Sfântul Prooroc Ilie
Creştinii îl sărbătoresc la 20 iulie pe proorocul care a apărat cu 800 de ani înainte de Hristos credinţa monoteistă.
Articol de Remus Rădulescu, 19 Iulie 2011, 22:52
Sfântul Ilie este singurul prooroc, alături de Ioan Botezătorul, care are în calendarul creştin sărbătoare cu cruce roşie.
De ce o asemenea popularitate şi cinstire pentru Sfântul Ilie? În primul rând pentru calităţile lui de om al lui Dumnezeu, care reies din Cărţile 3 şi 4 Regi din Vechiul Testament.
Este prezentat ca un erou al credinţei. Curajul, încrederea în izbândă, francheţea, dedicarea totală unei idei, sunt calităţile lui Ilie pe care lumea creştină le admiră şi astăzi.
Proorocul Ilie a luptat în vremea sa, veacul al 9 lea înainte de Hristos, cu tendinţa poporului Israel de a părăsi monoteismul. Credinţa în zei devenise politică de stat pentru că regele iudeu era căsătorit cu o păgână.
Ilie a tunat şi a fulgerat, prin cuvânt, împotriva regilor Ahab şi Isabela, ceea ce i-a atras prigoana. A stat ascuns în pustiu, dar a profeţit că trei ani şi jumătate nu va ploua dacă poporul nu se întoarce la adevărata credinţă.
Profeţia s-a împlinit. De aceea, Ilie este considerat în tradiţia folclorică drept stăpânul ploii, al fulgerului şi al tunetului. El a fost, însă, un om al lui Dumnezeu, stăpân pe sine şi pe propria-i credinţă.
Şi-a încheiat viaţa aşa cum şi-a trăit-o: în iureş şi în slavă. Cartea Regilor din Vechiul Testament ne spune că a fost răpit la cer într-un car de foc. A zburat, cu mult înainte de a fi descoperită tehnologia aviaţiei.
De aceea aviatorii români şi l-au ales ocrotitor spiritual. Nu este, însă, singurul folos pe care oamenii îl au de la Sfântul Ilie. El transmite peste timp un anumit duh profetic necesar în orice vreme.
Este vorba de curajul de a lupta cu orice preţ împotriva nedreptăţii, minciunii, ipocriziei. Şi realitatea o demonstrează: nu are acest curaj decât cel care este ca Sfântul Ilie: curat, sincer, cinstit şi total dedicat celorlalţi.
Popularitatea de care se bucură Sfântul Ilie se mai datorează unui lucru. Ilie este omul foarte legat de fenomenul natural al ploii. El apare ca un stăpân al ploii.
Pentru a-şi convinge poporul să se întoarcă la Dumnezeu prezice că nu va ploua trei ani şi jumătate. Cerul îl ascultă. Israeliţii nu au văzut nor de ploaie trei ani şi jumătate.
Vă daţi seama ce lucru cumplit, ce foamete. După seceta care a pârjolit totul, Ilie cere lui Dumnezeu ploaie, şi plouă. La porunca lui, cerul se deschide şi coboară peste pământ apa atât de necesară vieţii.
Este ştiut cât de mult depinde de ploaie rodul pământului. De aceea oamenii l-au invocat pe Sfântul Ilie ori de câte ori au avut nevoie de ploaie la bună vreme.