Susanul 2

Tahini … humus … halva … trei paste din susan, una mai delicioasă decât alta …

Dacă doriţi tahini, cunoscut şi ca untul de susan, frecaţi încet,ca la maioneză, semincioarele crude,măcinate în râşniţa de cafea sau pisate în piuliţă, cu apă sau ulei de măsline şi puţină sare, puţin usturoi şi, eventual, chimen.

Dacă doriţi humus, amestecaţi pastă de năut cu unt de susan.

Se prepară simplu: se freacă năutul fiert şi pasat, cam o cană, cu o linguriţă de tahini, puţin ulei de măsline, zeama de la o lămâie şi cu cel puţin un căţel de usturoi. De ştiut că pătrunjelul verde îl înaripează.

Şi humusul şi tahini sunt pe cât de gustoase, pe atât de săţioase şi întăritoare, mai ales pentru postitori. Practic, sunt o comoară vie. De putere, de viaţă şi de energie.

Se ung pe pâinea caldă sau se pun în loc de maioneză în salatele de tot felul: de lăptucă, castraveţi, praz,spanac, ţelină, morcovi, sfeclă roşie, ridiche neagră sau peste legumele fierte în oala cu aburi: cartofi, vinete, varză, conopidă, spanac …

Cât despre halvaua de susan, o halva de casă, o puteţi face în câteva minute: pisaţi sau măcinaţi seminţele miraculoase până devin o pastă pe care nu trebuie decât să o amestecaţi cu miere. Poate avea şi note de bază, de mijloc şi de vârf: hell, salvie şi scorţişoară.

Halvaua cu cafea e o gustare mai mult decât… încântătoare!

Atenţie, deşi este rară, totuşi există: alergia la susan. De aceea, dacă nu l-aţi gustat vreodată, începeţi cu foarte puţin.