Hanuca - sărbătoarea evreiască

Hanuca este sărbătoarea care le aduce aminte evreilor de evenimente întâmplate cu peste 2100 de ani în urmă.

Israelul era sub dominaţia segelui Sirian Antioh al IV-lea Epifan (175-164 î.e.n). Între anii 168 şi 167 înaintea erei creştine, Antioh a promulgat o serie de decrete antievreieşti care au culminat prin transformarea Templului din Ierusalim într-un templu păgân.

Reacţia evreiască a fost condusă la început de Matatia, capul unei familii sacerdotale, care se va numi apoi familia Macabeilor. Fiul lui, Iuda, graţie calităţilor militare şi politice, a reuşit să recucerească Ierusalimul după trei ani de lupte.

El a dărâmat altarul profanat al templului, a zidit unul nou şi a reinaugurat astfel principalul loc de cult evreiesc. De altfel, "hanuca" înseamnă în ebraică "inaugurare". Toate aceste întâmplări sunt relatate în Vechiul Testament, în Cartea întâi a Macabeilor.

În cinstea restaurării tradiţiei mozaice, evreii au instituit apoi o sărbătoare care ţine 8 zile. Anul acesta, Hanuca începe la 12 decembrie şi ţine până la 19 decembrie.

Cele 8 zile dedicate sărbătorii se leagă de o tradiţie păstrată în Talmud. În timpul ritualurilor de purificare a templului, s-a descoperit într-un loc ascuns o căniţă cu ulei sfânt, nepângărit.

Uleiul era utilizat la aprinderea luminilor din sfeşnicul cu 7 braţe numit menora. Deşi era puţin, cât pentru o singură zi, uleiul a ars în mod miraculos 8 zile neîntrerupt.

De aceea Hanuca este numită şi sărbătoarea luminilor şi este păstrat obiceiul ca în fiecare zi din cele 8 să fie aprinsă o lumânare în sfeşnicul cu 8 braţe numit "hanuchia".

Cu ocazia acestei sărbători, copiii evrei primesc în dar dulciuri şi bani de ciocolată iar în familie se pregătesc gogoşi umplute cu dulceaţă şi chiftele de cartofi.