Sfântul Ierarh Antim Ivireanul
Creştinii ortodocşi îl sărbătoresc la 27 septembrie pe Antim Ivireanul, Mitropolit al Ungrovlahiei în perioada 1708-1716.
Articol de Remus Rădulescu, 27 Septembrie 2010, 12:06
Mănăstirea Antim din Bucureşti. Deasupra uşii de intrare, ca la orice biserică, se află pisania, o inscripţie care spune cine şi când a construit biserica.
La Antim, sub pisanie, se găseşte sculptat în piatră un melc. N-o să-l mai vedeţi în altă parte. Este doar la mănăstirea bucureşteană pentru că melcul a fost ales ca emblemă de ctitorul acestei biserici: Antim Ivireanul.
De ce tocmai melcul. Pentru că fostul Mitropolit al Ungrovlahiei a vrut să aibă un simbol smerit şi care să trimită oarecum la viaţa simplă a monahului.
Melcul poartă cu el tot ce are - în cochilie. Călugărul adevărat este sărac: are doar ce poartă pe el. Şi la fel, este smerit precum melcul între vietăţi. Dar are întotdeauna ochii îndreptaţi în sus.
Emblema Sfântului Antim ne-ar mai putea duce cu gândul şi la altceva: anume la lentoarea melcului. În acest caz însă, emblema nu-l caracterizează pe Antim Ivireanul.
Prin câte a realizat într-o viaţă de doar 66 de ani, mitropolitul nu a dovedit de loc că ar fi fost lent sau leneş precum melcul.
Era georgian de origine. A ajuns în Ţara Românească în 1690 adus de la Constantinopol de domnul Constantin Brâncoveanu, pentru că era un călugăr cărturar şi foarte talentat în arte.
La Bucureşti a preluat conducerea tipografiei domneşti, lucrând la mai multe cărţi. A fost ales episcop de Râmnic, iar în 1708 a devenit Mitropolitul Ungrovlahiei.
Şi ca ierarh s-a preocupat de tipărituri. Cele mai multe erau cărţi bisericeşti în limba română. Până atunci în slujbele ortodoxe se folosea doar limba slavonă.
Antim a înţeles cât de important este ca Liturghia şi celelalte slujbe să fie înţelese de români, astfel încât el este cel care a introdus definitiv limba română în cultul ortodox de la noi.
Dar cum se întâmplă de obicei, valoarea unui om nu este apreciată pe măsură de contemporani. Antim a intrat în conflict cu primul domn fanariot, Nicolae Mavrocordat (1716, 1719-1730), din cauza politicii sale antiotomane.
A fost înlăturat din scaun şi trimis în exil la Muntele Sinai. Pe drum a fost ucis de gărzile turceşti care-l păzeau. Se întâmpla în 1716.
În anul 1992, Antim Ivireanul a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română cu zi de sărbătoare 27 septembrie.
