Bucătăria prea-înaltă sau arta ospăţului desăvîrşit

Grâu, secară, nuci, alune, linte, fasole, bob, ceapă, ţelină, morcovi, mazăre, varză, lăptucă, urzici, ştevie, lobodă, spanac, leurdă, untişor, mere, isop, năvalnic, odolean, pelin, ghiocei, toporaşi, viorele ... sunt boabe, fructe uscate, rădăcini, verdeţuri, poame, ierburi de leac şi flori ... bune de mâncat şi desfătătoare la privit.

Fiecare cu taina, harul şi leacul ei.

Şi toate ... având putere, dulceaţă, încântare, savoare.

Toate... lângă noi. Aşteptând să le descoperim, să le iubim, să ne îndulcească, să ne ospăteze şi să ne întărească.

Vă putem învăţa câte ceva despre puterile lor tainice şi despre arta de a le pregăti cu har, artă care se numeşte Bucătăria Prea-Înaltă.

Cunoscându-le şi însuşindu-le, aveţi putinţa de a întineri, de a fi vindecaţi, sănătoşi, puternici, viguroşi, roditori, luminoşi, radioşi, senini şi împăcaţi. Putinţa de a vă simţi mereu atot-ospătaţi şi împliniţi.

Ce ar fi să începeţi cu piureul de arpacaş „Sfârşit de iarnă” ? Puneţi două linguri de arpacaş spălat bine într-o oală mică care clocoteşte pe foc. Lăsaţi-l să fiarbă cinci minute, spumaţi-l, stingeţi focul şi puneţi capacul. După o jumătate de oră e foarte bun de mâncat.

Îl puteţi pasa cu puţină zeamă de varză. Uleiul, mirodeniile sau verdeaţa proaspătă şi usturoiul îl fac ... negrăit de bun ... alături de ţelină şi morcovi raşi, praz mărunţit, toate crude, şi alături de pastă de nucă pisată cu usturoi.