„Represiunea sovietică de la Fântâna Albă”
Invitat: dl. prof. dr. Ștefan Purici – Universitatea „Ștefan cel Mare”, Suceava

Articol de George Popescu, 31 Martie 2025, 21:45
La 1 aprilie, se împlinesc 84 de ani de la masacrul din poiana Fântâna Albă din nordul Bucovinei.
Credit: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/05/Bucovina_division.svg
În urma pactului Ribbentrop-Molotov semnat la Moscova la 23 august 1939, Basarabia și Bucovina de Nord au fost anexate de URSS în doar 4 zile după ultimatumul din 26 iunie 1940 al guvernului sovietic de evacuare a armatei și administrației române. NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România.
Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe.
În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut granița ilegal din zonele Hliboca(Adâncata), Herţa, Puztila și Storojineț. Zona acestei unități era pe o distanță de 7.5 km la sud de Cernăuți.
Din zonele mai îndepărtate, Vășcăuți, Zastavna, Noua Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut granița pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale și etnice din teritoriile ocupate.
În primul an de ocupație sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiați în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare.
Autoritățile sovietice au reacționat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea granițelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude și în România și declarându-le trădători de țară și deportându-le la muncă forțată.
Listele unității 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localități includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de țară chiar și persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenții să fugă în România.
Pentru a scăpa de teroarea bolşevică, mii de cetăţeni români din Bucovina s-au refugiat în România, lăsându-si în urmă casele. De teama persecuţiei sovietice, grupuri de români din Bucovina traversau noaptea peste gheaţa groasă care acoperise râul Prut în iarna anului 1941, încercând să ajungă în România.
Unii reuşeau să se refugieze la Rădăuţi, alţii erau interceptaţi de grănicerii sovietici şi împuşcaţi pe loc ori capturaţi şi trimişi înapoi, unde îi aştepta condamnarea la moarte sau deportarea.
În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, un grup compact de 400 de români din nordul Bucovinei, din satele Coteni, Boian, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala au încercat să treacă granița pe râul Prut înghețat.
Când s-au apropiat de graniță majoritatea au fost uciși de mitralierele grănicerilor sovietici și aruncați în gropi comune aflate în apropierea râului.
Doar 57 au reușit să scape și să treacă granița în România și au povestit atrocitățile. Alți 44 de fugari au fost prinși de trupele sovietice, iar 23 dintre ei au fost condamnați la moarte, ceilalți fiind condamnați la diferite pedepse cu închisoarea și trimiși în Siberia.
Memorialul de la Fântâna Albă. Credit: https://infoprut.ro
La 1 aprilie, 1941, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de circa 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română.
În poiana Varniţa, la aproape 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin cu mitraliere.
Cercetarea istorică nu s-a pus de acord cu estimarea numărului victimelor represiunii de la Fântâna Albă. Potrivit unor date din documentele de arhivă sovietice între 20 şi 48 de civili au fost ucişi, după alte surse, câteva sute, însă după mărturiile unor supravieţuitori, câteva mii.
Deportaţi în aşteptarea trenului. Credit. https://topwar.ru/
Tot, martorii locali au povestit despre un număr de victime mult mai mare, susținând că supraviețuitorii au fost torturați, executați sau îngropați de vii în morminte. Alți supraviețuitori au fost luați pentru a fi torturați și uciși de către NKVD, poliția secretă sovietică.
După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13 000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini.
Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75 000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959.
S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.
Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii ’90, fiind interzis de autoritățile sovietice și ulterior de cele ucrainene orice referire sau comemorare a sa.
Doar din anul 2000 autoritățile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care și-au dorit doar să trăiască în România.
În locul în care a avut loc masacrul a fost ridicat un Memorial, iar an de an, români din toate regiunile se strâng în poiana Varnița, la Memorial, și comemorează victimele masacrului de la Fântâna Albă.
În anul 2011, Camera Deputaţilor din Parlamentul României, a decis ca data de 1 aprilie să fie recunoscută drept Ziua Naţională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone ale deportărilor şi ale foametei organizate de regimul totalitar sovietic în Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie.
AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 31 martie 2025 (integral)
Regia de montaj: Alina Iaurum şi Alexandru Balaban
Regia de emisie: Claudia Buzică şi Adriana Anica
Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.
Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321
Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro