Jurnal Militar din 11.04.2015

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Bună dimineaţa, încă o dată! Bine v-am regăsit! De la acerastă oră, ca în fiecare sâmbătă, vă prezint o producţie marca "Ora Armatei", una dintre cele mai longevive mărci emisiuni ale Radioului public, o emisiune care s-a născut într-unul dintre cei mai grei ani ai istoriei moderne - şi am să amintesc aici anul Dictatului de la Viena, din 1940.

Vom mai vorbi în ediţiile viitoare despre aniversarea celor 75 de ani de "Ora Armatei", dar, până atunci, iată câteva repere din sumar: actualitate militară, armata - o şcoală altfel, videoconferinţa ministrului apărării cu militarii din teatrele de operaţii şi, în fine, un interviu cu profesor universitar Ioana Voicu-Arnăuţoiu despre lupta urmată de rezistenţă în munţi în anii '50, pentru că lupta armată din munţi în anii '50 a fost în mare parte realizată de militari de carieră din Armata Regală.

Dar pentru că a fost "O săptămână altfel", cu mii de copii care au vizitat tot felul de şcoli şi unităţi militare, începem şi noi altfel, cu un intermezzo realizat acum două zile, în Baza 90 Transport Aerian, unde elevi ai clasei a V-a din Colegiul Naţional Spiru Haret au fost în vizită.

Ionuţ Fifială: Mie mi s-a părut că a fost foarte interesant.

Reporter: De ce a fost interesant?

Ionuţ Fifială: Am văzut, de exemplu, când soldaţii au trebui să meargă în război sau ceva, ştim unde stau ei şi cât de greu le este lor, adică să nu zicem că soldaţii nu fac nimic. Ei ne apără ţara de inamici, dacă ar fi război.

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 11 aprilie 2015:

Reporter: Hai să vedem ce spune şi o fată. Cum te numeşti? Ce ţi-a plăcut acolo mai mult?

Alexandra: Mi-au plăcut avionale. Au fost foarte interesante. Unele avioane aveau un tavan jos şi celelalte erau uiaşe şi am observat că soldaţii folosesc aceste avioane ca să ne apere ţara.

Reporter: Şi avioanele cărora tu le spui avionane cu acoperişul jos erau de fapt elicoptere. Ce ai aflat, care zboară pe distanţe mai lungi, avioanele sau elicopterele?

Alexandra: Eu cred că avioanele.

Realizator: Am revenit în direct. Ascultaţi "Jurnal militar" la Radio România Actualităţi.

Rubrica de actualitate militară. Îi spun bună dimineaţa colegei Andreea Popescu!

Andreea Popescu: Bună dimineaţa! Şi bine v-am regăsit! Un detaşament format din aproximativ 150 de militari din Batalionul 32 Infanterie "Mircea" al Brigăzii 18 Infanterie "Banat" şi din Divizia 2 Infanterie "Getica" participă, până la sfârşitul lunii aprilie, la exerciţiul "Saber Junction 15.3" la Hohenfels, Germania. În cadrul "Saber Junction 15.3" se instruiesc peste 4.700 de militari din 17 ţări membre NATO şi partenere, în vederea planificării şi executării operaţiilor ofensive, defensive şi de stabilitate.

locotenent colonel Liviu Stoica, comandantul Batalionului 32 Infanterie "Mircea": Acest exerciţiu organizat de către forţele terestre ale Statelor Unite dislocate în Europa este parte integrantă a unei acţiuni mult mai ample, Atlantic Resolve South. Astfel, toate activităţile noastre de instruire în comun de aici, din Germania, sunt sincronizatre în timp real cu cele din ţară, de la Poligonul Smârdan şi de la Centrul Administrativ Aerian "Mihail Kogălniceanu".

În această săptămână, am desfăşurat activităţi administrative, am luat în primire tehnica, ne-am echipat cu sistemele Miles, am instalat punctele de comandă şi am pregătit militarii pentru operaţiunile din săptămâna viitoare.

Acum, trecem prin perioada de pregătire a misiunilor. Partenerii de la JMRC Hohenfels (Joint Multinational Readiness Center) organizează cursuri de pregătire a militarilor cu scopul de a ne instrui asupra acţiunilor viitoare. Am participat la cursuri de rollover, unde militarii au exersat pe simulator diferite situaţii de accidente care pot avea loc în timpul exerciţiului. Militarii au fost foarte receptivi la cursul de "call for fire" sau sprijinul de artilerie, precum şi CAS sau sprijinul aerian apropiat.

Reporter: Vorbim tot despre instrucţie. 25 de militari din Batalionul 2 Infanterie Călugăreni participă, timp de două săptămâni, la Exerciţiul multinaţional Platinum Lion 15.2, ce are loc în Baza de instruire Novo Selo din Bulgaria. Platinum Lion 15 face parte din proiectul multinaţional Black Sea Rotational Force (BSRF) şi îşi propune creşterea nivelului de interoperabilitate, prin antrenarea militarilor în vederea participării la operaţii de menţinere a păcii şi contrainsurgenţă. BSRF este un exerciţiu anual, condus de Comandamentul Forţelor Infanteriei Marine americane dislocate în Europa şi se desfăşoară în zona Mării Negre, în Blacani şi în regiunea Caucazului. Comandantul pluonului 1 Manevră din Batalionul 2 Infanterie Călugăreni, sublocotenentul Constantin Şchiop.

Constantin Şchiop: Pe parcursul acestei perioade de instrucţie, plutonul Manevră va executa exerciţii tactice cu trageri de luptă în cadrul întrunit, alături de partenerii americani şi bulgari. Liderii noştri, comandanţii mei de grupă, de echipă vor avea oportunitatea de a pune în practică tot ce au învăţat la noi în ţară, comandând şi coordonând subunităţile din subordine, în condiţii apropiate de cele ale războiului real. Scopul acestui exerciţiu este de a menţine şi îmbunătăţii nivelul de instruire al militarilor noştri, cât şi creşterea interoperabilităţii dintre armatele statelor membre NATO.

Reporter: Continuăm cu acţiune caritabilă. Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor a organizat, săptămâna aceasta, proiectul "Un erou, o floare". Mai mulţi elevi de la şcoli din Bucureşti, Târgu Jiu, Alexandria, Turnu Măgurele, Giurgiu şi comuna Ghimpaţi din judeţul Giurgiu au îngrijit monumentele eroilor, parcelele de onoare româneşti şi străine din aceste localităţi şi au depus flori.

Mioara Balosin, coordonator proiect: Activităţile de anul acesta au fost gândite în contextul marcării centenarului Primului Război Mondial şi a împlinirii a 70 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Monidal. Obiectivul demersului nostru reprezintă cultivarea în rândul tinerilor a memoriei roilor neamului, prin cunoaşterea monumentelor şi cimitirelor de onoare din comunităţile din care fac parte. La aceste activităţi a participat un număr de aproximativ 300 de elevi, care au desfăşurat mici lucrurări de îngrijire a mormintelor eroilor. Au curăţat crucile de vegetaţie parazitară, au îndepărtat frunzele şi eventualele resturi din jurul mormintelor. La eveniment au participat specialişti ai Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, care au vorbit despre însemnătatea sacrificiului militarilor români care au căzut în războaie pentru apărarea ţării.

Realizator: Tot legat de actualitatea săptămânii. Ieri dimineaţă, la Târgu Mureş a fost organizată o videoconferinţă cu militarii români din Afganistan, Kosovo şi Bosnia-Herţegovina, videoconferinţă la care a participat şi ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa.

Din Kosovo a transmis locotenent-colonel Tiberiu Mihalache. Spune domnul locotenent-colonel că în acest moment în teatru de operaţii Kosovo se acţionează cu 55 de militari, personal de stat major şi efectiv în structurile de informare. În prezent, situaţia de securitate la nivelul întregii arii de responsabilitate este stabilă.

Din Afganistan a transmis colonelul Victor Moldoveanu. Dânsul a spus că este posibil ca datorită sezonului din perioada următoare situaţia de securitate din Afganistan să se deterioreze, iar numărul atacurilor asupra bazelor militare, punctelor de control să crească, de aceea este foarte bine ca ei să fie vigilenţi.

Din Saraevo a transmis locotenet-colonelul Ioan Frăţilă. Situaţia de securitatea din teatru de operaţii Bosnia şi Herţegovina - surpinzător zic eu - este stabilă. Încă se menţine potenţialul deteriorării acesteia, datorită reluării preotestelor sociale de amploare, în contextul perspectivelor impuse de îmbunătăţirea condiţiilor economico-sociale nefavorabile cu care se confruntă majoritatea populaţiei şi a întorcerii în ţară a islamiştilor care au participat la conflictele armate din Siria şi Irak. Asta au spus militarii noştri din teatrele de operaţii. Iată ce le-a transmis ministrul Duşa militarilor români aflaţi acolo, din Afganistan până în Balcanii de Vest.

Mircea Duşa: Am primit din nou aprecieri deosebite la adresa militarilor români. Aş face o mică precizare, vizavi de teatrul de operaţii Afganistan şi, mai ales, de Kandahar, de situaţia de securitate. Aşa după cum ştiţi, în ultimele zile au fost mai multe atentate, militarii afgani şi militari ai altor ţări şi-au pierdut viaţa şi, de aceea, vă rog ca şi în aceste zile să luaţi măsuri deosebite pentru a asigura securitatea militarilor români. Suntem înainte de Sărbătorile pascale, vă rog să le transmiteţi tuturor militarilor Sărbători fericite, în pace şi linişte! Şi vă aşteptăm să vă întoarceţi cu bine acasă. Sănătate şi numai bine, tuturor!

Realizator: La aceeaşi videoconferinţă, ministrul Duşa a mai făcut şi alte precizări pe marginea situaţiei tensionate cu Federaţia Rusă. Ascultăm.

Mircea Duşa: Propaganda rusească este una destul de activă. Aţi văzut că se fac tot felul de declaraţii. Nu ne intimidează astfel de declaraţii. La Summitul din Ţara Galilor, de anul trecut, s-au stabilit măsurile de reasigurare pe flancul estic al NATO şi al UE, cu precizarea că vor fi în permanenţă forţe ale NATO prin rotaţie, iar proiectul acela de lege care vizează accesul militarilor străini pe teritoriul României este un proiect care a fost aprobat de guvern, sigur că va merge la CSAT şi, după aceea, în Parlament şi creează posibilităţile pentru aplicarea măsurilor de reasigurare pe flancul estic al NATO şi al UE. Sigur că, după modificările la Legea 291, vor fi aprobate de Parlament. Există aceeaşi procedură, păstrată de lege, care a existat până acum, tot Parlamentul aprobă efectivele şi capabilităţile militare care sunt organizate în România de către NATO.

Realizator: Şi dacă tot sunt relaţiile tensionate între români şi ruşi, aşa cum, iată, confirmă şi ministrul Mircea Duşa, ceea ce aş spune că nu este deloc o noutate, mai aflaţi că pentru ambasadorul Federaţiei Ruse Ziua Victoriei a venit mai devreme cu o lună, iar printr-un comunicat de presă se declară, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la victoria forţelor aliate asupra Germaniei naziste, Ambasada Rusiei la Bucureşti organizează o serie de evenimente aniversare.

Ambasadorul Federaţiei Ruse în România, Oleg Malginov, a înmânat medalii jubiliare unor veterani de război, la sediul ambasadei. Cu această ocazie, ambasadorul Malginov a reamintit contribuţia militarilor români care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, alături de ostaşii sovietici, pentru eliberarea teritoriilor aflate sub ocupaţie fascistă. Şi, în fine, pe data de 8 mai anul acesta, Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti va organiza festivităţi aniversare şi comemorative în zona Parcului Herăstrău.

Totuşi, pentru a păstra adevărul istoric, sunt încă veterani de război români care trăiesc şi pe care i-am înregistrat, şi în variantă audio şi în variantă audio, veterani care au făcut mărturii cutremurătoare despre aşa-zisa frăţie ruso-română din zilele de după 23 august 1944. Să îl ascultăm pe Petrea Dereli, veteran de război, pe care întoarcerea armelor de la 23 august l-a surprins pe frontul de est, aproape de graniţa cu Moldova. A avut noroc însă că a reuşit să scape prigoanei, noroc pe care alţi militari, morţi sau prizonieri în gulag, vreme de ani şi ani de zile, nu l-au avut.

Petrea Dereli: Când am întors armele, de la Donbas, de la Cotul Donului înapoi, am mers numai în retragere noi. Ţineam inamicul pe loc şi la Nistru, când am ajuns aici, la Rostov, am trecut Nistrul dincoace, la Odesa am trecut dincoace Nistrul, am stat la Nistru până la 23 august. De două ori a fost încercuită în Basarabia, aici. Noi veneam spre Galaţi şi ne-au ieşit ruşii înainte, la Volvograd. Noi aveam două divizii de germani, în stânga şi în dreapta. Noi eram o divizie, din Divizia 15 Infanterie am făcut parte, din Corpul 2 al Armatei, eram 14.000 de oameni, dle. Eram puzderie şi ne-au înconjurat ruşii. Cine ne-a scăpat? Nemţii ne-au scăpat. Am rupt cercul şi am ieşit. Noi veneam spre Galaţi şi ei ne-au întors înapoi.

Petrea Dereli: Da, în 23 noaptea. Când s-a încheiat armistiţiul noi nu ştiam./atataru

Realizator: Încă o mărturie a unui veteran de război, în Anul veteranilor de război. 70 de ani se împlinesc peste o lună de la finalul războiului. Anunţam, la început, un interviu-eveniment, care a transformat, într-un fel, ediţia de astăzi a "Jurnaluui militar" într-o ediţie specială.

Am dorit foarte mult ca în Sâmbăta Mare, în Anul veteranilor de război, să o aduc în faţa dumneavoastră pe Ioana Voicu Arnăuţoiu, fiica locotenentului de cavalerie Toma Arnăuţoiu, ofiţer în anii '40 în Armata Regală, care, după ce a fost îndepărtat din armată în 1946, a organizat, împreună cu colonelul Gheorghe Arsenescu, grupul de rezistenţă anticomunistă armată de la Nucşoara, numit şi "Haiducii Muscelului".

Grupul a fost sprijinit activ de mai bine de 100 de persoane, printre care şi Elisabeta Rizea şi Marina Chirca, mulţi dintre ei au fost arestaţi, torturaţi de autorităţile comuniste. Toma Arnăuţoiu a fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la Penitenciarul Jilava.

Invitata mea de astăzi este prof. univ. la Conservatorul din Bucureşti, Universitatea Naţională de Muzică, aşa cum se numeşte astăzi, s-a născut în munţi, pe când părinţii Toma Arnăuţoiu şi Maria Plop se ascundeau de trupele de securitate, iar atunci când aceştia au fost capturaţi, Ioana era un copil de doi ani.

Abia după '89 a aflat ce origini are, după ce fusese înfiată de familia Voicu, o familie care nici ea nu ştia că Ioana era fata unor partizani. A fost atunci o mare schimbare în via tinerei muziciene, pentru că, din acel moment, a luat-o pe urmele familiei şi a recăpătat numele părinţilor, a început o muncă de Sisif, aceea de reconstituire a condiţiilor de viaţă, dar şi a amănuntelor legale despre felul în care au fost ei suprimaţi.

Ioana Voicu Arnăuţoiu: Bună ziua şi mulţumesc pentru invitaţie.

Reporter: Aţi trecut uşor peste această schimbare din viaţa dumneavoastră?

Ioana Voicu Arnăuţoiu: Că să o luăm pe rând. Au trecut cam 25 de ani de când am aflat. Părinţii mei adoptivi nu ştiau fiica cui sunt, pentru că ei au înfiat un copil care, după acte, se chema Ioana Plop şi nu avea tată. Actul meu de naştere nu avea nici linie în dreptul tatălui, adică era ceva foarte ciudat, era tată necunoscut, dar nici nu era nume. Sigur că aflând lucrul ăsta, da, a fost o schimbare majoră. eram un om tânăr, în floarea vârstei, trecusem puţin de 30 de ani. Aşa că, dincolo de primul moment, care a fost un impact foarte puternic, de fapt, asupra mea, pe urmă am încercat să iau pe rând şi să descopăr cât mai mult pentru că mi s-a părut că a trebuit să ştiu mult mai mult despre oamenii ăştia. Iar descoperirile mele au venit paralel cu dezvoltarea vieţii democratice în România, pentru că, pe măsură ce autorităţile îşi dădeau seama că această istorie bine ascunsă nu mai poate fi ţinută în loc, accesul meu şi al celor care doreau să ştie mai mult era din ce în ce mai larg. Aşa că m-am văzut dintr-odată din persoană care vream să-mi caut originile în postura unui cercetător. E adevărat, neprofesionist, dar, oricum, a trebuit să-mi fac o metodă de cercetare, a trebuit să învăţ să pun lucrurile cap la cap, să-mi dau seama că trebuie să citesc cam tot ce mi se dă ca să pot să ajung la o concluzie. Aşa că viaţa mea s-a schimbat şi din punctul ăsta de vedere.

Reporter: O activitate bogată, cărţi au văzut lumina tiparului, care ne-au adus pe noi, ceilalţi, să aflăm aceste mari pauze de note întregi din istoria recentă.

Ioana Voicu Arnăuţoiu: Au fost mai mult decât pauze de note întregi. Practic, a fost o întreagă decadă de istorie ţinută bine ascunsă sau spusă pe şoptite de către cei care au fost contemporani cu evenimentele. Însă mi se pare extrem de interesantă, n primul rând ca să vedem ce a dat la o parte comunismul timp de o jumătate de secol, ce gen de oameni, ce gen de societate. Sigur că nimic nu era perfect nici acolo, dar oamenii aveau o educaţie care se baza pe o tradiţie. Relaţiile interumane se bazau pe alt gen de relaţii decât astăzi. În comunităţile mici, cum erau cele rurale, încrederea şi mai ales încrederea în intelectualii satelor era extrem de importantă. Învăţătoriii şi preoţii care erau de ispravă, cum se spunea, erau extrem de implicaţi în viaţa oamenilor. Deci o societate care a avut o anumită dezvoltare şi o anumită înflorire şi care a dispărut în clipa în care aceşti oameni au dispărut din comunităţi, au fost arestaţi sau pur şi simplu au fost înlocuiţi cu alţii şi tot acest gen de relaţii interumane şi sociale a fost practic distrus şi înlocuit cu altceva, peste noapte aproape.

Realizator: În fiecare sâmbătă, vorbim despre armată îndeobşte. Este emisiunea despre armată şi anul acesta este declarat Anul veteranului de război, că se fac 70 de ani de la sfârşitul războiului. Oamenii care au luptat în munţi şi care au fost descalificaţi social, fugăriţi şi, apoi, suprimaţi nici acum nu au fost reabilitaţi, deşi şi ei au fost veterani de război. Mi-aţi spus despre evoluţia în carieră a tatălui dumneavoastră, a locotenentului pe atunci Toma Arnăuţoiu, că tatăl vroia să îl facă învăţător şi totuşi s-a îndreptat către cariera militară.

Ioana Voicu-Arnăuţoiu: Da. El a dorit să se facă. El a fost ofiţer din convingere. Un frate al lui mai mare, care a murit în 1943 pe front, a fost ofiţer. Amândoi au urmat Şcoala de Cavalerie Regele Ferdinand, de la Târgovişte, şi am avut ocazia să îl întâlnesc la începutul anilor '90 pe comandantul de atunci al Şcolii de Cavalerie şi avea o părere excelentă şi despre fratele tatii, Ion Arnăuţoiu, şi despre tata şi aş spune că, dacă tatăl meu, după ce a luptat, a fost promoţie 1944, deci a făcut frontul numai în Vest, a luptat în Ungaria, a fost decorat, a fost rănit grav, aşa s-a reîntors în ţară, înainte de încheierea, practic, a luptelor.

Ultimul loc în care a fost ofiţer a fost Regimentul de Gardă Călare din Bucureşti, deci de la Palatul Regal, şi în 1946 a fost în primul val de ofiţeri scos din armată. Chestia asta i-a creat o nemulţumire profundă. Probabil că niciodată nu ar fi ajuns să organizeze un grup de rezistenţă dacă el ar fi continuat să fie ofiţer, pentru că era cariera pe care şi-a dorit-o şi pe care a făcut-o foarte bine atât cât a fost lăsat să o facă.

Realizator: Şi este foarte interesant că de obicei au fost îndepărtaţi din armată primii, în '46 -'47, au fost primii care au luptat în Est şi, cu toate astea, Toma Arnăuţoiu neluptând în Est, a fost în primul val îndepărtat.

Ioana Voicu-Arnăuţoiu: Nişte explicaţii am găsit. În primul rând, el era fiul învăţătorului Anca Arnăuţoiu, care era un puternic lider local, care era bun prieten cu Ion Mihalache, liderul PNŢ. Această prietenie a dat roade, în sensul că Partidul Naţional Ţărănesc când a ajuns la putere a făcut câte ceva pentru oamenii din zonă, a construi şcoli. A existat o grijă pentru zona respectivă şi am aflat că bunicul meu a fost extrem de activ, reclamând nereguli grave la alegerile din 1946, aşa că poate nu întâmplător fiul lui, care era extrem de personal şi care avea o opinie şi care se pare că de la început a fost nemulţumit de faptul că comandanţii din armată era evident că vor fi înlăturaţi şi vor fi înlocuiţi cu oameni fără şcoală, fără studii, fără merite, l-au făcut să reacţioneze, deci, ştiind cum au mers lucrurile şi cât de grav s-a opus încă de la începutul schimbării şi venirii regimului comunist, nu mă mir că el a fost înlăturat din armată. Repet, faptul că avut o carieră atât de scurtă l-a nemulţumit foarte mult.

Realizator: Mai este o luptă de dus aici pentru reabilitarea acestor oameni?

Ioana Voicu-Arnăuţoiu: Eu cred că ar trebui reabilitaţi. Pe de altă parte, nu cred că o persoană particulară ar trebui să aibă o asemenea iniţiativă. Cred că suntem într-un moment de evoluţie a democraţiei în România, în care armata ar trebui să se mândrească cu aceşti oameni. Eu nu ştiu dacă faptul că nu se face absolut nimic sau aproape nimic e generat de faptul că nu s-a schimbat nimic în mentalitatea celor care conduc. Cred că este mai multă neglijenţă, adică au alte priorităţi şi nu se gândesc la această parte de istorie care cred că ar înnobila istoria armatei. Nu cred că ar face nimic rău.

Realizator: Suntem în Sâmbăta Mare şi am vrut foarte mult să apăreţi în emisiunea "Jurnal militar" într-o zi importantă a creştinătăţii, pentru că întreaga familie a dvs a avut nişte rădăcini româneşti sănătoase şi creştine. În toate scrierile pe care le-a lăsat Toma Arnăuţoiu a fost aproape de acest spirit cerştin al poporului nostru. La sfârşitul interviului, şi sper să nu fie ultima dvs apariţie "Jurnalul militar", vă mai aştept şi în direct, în studio. Dacă aveţi a le transmite celor care ascultă, vă ascultă pe dvs, fata lui Toma Arnăuţoiu, un mesaj înainte de Înviere.

Ioana Voicu-Arnăuţoiu: Întâmplarea face ca exact zilele acestea să se împlinească un număr fix de ani. În preajma Paştelui din 1949 s-a format grupul de rezistenţă şi a pornit. Pot să vă spun că şi din punctul ăsta de vedere ei sunt un exemplu pentru noi. Mă refer la partizani, pentru că au fost oameni credincioşi, au avut un contact permanent cu preoţii care-i ajutau şi sunt mărturii clare că aceste sărbători le erau aproape şi se bucurau, mă rog, alături de tristeţea evidentă când nu poţi fi alături de familie şi de oamenii care le erau dragi. Deci tot ce pot să vă doresc dvs şi ascultătorilor este să vă gândiţi la ei ca la nişte exemple, ca la nişte oameni care n-au abdicat de la ideile lor, n-au abdicat de la credinţa lor, care era în mare pericol într-o lume atee, care se răspândea foarte mult şi că este bine să ne aducem aminte de ei şi să îi urmărim aşa, cu un gând pios. Vă doresc Sărbători pascale fericite!