„Legionari vs. comunişti. (1936-1948)

Adepţii acestor curente în general s-au detestat până la ură, însă condiţiile în care activau – în clandestinitate, comuniştii, după interzicerea lor în 1924 – în semi libertate, legionarii care au trecut prin mai multe dizolvări impuse de regimul politic interbelic sub diverse guvernări.

Ce le asemăna: ideea de lume nouă, de om nou, ideea de revoluţie, de schimbare din temelii a societăţii româneşti. Comuniştii mergeau şi mai departe şi proclamau schimbarea întregii lumi.

Şi legionarii şi comuniştii nu acceptau democraţia , ci urmăreau impunerea la conducere a unui singur partid, fiind adepţii totalitarismului. Unii de extremă stânga, ceilalţi de extremă dreapta.

Apoi, ambele curente incriminau exploatarea omului de către om, sărăcia celor mulţi şi parazitismul în lux şi bogăţie al unei oligarhii corupte şi venale.

Ce îi deosebeau ? Legionariiunii apărau proprietatea privată şi statul român, comuniştii îşi doreau proclamarea proprietăţii comune, a egalitarismului şi internaţionalizarea tuturor aspectelor de politică internă.

Legionarii îi admirau pe fasciştii italieni şi naţional-socialiştii germani, comuniştii pe maximaliştii şi bolşevicii din URSS.

Legionarii venerau Biserica, cultul morţi şi Dinastia, comuniştii erau atei şi proslăveau regimul republican.

În vreme ce comuniştii vor proclama egalitatea, dar în practică vor considera că unii „sunt mai egali decât ceilalţi” instituind astfel faimoasa „burghezie roşie”, legionarii vor recunoaşte că este imposibil să construieşti o lume, o societate pe principiul egalităţii: „nimic nu este mai nedrept decât să institui egalitatea între oameni, căci e lăsat de la Dumnezeu să se nască oameni inegal dotaţi pentru viaţă”

Morala şi preceptele creştine constituiau baza selecţiei cadrelor Mişcării Legionare, pe când comuniştii crereau disciplină deplină şi supunere în faţa principiilor ideologice ale internaţionalismului proletar.

O ilustrare a comportamentului legionarilor ne este furnizată de următoarea întâmplare: „ ... în primăvara lui 1944, când frontul se apropia de Iaşi, la penitenciarul din Suceava se aflau câteva sute de legionari, condamnaţi după „rebeliunea” din ianuarie 1941. Se punea problema transferării acestor deţinuţi la Aiud, dar nu existau efectivele de jandarmi şi soldaţi care să asigure paza deţinuţilor pe parcursul acestei dificile transbordări. Comandantul legionarilor din penitenciarul Suceava, aflând de această problemă insolubilă cu care se confruntau autorităţile, s-a prezentat la directorul penitenciarului şi i-a raportat că nu e nevoie de nici un jandarm pentru transferarea sutelor de legionari de la Suceava la Aiud. Îşi dă el, comandantul legionar, cuvântul de onoare că toţi camarazii săi vor ajunge la Aiud la termenul pe care îl vor stabili împreună, termen care să includă şi dreptul fiecărui legionar de a se abate din drum pentru 48 de ore pe care să le petreacă acasă, în familie. Directorul penitenciarului, care ştia bine cu cine are de-a face, a fost de acord şi, după câteva zile, conform înţelegerii, toţi legionarii din penitenciarul Suceava erau la Aiud. Cu o singură excepţie, un legionar mai tânăr, care a întârziat o jumătate de ceas...”

Un moment al intersectării celor două curente a venit în anul 1936, odată cu creearea Corpului Muncitoresc Legionar.

Măsurile de austeritate ale guvernelor din perioada crizei economice au reactivat protestele muncitorilor în special, crescând şi influenţa organizaţiilor politice de stânga şi extremă stânga. În plus, Internaţionala a III-a după 1933, a transmis ordine către când toate partidele comuniste să intensifice propaganda împotriva regimurilor burgheze şi îndeosebi împotriva curentului fascist, după câştigarea puterii în Germania de naţional-socialişti.

Drept urmare din 1934, în România s-a guvernat sub stare de asediu, organizaţiile muncitorilor fiind interzise. Acestea vor fi recuperate şi dirijate abia în 1938 odată cu impunerea regimului de dictatură personală al regelui Carol al II-lea.

Corpul Muncitoresc Legionar a fost calea de pătrundere a comuniştilor în Mişcarea legionară. Comuniştii aveau o infimă bază de susţinere faţă de curentul de extremă dreapta în rândul muncitorilor, astfel că au fost obligaţi să se folosească de acest „vehicul” care avea şi aderenţă şi forţă de convingere.

Dovezi concludente vor ieşi la suprafaţă în timpul tentativei de lovitură de stat din ianuarie 1941, când deja se realizare o penetrare consistenă de comunişti aflaţi şi ei în căutarea unei răsturnări a ordinii în stat.

În timul desfăşurării evenimentelor din ianuarie 1941 grupuri compacte de comunişti travestiţi în legionari au manifestat pentru Internaţionala a III-a şi URSS, au participat după unele surse la asasinarea celor 64 de demnitari reţinuţi la Jilava pentru judecarea lor într-un mare proces, la asasinarea profesorului Nicolae Iorga şi a economistului ţărănist Virgil Madgearu, cât şi la acţiunile de jaf şi distrugere efectuate în cartierele Dudeşti şi Vitan unde locuiau majoritar evrei.

În timp ce legionarii în parte au fost arestaţi şi deferiţi justiţiei, comuniştii s-au repliat către matcă, în aşteptarea unor evenimente externe prielnice pentru o nouă încercare de preluare a puterii.

După lovitura de stat din august 1944, comuniştii au intrat în legalitate. Suportul oferit de sovietici a fost capital pentru preluarea puterii, urmând să se amplifice lupta de clasă sau distrugerea sistemului democratic din România.

Legionarii deveniseră acum ţinta numărul unu a comuniştilor, prioritate având capurarea liderilor aflaţi în România sau dintre cei care se întorceau din Germania.

Fiindcă noul regim de după 6 martie 1945 nu putea să lupte pe toate fronturile , împotriva tutrorm celor pe care-i declaraseră adversari, a recusr la o stratagemă. Un armistiţiu cu legionarii care încă deţineau o superioritate numerică.

Astfel, în august 1945 comuniştii apelează la „soluţia imorală”. Încheie un pact de neagresiune cu legionarii din ţară. Mai exact cu fracţiunea reprezentată de Nicolae Petraşcu. Toţi legionarii vor depune armele, vor căpăta acte de identitate şi se vor încadra în serviciu, fără a mai desfăşura activitate politică cu excepţia în care ar fi acceptaţi în partidul comunist.

Autorităţile se obligau să înceteze campania de arestări şi încarcerări a membrilor Mişcării Legionare care acceptau noile condiţii.

Până în mai 1948, rândurile comuniştilor au fost îngroşate de legionari cu scoul de se prezerva pentru timpuri mai prielnice. Odată consolidat noul regim, acesta a schimbat total atitudinea faţă de legionari, declanşând din nou represiunea, făcând ca veche înţelegere să nu mai fie valabilă.

Cei din urmă, dintre supravieţuitori au ieşit din închisoare abia în 1964, în urma amnistiei politice acceptată de regim după o înţelegere cu Statele Unite.

Contribuţii editoriale: dl. prof. dr. Cristian Troncotă – Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu despre urmările pactului Ana Pauker-Teohari Georgescu-Nicolae Petraşcu din anul 1945. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Regia de montaj: Cătălina Popescu şi Carmen Gheorghe

Regia de emisie: Raluca Goga şi Adriana Anica

AUDIO, „Istorica”, ediţia din 1 iulie 2019 (integral: 27’53’’)

Foto:

Urmările rebeliunii legionare din ianuarie 1941. Credit: http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2019/01/un-eveniment-despre-care-nu-prea-se-vorbeste-e-rebeliunea-legionara-din-21-23-ianuarie-1941-cand-bucurestiul-a-fost-sub-asediul-garzii-de-fier-care-a-comis-ceea-ce-azi-s-ar-defini-acte-teroriste/

1 – Autobuz al STB (Societatea de Transport București) pe șoseaua Bonaparte (actual bulevard Iancu de Hunedoara), incendiat de legionari

2 – Farmacie devastată, pe colțul Căii Văcărești cu strada Labirint, în Cartierul Evreiesc. Zona a fost demolată după 1985 de regimul Ceaușescu, în prezent aici e parcarea din spatele Tribunalului București de pe bulevardul Unirii.

3 – Cazarmă militară atacată de legionari, în spatele Palatului Victoria, pe șoseaua Bonaparte (actual bulevard Iancu de Hunedoara) și forțe de ordine pregătite pentru intervenție. Corpul acesta al cazărmii a fost bombardat în 1944 și a dispărut după război, pe locul lui e azi spațiu verde.

4 – Convoi militar intrând de pe bulevardul Dr. Kalinderu (actual Eroilor) pe o stradă pe atunci fără nume, azi strada Dr. Dumitru Bagdasar, spre Școala Superioară de Război (azi Universitatea de Apărare)

5 – Mașină atacată de legionari pe șoseaua Bonaparte (actual bulevard Iancu de Hunedoara)

6 – Comunicatul emis de Generalul Antonescu prin care legionarii sunt somați să înceteze rebeliunea. Antonescu „roagă pe funcționari și muncitori să-și reia imediat locurile de muncă, acei care nu vor asculta vor fi eliminați din servicii și destituiți din funcții” și avertizează că „oricine va mai trage din case în contra forței militare, instituțiilor publice sau cetățenilor va fi împușcat pe locul pe care va fi prins, aceeași soartă o vor avea și devastatorii.”

Cazarma Gardienilor Publici după înăbuşirea rebeliunii legionare, ianuarie 1941 aflată pe b-dul Bonaparte, azi Iancu de Hunedoara, Bucureşti. Credit: http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2011/10/bulevardul-bonaparte-ianuarie-1941/

Deshumarea rămășițelor pământești ale legionarilor uciși împreună cu liderul Mișcării, Corneliu Zelea Codreanu. Noiembrie 1940. Credit:https://dogaruvictor.blogspot.com

Reconstituirea crimelor de la Jilava. Preluare din volumul „Pe marginea prăpastiei” editat de Ministerul Propagandei în anul 1941.

prof. Nicolae Iorga, victimă a răzbunărilor legionare. Credit: adevarul.ro

Secvenţă de la un miting al Apărării Patriotice (formaţiune de auto-apărare a PCdR) la Piatra Neamţ. Apărarea patriotică a fost infiltrată cu elemente legionare. Credit: http://www.comunismulinromania.ro/index.php/1944-miting-organizat-de-apararea-patriotica-la-piatra-neamt/

Constantin Doncea şi N. Alexe la sediul Apărării Patriotice din Bucureşti. Credit: https://www.comunismulinromania.ro/index.php/constantin-doncea-si-n-alexe-la-apararea-patriotica-fotografie-din-anul-1945-muzeul-p-c-r-nr-inv-i-5150/

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.roşi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secțiunea PODCAST de pe pagina noastră de Internet

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.