Tzatziki sau spuma Afroditei

Patria castravetelui sunt munţii sacri Himalaia şi urmele-i coboară până acum 12 000 de ani.

E văr bun cu dovlecelul şi cu pepenii, verde şi galben.

A coborât să-i bucure pe indieni, apoi s-a răspândit în China, în Orientul Apropiat şi în Egipt (în Cartea Numerelor sau Numerii 11,5 citim: “… ne aducem aminte de peştele, pe care-l mâncam în Egipt, în dar, de castraveţi şi de pepeni, de ceapă, de praz şi de usturoi”.)

I-a desfătat pe regii Israelului, pe marele împărat roman Tiberius, care nu concepea vreo masă fără castraveţi şi în Evul Mediu, pe regele regilor … Charlemagne, Carol cel Mare.

Vă recomandăm o cremă cu efectul unei îmbăieri în mare: mixaţi câţiva castraveţi raşi, cu coajă cu tot, cu ulei de măsline sau de nuci, şi presăraţi-i cu pătrunjel, mărar, mentă, busuioc, tarhon şi usturoi verde, tocate foarte mărunt.

Mâncaţi-o cu pastă de telemea de capră, de oaie sau din irezistibilul caş afumat, ras fin,cu verdeţuri, în care se va îmbiba la modul cel mai delicios cu putinţă.

Dacă mixaţi castraveţii cu iaurt gras de casă, usturoi, mărar, pătrunjel şi nepreţuitul ulei de măsline veţi crea un tzatziki ... afrodisiac, adică o spumă precum aceea din care s-a născut, mângâiată de valurile Mediteranei, Afrodita, zeiţa tuturor voluptăţilor.