine cu nişte dificultăţi tehnice suplimentare, iar dincolo de forajul propriu-zis, care, după cum spuneam, este mai complicat, mai costisitor şi tehnic mai provocator, sunt o mulţime de alte echipamente şi procese care trebuie să producă la suprafaţă, odată ce gazul este adus acolo, pentru a intra apoi în reţelele de transport şi de distribuţie. Deci este un proces mai complex decât cele uzuale, să zic, cele curente./csimion

Realizator: Dar, apropo de conducta Transgaz, în cât timp credeţi că va fi construită?

Gabriel Avăcăriţei: Deocamdată, putem să luăm în considerare ţintele şi planurile pe care Transgaz le-a asumat. Ar trebui să avem 12 luni din momentul în care se semnează contractul. Asta înseamnă că probabil undeva până la sfârşitul anului viitor, Transgaz şi-a planificat să aibă în funcţiune acest segment de conductă- aproximativ 100de km.

Realizator: Dar zăcământul de la Caragele este comparabil cu cel din Marea Neagră?

Gabriel Avăcăriţei: Nu nu este comparabil ca anvergură, ca şi mărime, doar că rămâne să fie unul extrem, extrem de important şi de asemenea, nu este limpede cu totul cât de mare este acest zăcământ, sunt încă în curs operaţiunile de explorare. Deci, abia în momentul în care acestea se vor fi încheiat şi probabil şi din momentul în care va începe exploatarea propriu-zisă, vom avea o imagine mai limpede a ceea ce este acolo. Dar cu siguranţă este un zăcământ mult mai mic decât cel de la Marea Neagră. Avantajul este că, cu toate dificultăţile pe care le-am amintit mai devreme, rămâne un zăcământ mai uşor de exploatat, pentru că este pe sol. Şi este în stadiu destul de avansat, au fost decalate în repetate rânduri termenele pentru punerea în exploatare, dar odată cu acest anunţ, aceşti paşi pe care îi întreprinde Transgaz, transportatorul, avem motive să credem că şi din partea producătorului Romgaz, lucrurile se află pe un traseu predictibil. În mod normal, ar trebui ca, în momentul în care conducta este gata, şi producătorul să fie în măsură să umple conducta cu noi gaze.

Realizator: Şi ce ar însemna aceasta pentru România? Mă gândesc la cei care locuiesc în judeţul Buzău, care se încălzesc cu lemne, deşi sub picioarele lor este această pungă de gaze, dar evident, şi în context internaţional.

Gabriel Avăcăriţei: La nivel naţional înseamnă foarte mult, pentru că vorbim despre cel mai important zăcământ nou descoperit şi, iată, pe cale a fi pus în exploatare în zona on-shore din România, şi el ar reduce drastic necesarul de importuri ale României, într-un context pe care l-aţi amintit în deschidere şi care rămâne unul complicat. Aşadar, România ar scăpa de multe griji, odată cu punerea în exploatare a acestui nou zăcământ. În ceea ce priveşte impactul în plan local, nu mă aştept ca acesta să fie semnificativ şi este un motiv important care ţine până la urmă de capacitatea comercială a celor din zonă de a utiliza acest gaz într-un mod care să le fie convenabil financiar. Sunt multe exemple în ţară unde s-au construit conducte de distribuţie, conducte care sunt mai degrabă subutilizate sau neutilizate, pentru că oamenii din zonă şi în general societatea, economia din zonă nu este în măsură să utilizeze gazele prin aceste noi conducte. Nu cred că va fi cazul cu aceasta, cu conducta dintre Buzău şi Bucureşti, pentru că vorbim despre cel mai mare zăcământ onshore şi cel mai mare centru de consum, Bucureştiul. Însă în ceea ce priveşte comunităţile locale, înţeleg că au fost luate în calcul şi conducte mai mici de distribuţie, care să ducă gaze către cei care sunt interesaţi. Nu este limpede însă care va fi cererea reală din partea consumatorilor.

Realizator: Dar în încheierea acordului Uniunii Europene cu Rusia referitor la transportul gazelor ruseşti spre Europa prin Ucraina, ar putea duce la o creştere a preţului gazelor pe continent?

Gabriel Avăcăriţei: Există un potenţial în acest sens. Există un risc să se întâmple asta. Nu îl văd neapărat concretizat rapid sau cu impact major. Ceea ce s-a întâmplat în ultimele ierni a fost că Europa s-a descurcat relativ uşor, reducând drastic importurile prin conducte din Rusia. Sigur, o parte din volume au venit pe alte rute, prin sudul Europei, o parte au fost dezlocuite de importuri de gaz natural lichefiat, în fine, o altă mare parte importantă a dispărut din cerere. În contextul preţurilor ridicate, numeroase companii, mari consumatoare de gaze naturale, au decis că nu este fezabil economic şi au renunţat la aceste consumuri. Deci, trăgând linie, Europa în momentul de faţă importă aproximativ 8% din necesar prin conducte din Rusia, deci despre acestea vorbim, cu un impact care ar trebui să întâmple dincolo de anul 2025, odată ce expiră contractul dintre Ucraina şi Rusia pentru tranzitul gazelor ruseşti prin Ucraina. Impactul major va fi asupra Ucrainei şi e mult, mult de analizat şi de văzut ce se va întâmpla acolo.

Realizator: Da, vom urmări subiectul şi cu siguranţă vom mai discuta pe marginea lui. Mulţumim pentru toate aceste precizări! Invitatul "Apelului matinal" a fost Gabriel Avăcăriţei, redactor-şef platforma Energynomics.