Jurnal Militar din 30.04.2016

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Bună dimineaţa! Bine v-am regăsit! 9:07. O nouă producţie radio, marca "Ora Armatei", în Sâmbăta Mare, a anului de graţie 2016, vă propun aproape o jumătate de oră de actualitate militară, dar nu numai de actualitate, ci şi de istorie, încă vie şi nepreţuită, datorită şansei pe care o mai avem de a vorbi cu oamenii care au făcut-o pe ea, istoria, şi, evident, aici vorbim despre veteranii de război pe care Armata şi toată România i-a cinstit ieri în chiar ziua lor, a veteranilor de război. De altfel, această ediţie a emisiunii de fiecare sâmbătă, va gravita în cea mai mare parte a ei în jurul acestor eroi, pentru care se va organiza exact peste o săptămână crosul veretan, aici, în Bucureşti. Spre finalul emisiunii vom vorbi şi despre acest cros dar şi despre sfinţirea monumentului Haiducii Muscelului de acum două săptămâni, un monument dedicat luptei anticomuniste din zona acea, de la sudul Munţilor Făgăraş, printre care s-au numărat şi colonelul Gheorghe Arsenescu şi locotenentul Toma Arnăuţoiu, ambii ofiţeri ai Armatei Regale, executaţi de comunişti în cumpăna dintre deceniile 5 şi 6 ale secolului trecut. Şi pentru că vă spuneam, săptămâna aceasta a fost aniversată Ziua Veteranilor de Război, am fost la Constanţa, luni, unde am vorbit cu veteranul de război Petre Zamfir, amiral în retragere, care a luptat în război pe un distrugător şi pe două sumbmarine, şi care mai apoi a comandat nava-şcoală Mircea, a fost peste două decenii profesor la Academia Navală Mircea cel Bătrân, v-am pregătit un interviu-eveniment cu domnia sa, rămâneţi alături de noi la "Jurnal militar", aici, la Radio România Actualităţi. Deocamdată, pe ordinea de zi, la început, avem subiectul de actualitate militară a săptămânii, cap de afiş: Reuniunea directorilor politici din ministerele aliate ale apărării, care a avut loc săptămâna aceasta la Bucureşti şi a fost prezidată de secretarul general adjunct al NATO, ambasadorul Alexander Vershbow. Această reuniune a avut ca obiectiv discutarea principalelor teme ale agendei de apărare a viitorului summit al NATO de la Varşovia, din 8 şi 9 iulie. Iată ce a declarat Alexander Vershbow, asigurându-i în acest fel pe aliaţii români de suportul NATO în această zonă fierbinte de graniţă:

AUDIO:

Alexander Vershbow: Aici, în regiunea Mării Negre, aliaţii trebuie să ia în considerare o prezenţă NATO mai consistentă, multinaţională, cu accent pe capacităţile maritime. Această prezenţă ar putea fi robustă, dar de natură defensivă, în conformitate cu Convenţia de la Montreuil şi ar putea avea la bază o cooperare crescută între statele din regiune (România, Bulgaria şi Turcia) atât terestră, cât şi maritimă şi aeriană, întărită şi de alţi aliaţi şi de prezenţa continuă a forţelor americane în zonă.

Realizator: Al doilea subiect de actualitate militară este legat de cel mai performant avion de luptă care a venit în România. Luni, la Mihail Kogălniceanu, au aterizat două avioane multirol F-22 Raptor. Am fost acolo împreună cu mai mulţi jurnalişti, la momentul aterizării, şi vă spun că acest tip de avion este cu adevărat impresionant. Avioanele F-22 Raptor sunt avioane de vânătoare de generaţia cincea, cu un singur loc, invizibile pe radar şi capabile de misiuni aer-aer, dar şi aer-sol, exerciţiile cunoscute sub numele de Operation Atlantic Resolve, reprezintă angajamentul militar american de securitate colectivă cu NATO şi ţările din Europa de Est, în raport cu Rusia, după izbucnirea conflictului din Ucraina în 2014. Iată ce a declarat şeful Statului Major General, generalul Nicolae Ciucă, la conferinţa de presă organizată chiar în Baza aeriană Mihail Kogălniceanu de lângă Constanţa:

Gen. Nicolae Ciucă: Nu se întâmplă foarte des ca avioane F-22 să aterizeze pe un aeroport militar în România. Este pentru prima dată de altfel. A fost o decizie care se înscrie în derularea Parteneriatului Strategic pe care ţara noastră îl are cu SUA.

Realizator: A fost generalul Nicolae Ciucă, şeful Statului Major General, la scurta ceremonie de la Mihail Kogălniceanu. A fost prezent şi ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm. Să ascultăm ce a declarat şi oficialul american:

Hans Klemm: F-22 este cel mai avansat avion de luptă din lume. Astăzi, în România, este prima dată când şi face apariţia, ca şi în sud-estul Europei de altfel. De ce în România? Pentru că România şi SUA colaborează foarte bine, atât în cadrul relaţiilor bilaterale, cât şi în cadrul NATO.

Realizator: Următorul subiect este legat de misiunea militarilor români din Afganistan. Mădălina Ilinca a realizat câteva scurte interviuri acolo. Îl ascultăm mai întâi pe Nicolae Nica, preotul militar al românilor noştri din Baza din Afganistan.

Nicolae Nica: Cu prilejul sărbătorii Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, mai întâi se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu că am ajuns în această stare de bucurii. Pentru că, iată, am trecut cu bine şi calea postului şi, iată, cu toţii suntem sănătoşi.

Realizator: L-am ascultat pe preotul militar Nicolae Nica. Militarii de acolo au ţinut foarte mult să transmită nişte mesaje prin intermediul emisiunii noastre. Ascultăm.

Plt. Vlădoiu Ionel: În primul rând, vreau să transmit familiei, adică soţiei, celor două fetiţe gemene, părinţilor, multă sănătate, un Paşte fericit şi tuturor românilor de pretutindeni asemenea!

Slt. Manolache Aurelian: Sunt la prima misiune în teatrul de operaţii Afganistan. Am vorbit cu cei de acasă. Vreau să le transmit prietenilor mei şi familiei mele, cu ocazia sărbătorilor pascale, multă sănătate, fericire şi vreau să mulţumesc cu ocazia asta pentru că ne susţin şi ne-au acordat încredere, le mulţumim frumos!

Cap. Miron: Vă transmit multe salutări, îmi este dor de voi şi un Paşte fericit şi Hristos a înviat!

Mr. Constantin Viorel: Aş vrea, cu ocazia sărbătorilor de Paşte să transmit familiei mele multă sănătate, fericire, sărbători fericite; aceleaşi lucruri vreau să le urez şi camarazilor şi colegilor din ţară!

Col. Marcel Dogaru: Sunt comandantul Elementului naţional de sprijin pentru misiunea Resolute Support rotaţia a treia, din Afganistan. Aş vrea să le transmit tuturor colegilor şi camarazilor noştri multe bucurii, putere de muncă, sănătate şi Paşte fericit!

Reporter: Un mesaj de suflet către cei de acasă a transmis şi comandantul Batalionului de Infanterie protecţia Forţei, locotenent colonel Ovidiu Lungu:

Lt. col. Ovidiu Lungu: Faptul că în acest an sfintele sărbători de Paşti le petrecem în teatrul de operaţii nu înseamnă că nu suntem sufleteşte alături de cei dragi. De aceea, dorim ca prin intermediul acestui mesaj să transmitem tuturor celor de acasă să aibă sărbători fericite şi luminate, cu bucurie şi belşug, iar Lumina Învierii să ne lumineze în continuare drumul nostru în misiunile pe care le mai avem de îndeplinit aici, în teatrul de oepraţii, şi drumul înapoi către casă, înapoi către familiile noastre, înapoi către cei dragi. Sărbători binecuvântate, pline de Lumina Sfântă a Învierii Mântuitorului Hristos!

Realizator: Îi mulţumim Mădălinei Ilinca pentru ce ne-a transmis, pentru ce ne-a trimis, mesajele militarilor noştri de acolo, pe care le-aţi auzit; le transmitem şi noi sărbători pascale tihnite! La finalul rubricii de actualitate militară, să consemnăm astăzi, în Armată, Ziua Infanteriei şi Logisticii. La începutul săptămânii, chiar luni, a fost Ziua Justiţiei, iar vineri, adică ieri, a fost Ziua Veteranilor de Război, v-am mai spus.

Realizator: La mulţi ani tuturor, cu multă sănătate! De altfel, întru cinstirea şi ajutorul bravilor veterani, Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război, împreună cu Ministerul Apărării Naţionale organizează duminică, 8 mai, de la ora 11:00, prima ediţie a Crosului veteranilor de război - "VetaRUN Cupa Steaua". Competiţia este o mişcare populară prin care cetăţenii, alături de militari ai armatei, îşi pot arăta respectul şi preţuire a pentru veteranii de război, răniţi, invalizi şi urmaşii celor decedaţi ca urmare a participarii la cel de-al Doilea Război Mondial. Traseul crosului va fi următorul: în Piaţa Presei Libere - Şoseaua Kiseleff - Arcul de Triumf - Piaţa Victoriei - Bd. Aviatorilor - Piaţa Charles de Gaulle - Bd. Mareşal Constantin Prezan - Arcul de Triumf - Şoseaua Kiseleff şi, din nou, în Piaţa Presei Libere. La întrecerea sportivă vor lua parte copii legitimaţi la Clubul Sportiv al Armatei "Steua", militari care au participat la misiuni în Afganistan, Irak şi Balcanii de Vest, copii, tineri, civili care doresc să îi onoreze, prin această participare, pe veteranii de război. Acum două săptămâni, la ieşirea din Câmpulung Muscel, spre Rucăr-Bran, aproape de Monumentul de la Mateiaş închinat Eroilor căzuţi în Războiul de Reîntregire, de acum 100 de ani, acolo, la ieşirea din Câmpulung, s-a sfinţit şi inaugurat Monumentul "Haiducii Muscelului", numit "Zidul Roşu". În faţa monumentului este ridicată o cruce frumoasă din piatră albă pe care sunt trecuţi toţi luptătorii anticomunişti care au fost executaţi între 1947-1964. Printre aceşti eroi, mulţi dintre ei fără de mormânt, după ce au fost executaţi în închisori, au fost şi conducătorii grupurilor de partizani de pe versantul sudic al Făgăraşilor, colonelul Gheorghe Arsenescu şi locotenentul Toma Arnăuţoiu. Sunt 20 de ani de când sora lui Toma Arnăuţoiu, doamna Elena Ion Arnăuţoiu, ajunsă astăzi la vârsta de 97 de ani, fost deţinut politic şi dânsa, a făcut demersuri şi a cerut ajutorul tuturor celor care au apreciat lupta anticomunistă a întregii familii Arănuţoiu pentru ca acest monument să fie ridicat. În felul acesta poate aprinde o lumânare şi se poate ruga pentru sufletele celor dispăruţi nedrept şi prematur. Este ca şi cum părinţii şi fraţii eroinei s-ar fi întors acasă. Am reuşit să vorbesc acum două săptămâni, chiar acolo, cu doamna Elena Ion Arnăuţoiu, acolo lângă monumentul atât de aşteptat.

Elena Ion Arnăuţoiu: Fraţii mei, militari, aşa au fost educaţi de tata, să iubească ţara, patria şi Regele. Aşa era pe vremea aceea. Toţi au fost adevăraţi români şi înaintaşi. Fraţii mei Toma şi Petre Arnăuţoiu, condamnaţi la moarte, executaţi al Jilava. Mai am încă un frate, Anton Arnăuţoiu, care a fost veteran de război, a trăit săracul cu un sfert de plămân, de la 21 de ani până la 76, când s-a stins din viaţă. Mormântul părinţilor mei nu îl ştiu, şi mama mea, după 10 ani de detenţie, a murit la închisoarea din Miercurea Ciuc. Mai avea două zile să se elibereze şi i-a făcut o injecţie şi a murit. Mulţumesc lui Dumnezeu şi tuturor celor care m-au ajutat, care au pus umărul ca să fac acest monument. Le mulţumesc din suflet pentru că m-au ajutat să fac acest lucru. Nu roşesc în faţa nimănui şi sunt mulţumită că las urmaşi după moartea mea, nişte urmaşi demni, care fac cinste ţării, nu numai oraşului şi familiei, ci cinste ţării.

Realizator: Ascultaţi Radio România Actualităţi, "Jurnal militar". Am ascultat-o pe doamna Elena Ion Arnăuţoiu, sora luptătorului anticomunist, locotenentul de cavalerie Toma Arnăuţoiu, executat la Jilava, în 19 iulie 1959. Viaţa dânsei a fost un calvar şi după executarea fratelui şi suprimarea părinţilor în puşcăriile comuniste. Într-o ţară normală, după război fratele ar fi fost cinstit ca orice veteran de război de astăzi, pentru că Toma făcuse războiul la cavalerie, la fel ca şi fratele Anton, la aviaţie, acesta din urmă ciuruit chiar în ziua de 23 augist 1944, fiind invalid de război pentru tot restul vieţii. Merită şi acesta evocat, aşa cum merită cinstită orice astfel de jertfă, aşa cum merită aflată şi povestea amiralului în retragere Petre Zamfir, veteran de război care a servit în Marina Militară mai bine de 40 de ani. V-am promis încă de la începutul emisiunii acest interviu-eveniment cu domnul Zamfir, care a fost pe distrugătorul "Regina Maria", atunci când se pare că acesta ar fi scufundat distrugătorul "Moskva", pe coasta Constanţei, în iunie 1941, fiind atunci singurul şi ultimul atac al Marinei Militare Ruseşti asupra ţărmurilor României, în cel de-al Doilea Razboi Mondial. Viaţa demnă de stimă a lui Petre Zamfir a continuat cu transferarea acestuia, la nici 20 de ani, pe care îi avea domnia sa atunci, pe submarinul "Delfinul" şi, apoi, după avarierea acestuia într-o luptă navală pe coastele Crimeii, cu încă un transfer pe celălalt submarin, "Rechinul". L-am întâlnit luni, la Cercul Militar din Constaţa, pe veteranul de război, de 93 de ani, Petre Zamfir. Iată şi câteva date despre amiralul în retragere Zamfir. Născut la 3 octombrie 1923, în comuna Chioara, judeţul Ialomiţa, a comandat canoniera "Ghiculescu" pe timpul marşului pentru reparaţii de la Constanţa, până la Genova şi retur. A fost comandantul navei-şcoală "Mircea" în marşul Constanţa-Hamburg, în 1965, când nava a fost trimisă la reparaţii capitale. Echipajul comandat de căpitanul de rangul II de atunci Petre Zamfir a înfruntat o furtună puternică în Golful Biscaya, acţiune evidenţiată de presa franceză din acea vreme pentru eroismul echipajului întru salvarea navei de la scufundare. A fost cadru didactic la Catedra de Marinărie şi Manevra Navei în Academia Navală "Mircea cel Bătrân". A pregtit 25 de promoţii de ofieri. Vă invit aşadar să ascultaţi interviul emisiunii cu amiralul în retragere, veteran de război, Petre Zamfir.

Petre Zamfir: Constanţa ar trebui să fie recunoscătoare Marinei, datorită puterii de foc a artileriei antiaerine a navelor noastre de luptă şi bateriilor de coastă. În Portul Constanţa aveau şi nemţii patru bacuri sau, ei le spuneau Ver Pramen, nu ştiu ce înseamna în limba germană. Erau nişte pontoane purtătoare, aveau câte 40 de tunuri. Pe patru pontoane, 160 de tunuri şi cu tunurile noastre, vă daţi seama că, în momentul în care se dădea alarma, se făcea dispersarea portului, adică părăsirea portului, şi ieşeau întâi navele comerciale la câteva mile, două-trei mile, în larg, după care ieşeau navele militare. Ultimele ieşeau submarinele, pentru că celelalte nave de suprafaţă încercuiau navele comerciale şi făceau cum fac şi caii care bagă mânzii la mijloc. Deci, navele comerciale erau într-un cerc, iar de jur împrejurul cercului erau Ver Pramen şi navele noastre de luptă. Vă daţi seama, noaptea, noi cu submarinul - eram la "Delfinul" atunci - ieşeam în larg şi ne puneam pe fund - 20 de metri - ne puneam pe fundul apei şi stăteam acolo. Se auzea din immersing, că se auzea exact cum ai merge prin pod, se auzeau tunurile şi atunci ştiam când se retrag că ieşim la suprafaţă să venim. Dar noaptea se înroşea cerul. Nu pătrundeau nici americanii şi nici ruşii. Toţi au recunoscut că la Constanţa a fost cea mai puternică apărare antiaeriană, datorită Marinei Militare.

Reporter: Când aţi trecut de la Maria (Distrugătorul "Regina Maria" n.r.) la submarin?

Petre Zamfir: Am trecut în 1942.

Reporter: Aţi făcut nişte cursuri?

Petre Zamfir: Majoritatea oamenilor se fereau, pentru că submarinul este într-adevăr o navă foarte capricioasă. Nu oricine poate să reziste în submarin, din cauza condiţiilor de viaţă care sunt extrem de grele. Submarinul este o armă destul de periculoasă, la fel de periculoasă şi pentru oameni. De ce? În submarinele clasice nu puteam sta în imersiune mai mult de 16 - 18 ore, pentru că în primul rând bateria de acumulatori, deşi viteza în imersiune este destul de redusă, pentru că altfel, dacă ai merge cu viteză maximă în patru ore ai terminaat şi trebuie să ieşi afară, şi în timpul zilei inamicul te poate face ţăndări, şi atunci noi stăteam cu viteză mică în imersiune şi foarte multe nave inamice sovietice treceau la distanţă mare, dar noi nu aveam posibilitatea să folosim torpila, decât dacă erau mai aproape de noi, adică până în trei mile marine. În afară de asta, condiţiile de viaţă într-un submarin sunt extraordinar de grele. În primul rând submarinul este căptuşit din construcţie cu un fel de plută care absoarbe transpiraţia. După câteva ore de imersiune, 45 de oameni trebuiau să respire, inspiră şi respiră, se elimină bioxidul de carbon expirat. Mai departe, motoarele Diesel sunt la suprafaţă şi în momentul când intri în imersiune se folosesc motoare electrice, şi atunci uleiul acela încins de pe motor, mai picura şi apă, iar bioxidul de carbon expirat, mai departe, în ceea ce priveşte bateria de acumulatori, acidul sulfuric împreună cu apa de mare iarăşi degajă bioxid de carbon, şi atunci, după 16 ore viaţa în submarin era de nesuportat, pentru că nu mai puteai să respiri. Şi atunci, aveam un sistem de ventilaţie, un fel de purificatoare de aer care înăuntru aveau materiale ca la masca contra gazelor. Porneau ventilatoarele, aerul trecea prin aceste filtre, prin toate compartimentele, că fiecare compartiment acest lucru, şi se făcea ventilaţia, însă era un inconvenient, se rarefia aerul, şi atunci eram obligaţi să ieşim afară, pentru că altfel muream. Mai departe, datorită condensului, aveam haine de piele negre, după o săptămână erau albe de mucegai. Nu te puteai dezbrăca, nu puteai să faci baie, de regulă, noi nu ne bărbieream, pentru că era foarte greu. Trebuia să te bărbiereşti cu apă de mare şi cu lama, era nenorocire, făceai numai iritaţii pe piele. Somnul era foarte greu, respiraţia foarte grea. Alimentaţia, în submarin numai şi numai conserve. Condiţiile uzuale, era un singur wc, pentru urinat aveam căldări cu motorină, iar wc-ul era o instalaţie completă, dacă nu ştiai să îl manevrezi era nenorocire. Pâinea era din Germania, semăna cu ceva, aşa, un fel de... nu ştiu cum să-i spun, dar nu beam apă după ea.

Reporter: Nu?

Petre Zamfir: Nu! După aceea, apa, apa dulce în submarin este ceva rar. Nu te speli în submarin cu apă dulce. În submarin, apa dulce este ca oxigenul. Restricţii, restricţii, restricţii. De dormit nu puteai să dormi, pentru că îţi curgea apa aia acolo, era nenorocire, şi ca să stai, cum am stat în submarinul "Rechinul", în care am trecut după "Delfinul", când am lovit la Sevastopol, pe "Rechinul" ultima misiune a fost 45 de zile. 45 de zile noi nu am văzut soarele. Pentru că ieşeam noaptea la suprafaţă, şi am făcut asta pe zona Turciei, pentru că acolo aveam misiunea să interceptăm fără să atacăm toate navele ruseşti care intrau şi ieşeau din Mediterana. Trebuia să scriem numele navei, pavilionul, şi dacă era încărcat sau descărcat, şi eventual ce fel de navă era, cargou, petrolier ş.a.m.d. În submarin nu ai voie să te duci de la prova la pupa.

Reporter: Nu?

Petre Zamfir: Nu! Dacă, de exemplu, aveam specialişti, ambele submarine aveau specialişti, patru tuburi de lans-torpile în prova şi două în pupa, dacă se întâmpla de la prova să ne spună că la pupa cei de la torpile au nevoie de un specialist pe care îl aveam la prova, comandantul întreba cine merge acolo, maistrul principal sau, mă rog, 'câte kilograme are?' '80!', În locul lui se dădea apă, pentru că în submarin imediat se cunoştea, deci aşa de fragil era. Dar mişcarea, să mă duc să văd un coleg, când eram în misiune, 15 - 20 de zile nu ne puteam vedea, cei care fumau mai veneau, dar cu cei de la prova ne vedeam rar. Aveam un coleg care mă întreba câteodată la telefonul navei: 'ce mai faci, măi, mai trăieşti?'. 'Dacă tu trăieşti, trăiesc şi eu'. Deci, condiţiile, de aceea am spus că este un coşciug de metal, pentru că condiţiile sunt foarte vitrege, foarte grele. Noi am avut trei submarine, fiecare avea 45 de oameni ca echipaj, 5 ofiţeri, 30 de maiştri, că aici este baza, şi 10 militari în termen. Socotind numai cadrele, 35 ori 3 fac 105, cu rezervele 130. Din 130 de cadre sunt singurul în viaţă. De ce? Condiţiile erau foarte, foarte grele. Asta a fost România, şi cred că aşa va fi şi în viitor. Eu m-am format ca ofiţer în Marină datorită comandanţilor mei, pentru care păstrez o vie amintire, pentru că merită. Spre ruşinea noastră a românilor, când au venit ruşii în ţară, aceşti ofiţeri au fost trecuţi în rezervă. Măcelariu condamnat 17 ani, comandantul submarinului "Delfinul", Bibi Costăchescu, 17 ani! Ne-au fost luate dosarele, ne-au rupt îmbarcările, decoraţiile, ne-au făcut zob. Eu plec, pentru că am 93 de ani şi s-ar putea să mai stau un an sau mâine să nu mai fiu, dar plec cu amărăciunea în suflet, pentru că românii şi-au bătut joc de oamenii de valoare.

Realizator: Acesta a fost interviul emisiunii cu veteranul de război Petre Zamfir, de Ziua Veteranului de Război", care a fost ieri, ultimul submarinist din vremea războiului. Atât pentru astăzi, la "Jurmal Militar". Sunt Cristian Dumitraşcu, vă salut regulamentar! Vă doresc sărbatori cu bine!