Crema de mazăre şi piureul de arpacaş - un festin total

Ca şi fasolea, bobul, lintea şi năutul (verii ei), mazărea, mesopotamiană şi ea, se poate preface uşor într-o cremă săţioasă, desfătătoare până la extaz şi tămăduitoare.
Cum tămăduitoare ? Prin puterea uriaşă pe care o au bobiţelei-i pline de minerale (potasiu, fosfor, sulf, magneziu, calciu şi fier), de oligoelemente (zinc, cupru, nichel, fluor, cobalt, selenium şi iod) şi de proteine.

Fierbeţi mazărea la aburi un sfert de oră, pe un pat din codiţe de mentă, tarhon, cimbru şi foi de dafin, stingeţi focul şi lăsaţi-o să mediteze cam o jumătate de oră sub capac.
Mixaţi-o cu ulei de măsline, seminţe de susan, mentă, mărar, usturoi verde şi puţin cimbru.
Apoi faceţi-i un soţ pe potrivă: piureul de arpacaş.

Maeştrii Bucătăriei Terapeutice ştiu că proteinele vegetale,lipsite de anumiţi aminoacizi esenţiali, se împlinesc cu proteinele din cereale.

Însoţiţi crema de mazăre şi piureul de arpacaş într-un bol “nupţial” (simbol al baldachinului matrimonial) şi savuraţi-le cu un vin de casă aromat.
Dacă doriţi un ospăţ total, acoperiţi-le cu o maioneză de verdeţuri purtătoare a miresmelor Paradisului.

Mixaţi cu ulei de măsline : varză, usturoi şi ceapă verde, mărar, pătrunjel, leuştean, tarhon, mentă, toate crude şi tăiate mărunt, cam 2-3 minute, până devin o pastă.
Acest festin paradisiac face să dispară cuvinte ca: hipertensiune, osteoporoză, anemie, epuizare sau diabet.