„Operaţiuni militare în Transilvania (ianuarie – mai 1919)”

Legea ratificării Marii Uniri de la Alba Iulia din 1918, semnată de regele Ferdinand și de Consiliul de miniștri de la București poartă data de 11 decembrie 1918. Această lege a fost adoptată de Adunarea Deputaților sub președinția lui Nicolae Iorga la 29 decembrie 1919.

Prezenţa armatei române în Transilvania a fost considerată o necesitate pentru a proteja votul popular dat de Adunarea Naţională de la Albă Iulia.

Situaţia politică şi militară a fost complicată prin apariţia mişcărilor de trupe din răsărit – Bucovina unde acţionau grupuri armate ale ucrainienilor bolşevizaţi ce se pregăteau să facă joncţiunea cu armata ungară mandatată de Republica Sfaturilor condusă de Sándor Garbai.

Obiectivul urmărit de Rusia Sovietică, Ucraina şi Ungaria a fost de a reocupa militar Basarabia, Bucovina şi Transilvania, de nerecunoaştere a hotărârilor luate la Chişinău, Cernăuţi şi Albă Iulia.

Conform deciziilor Consiliului Suprem Militar Interaliat în transilvania au fost fixate succesiv patru ainiamente pe care se regăseau trupe române şi ungare. Deplasarea aliniamentelor s-a făcut către vest.

Trupele franceze deţineau predominant comanda şi controlul în această parte a fostei monarhii austro-ungare. De asemenea trupe franceze erau angajate în operaţiunile militare din sud-vestul Rusiei împotriva Rusiei bolşevice.

La Arad, ungurii au reînfiinţat garda naţională cu arme procurate de la francezi. În regiunile Debrecen, Salonta, Oradea, Miskolc, Kecskemét şi Szeged, armata ungarő éi-a constituit depoyite de muniáie éi alimente ún vederea organizării acţiunilor militare.

În centrul Transilvaniei în zona Ciucea au fost realizate lucrări de fortificaţii militare.

În nord, La Sighetul Marmaţiei 300-400 de bolşevici au devastat şi incendiat mai multe sate locuite de români.

În sud-vest, sârbii continuau arestările şi prigonirea comunităţilor româneşti, arestaţii fiind transportaţi fie la Belgrad, fie în alte regiuni ale Serbiei. În Banat a fost înregistrată şi o tentativă de a instaura o republică separată cu concursul autorităţilor ungare.

Curentul revoluţionar-bolşevic găsise suficientă aderenţă în rândurile militarilor unguri, dar şi în principalele oraşe din Transilvania. La Oradea apărea „Vőrős Újsag” („Ziarul Roşu”) care făcea propagandă susţinută pentru Republica Sfaturilor şi împotriva românilor transilvăneni. Publicaţia anunţase că împărţirea pământului se va face în rate.

În Maramureş, 900 de mineri au declarat grevă politică şi au cerut ca Transilvania să rămână la Ungaria. În teritoriu continuau să se producă abuzuri ale administraţiei maghiare, îndeosebi a forţelor de jandarmi împotriva românilor transilvăneni, în multe cazuriconflictele s-au încheiat cu pierderi de vieţi şi reţinerea locuitorilor. În paralel, continua transportarea de bunuri din Transilvania în Ungaria.

În aceste condiţii, armata română primeşte noi ordine de deplasare şi punere sub administraţie militară a oraşelor Sighet şi Dej unde au fost stabilite comandamente ale trupelor din Transilvania.

Armata se găsea cantonată în următoarele locaţii: detaşamentul Olteanu cu sediul la Sighet; Divizia 7 infanterie , general Neculcea la Dej; divizia 6, general Holban la Cluj; Divizia 1 Vânători la Sighişoara; Divizia 2 Vânători la Sibiu.

Li s-au mai adăugat divizii ardelene formate din voluntari puse sub comanda Diviziei 16 a generalului Hansu şi Divizia 18 a generalului Pop.

Comandamentul Român. Acesta era format din șase divizii de infanterie, o divizie cavalerie, o brigadă roşiori, șase baterii de munte, un divizion autotunuri, un tren blindat şi un grup aviaţie. În total, erau 69 de batalioane, 32 de escadroane, 44 de baterii cu 176 guri de foc și un efectiv de 61.078 de oameni. Superioritatea trupelor române era dată de organizare, disciplină şi nivelul de instrucţie.

Dispozitivul militar ungar avea următoarea componenţă: pe osatura Diviziei Secuieşti au fost aduăgate elemente rebele din rândul populaţiei civile şi ale Gărzilor naţionale ungare. Apărarea s-a făcut pe două linii: prima linie încadrase 18.000 – 20.000 de militari cu 60-70 de tunuri şi 5 trenuri blindate, armament portabil automat, iar a doua linie defensivă avea între 40.000 şi 50.000 de oameni cu 60-70 de tunuri.

Între 16 aprilie şi 1 mai 1919 planul român a prevăzut o acțiune hotărâtoare în sectorul de nord, între valea Someșului și Crișului Repede. Aceasta a fost executată de un grup principal de forțe, trei divizii de infanterie, o divizie de cavalerie și un detașament mixt. S-a dat un atac la centrul sectorului, pe direcția generală Valea Corundului și Zalăului – Valea Crasnei – Carei și un atac la aripa stângă, pe valea Crișului Repede, pe direcția generală defileul Ciucea–Oradea.

Planul de operațiuni al Armatei române a ținut cont de natura terenului și dispunerea forțelor inamice, precum și de considerațiile tactice și strategice. Forțele ungare erau comasate în defileurile Tisei, la nord, Someșului și Ciucea, la centru și defileul Ciuci, pe valea Crișului Alb, la sud. Aceste văi compartimentează Munții Apuseni și deschid căi de invazie spre câmpie. Odată ajunse acolo, trupele române au dispus de posibilități bune de manevră, care puteau întoarce apărarea inamică.

Un detașament mixt de două batalioane, opt escadroane și o baterie urma să asigure Valea Tisei. Pentru acțiunea secundară, pe văile Crișului Alb și Negru, precum și pentru acoperirea pe valea Mureșului, era însărcinată Divizia 2 vânători, întărită cu un regiment și o baterie ardelene și un detașament din Divizia 1 vânători. Acestea aveau un total de 12.000 de oameni față de 4.500 de unguri din linia întâi. Grupului de nord, condus de generalul Traian Moșoiu, i-a revenit misiunea cea mai dificilă, cu cea mai înaltă responsabilitate.

În timp ce trupele române ocupau linia Hust–Satu Mare–Carei–Oradea–Salonta, informațiile arătau că forțele inamice retrase din Munții Apuseni se concentrau la nord de Debrecen și în sud, la Békéscsaba. În plus, Divizia de secui se afla deja în contact și luptă cu Divizia 2 cavalerie română, în zona Mátészalka – Vaja. Știrile au arătat și că ungurii treceau peste Tisa toate materialele de cale ferată. Marele Cartier General român a intervenit pe lângă Comandamentul armatei aliate de Orient să aprobe înaintarea trupelor române până la Tisa. Aliații au aprobat înaintarea trupelor române până la Tisa.

Contribuţii editoriale: dl. dr. Corneliu Andonie, muzeograf la Muzeul Militar Naţional cu un portret al generalului Traian Moşoiu. Un interviu de Mirela Băzăvan.

AUDIO: „Istorica”, ediţia din 1 aprilie 2019 (integral: 35’ 53’’)

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Oana Sandu

Regia de emisie: Costin Iorgulescu şi Ileana Băjenaru

Galerie foto:

Dispunerea trupelor pe frontul din Transilvania (ianuarie-mai 1919). Credit: https://ro.historylapse.org/campania-armatei-romane-in-ungaria-in-primul-razboi-mondial

Defilarea trupelor române în Sibiu 31 mai 1919. regele ferdinand primeşte onorul. Credit: http://saecularia.ro/2018/09/03/defilarea-trupelor-romane-la-sibiu/

Regele Ferdinand la Careii mari. Credit: mmn.ro

Regele Ferdinand primeşte onorul gărzii militare în gara Carei. Credit: mmn.ro

Decorarea generalului Gheorghe Măldărescu la Oradea, 23 mai 1919. Credit: mmn.ro

Instantanee luate cu ocazia paradei militare din Oradea, 1919. Credit: http://saecularia.ro/2018/08/27/parada-armatei-romane-la-oradea-23-mai-1919/ :

Generalii Traian Moşoiu(stg.) şi Marcel Olteanu asistând la trecerea Tisei. Credit: mmn.ro

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.