Nucşoara sau nuca de Mosc

Seamănă cu o nucă mică şi este sămânţa nucşorului, copacul fermecat pe care l-au descoperit neguţătorii arabi, nu se ştie cu precizie dacă în secolul al IV-lea sau al IX-lea, în Insulele Mirodeniilor. Mai exact în Insulele Molucce din Arhipeleagul Indonezian.

Nucşoarele se usucă la soare cam o lună şi jumătate, după care sunt gata să ne înmiresmeze mesele.

Se folosesc date pe răzătoare sau măcinate.

Trebuie să ştiţi că acest sâmbure cu miros de mosc, în caisa lui, are o cămaşă subţire, filigranată, numită macis sau floare de nucşoară, şi ea un condiment plăcut, mai uşor, foarte potrivit pentru omlete.

De parfumul moscat al nucşoarei se pătrund cel mai profund piureul, crema şi plăcinta de spanac, şi, împreună cu ienibaharul şi scorţişoara, piureul special din spanac, ştevie şi lobodă, fierte la abur.

Marii bucătari, de altfel, ştiu că nucşoara şi spanacul sunt ca doi îndrăgostiţi, pe veci vrăjiţi unul de celălalt.

Ea este, în acelaşi timp, una din cele patru mirodenii din amestecul franţuzesc ”quatre épices” alături de: piper, alb sau negru, cuişoare şi ghimbir, sau, în formulă lărgită, alături de ienibahar şi scorţişoară.

Aşa cum adevăratul parfum de mosc face irezistibilă orice femeie, nucşoara face irezistibile o mulţime de feluri pe care le învăluie în mireasma ei paradisiac-feminină:

- cremele de brânză şi pasta de urdă, cu puţin şofran şi cuişoare ...
- piureul de cartofi sau de dovlecei, conopida, ţelina şi varza fiartă la aburi cu dafin ...
- supele de lapte, sosurile albe şi pe regele lor, sosul Béchamel ...
- omletele, ochiurile şi ouăle moi frecate cu ulei şi usturoi ...
- umpluturile de carne, cârnaţii şi friptura înăbuşită ...
- plăcinta cu mere sau cu vişine, cremele de lapte cu vanilie, budincile, biscuiţii, îngheţata ...
- băuturile care fac deliciul unei conversaţii sau al unui solilocviu, adică: vinul fiert, îndulcit cu miere, laptele cald cu puţină vanilie, ciocolata caldă, ceaiul, sucul de portocale sau mandarine.

Atenţie: pulberea de nucşoară se foloseşte în cantităţi infime.

Dacă un vârf de linguriţă este prea de ajuns să ne arunce în braţele lui Eros, pulberea a două nucşoare poate trimite nu în Insulele Mirodeniilor, ci în Insulele Fericiţilor, adică pe lumea cealaltă.