"Integrarea Basarabiei în proiectul politic România Mare"

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării, instituţie cu rol de legislativ a Republicii democratice Moldoveneşti vota unirea cu România.

Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. Astfel, la 13/26 martie 1918 „Adunarea Generală a zemstvei din districtul Soroca” a votat în unanimitate unirea Basarabiei. În favoarea unirii cu România s-a pronunțat și Adunarea Generală din 25 martie a Zemstvei județului Orhei, prezidată de Bejbeuc-Melicov, reprezentantul etniei armene din Sfatul Țării.

În 26 martie/8 aprilie 1918, premierul Marghiloman s-a deplasat la Chișinău, însoțit de generalul Constantin Hârjeu, ministru de război, și de alți demnitari, unde a fost primit cu onoruri de autorități. La ședința solemnă a Sfatului Țării din 26 martie a fost prezent și Marghiloman care a rostit un discurs în care a reliefat necesitatea unirii. Totodată, Alexandru Marghiloman a subliniat dorința guvernului român de a respecta drepturile și libertățile câștigate, urmând ca Sfatul Țării să se ocupe de „rezolvarea chestiunii agrare potrivit cu vrerile poporului.”

În numele Blocului Moldovenesc, deputatul Ion Buzdugan a dat citire, în limba română, declarației prin care se propunea unirea, documentul fiind citit și în rusește de deputatul Vasile Cijevski

Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat prin vot nominal deschis în favoarea Unirii cu România, declarația Sfatului Țării menționând că: „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului că noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se uneşte cu mama sa, România”

În numele Sfatului Țării, Declarația Unirii a fost semnată de Ion Inculeț, președinte, Pan. Halippa, vicepreședinte și Ion Buzdugan, secretarul Sfatului Țării.

Mori de vânt în Basarabia interbelică. Credit: delcampe.net

Condițiile unirii, puse de majoritatea românească, menționate în declarația specifică a Sfatului Țării, au fost următoarele:

Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reformă agrară, după nevoile și cererile norodului; aceste hotărâri se vor recunoaște de guvernul român

Basarabia avea să-și păstreze autonomia provincială, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot universal, egal, direct și secret

Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale

Recrutarea armatei se va face în principiu pe baze teritoriale

Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate de parlamentul român numai cu acordul reprezentanților locali

Drepturile minorităților din Basarabia urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român

Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român, acum desemnați de actualul Sfat al Țării

Basarabia urma să trimită în Parlamentul României un număr de reprezentanți proporțional cu populația regiunii

Toate alegerile din Basarabia aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal

Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinței, a adunărilor și toate libertățile obștești vor fi garantate prin constituție

Toate călcările de legi făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerii din urmă sunt amnistiate

Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, în special în rândurile deputaților germani, bulgari și ucraineni, 13 deputați fiind absenți

Cea de-a doua sesiune a Sfatului Țării și-a ținut lucrările între 25-27 noiembrie 1918.

După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Țării a votat o moțiune prin care aproba unirea fără condiții cu România, așadar renunțând la condițiile solicitate anterior și exprimându-și încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protecție specială pentru Basarabia

Textul moțiunii Sfatului Țării, de renunțare la condiții, adoptate la 27 noiembrie 1918 este următorul:

„În urma Unirii cu România-Mamă a Bucovinei, Ardealului, Banatului și a ținuturilor ungurești, locuite de Români, în hotarele Dunării și Tisei, Sfatul Țării declară că Basarabia renunță la condițiunile de unire, stipulate în actul de la 27 martie, fiind încredințată că în România tuturor Românilor regimul curat democratic este asigurat pe viitor. Sfatul Țării, în preziua Constituantei române care se va alege după votul universal, și rezolvând chestia agrară după nevoile și cererile poporului, anulează celelalte condițiuni din actul Unirii din 27 martie și declară Unirea necondiționată a Basarabiei cu România-Mamă.”

La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării s-a autodizolvat.

Credit: delcampe.net

Evoluţia administraţiei locale în Basarabia până la integarea cu noul sistem administrativ al ţării a cunoscut mai multe etape.

Prima etapă cuprindea intervalul 27 martie / 9 aprilie 1918/27 noiembrie/ 10 decembrie 1918, numită şi perioada autonomiei provizorii a Basarabiei.

A doua etapă se înscrie între sârşitul anului 1918 Ŕ 1922 caracterizată de existenţa directoratului de interne, un organism regional de extindere în ţinut şi consilidarea sistemului administrativ specific vechiului regat, de reducere treptată a rolului zemstvei în viaţa locală.

A treia etapă, datează cu începutul anului 1923 când a fost dizolvat directoratul de interne, încheindu-se la sfârşitul anului 1925 când zemstvele basarabene şi-au încetat activitatea.

Începând cu 1 ianuaire 1926, Basarabia a cunoscut un nou sistem administrativ unitar pentru România întregită, aşezat pe principii democratice pentru care a pledat şi opinia publică dintre Prut şi Nistru.

Justiţia

Sub stăpânirea rusească, Basarabia nu avea legiuiri unitare. În judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad, care prin tratatul de pace de la Paris din 1856 fusese retrocedate Moldovei, rămase încă vechile legiuiri româneşti şi numai în restul guberniei se aplicau codurile ruseşti.

Prima măsură luată de Consiliul de Directori, imediat după unire a fost rstabilirea naţionalizării justiţiei.

În ţinut exista un singur tribunal cu sediul în Chişinău, nu exista nici curte de apel, Basarabia aflându-se sub jurisdicţia curţii de apel de la Odessa.

În Basarabia se simţea o lipsă acută de cadre juridice din această cauză, procesele erau soluţionate anevoios.

Încercarea autorităţilor române de a stabili o înţelegere cu magistraţii şi avocaţii ruşi, pentru crearea unei organizaţii tranzitorii, nu a reuşit.

Trecând la analiza legii de organizare a justiţiei româneşti în Basarabia, constatăm că prima grijă a legiuitorului a fost introducerea limbii în instanţele româneşti, ca organe oficiale de împărţirea a dreptăţii.

Prin noua legiferare, justiţia în Basarabia a fost apropiată astfel de graiul şi de sufletul populaţiei autohtone de la ţară, dornică de lumină, dreptate şi slovă moldovenească.

Mai târziu împărţirea circumscripţiilor judiciare s-a modificat şi mai mult în folosul populaţiei.

Judeţul Hotin a intrat sub jurisdicţia Curţii de Apel de la Chişinău şi judeţele Cahul şi Ismail sub ceea a Curţii de la Galaţi. Pe cale legislativă s-au introdus în Basarabia, legile de ordine publică şi legea accelerării judecăţilor.

Începând cu data de 9 octombrie 1919 asupra Basarabiei se instituie legile româneşti.

Organizarea justiţiei, Decret lege nr. 2770 din 9 octombrie 1918;

Organizarea justiţiei, Decret lege nr. 527 din 6 februarie 1919;

Aplicarea legilor penale, Decret lege din 4 mai 1919, prin care în Basarabia se instituia codul de procedură penală precum şi a legilor flagrantelor delicte, a legii de organizare a poliţiei generale a statului, a legii poliţiei rurale, a legii şi regulamentului Curţilor de juraţi;

Codul de procedură civilă şi regulamentul pentru facerea şi executarea hotărniciilor;

Legea pentru judecătoriilor de ocoale şi regulamentul ei.

Pentru aplicarea acestor legiuiri unificate, cât şi pentru organizarea justiţiei s-au creat la judeţe, pe lângă care funcţionau 57 de judecătorii de ocol.

Credit: https://enciclopedia.asm.md

Învăţământul

Întreg aparatul şcolar românesc din Basarabia a avut o influneţă covârşitoare asupra vieţii cotidiene dintre Prut şi Nistru. Alături de biserică, şcoala contribuie împreună cu toate celelalte instituţii ale statului (justiţia, biserica, armata etc.) la crearea unei unităţi sufleteşti, la mântuirea conştiinţei naţionale, la crearea unui patrimoniu cultural naţional comun.

Cultura poporului a progresat mult datorită naţionalizării şcolii. Pe când sub stăpânirea rusească în Basarabia nu a existat nici o şcoală primară, românească, sub regim politic românesc s-a produs o adevărată revoluţie culturală, numărul şcolilor, învăţătorilor şi elevilor creşte vertiginos. Frecvenţa şcolilor în cursul elementar atinge 80%.

Au fost infiinţate şi şcoli pentru copiii mici, a luat mare avânt şi combaterea analfebetismului. Pentru pregătirea corpului didactic s-au înfiinţat două şcoli normale.

S-au înfiinţat de asemenea 12 şcoli elementare de meserii şi 13 gimnazii şi licee industriale. Înainte de Unire, în Basarabia nu a existat o şcoală superioară.

Organizarea gimnaziilor din Basarabia din 14 august 1918, care acrodau tuturor minorităţilor din Basarabia, dreptul de a avea licee de stat în limba de predare maternă.

Conform prevederilor acestui document, din numărul total de 38 de instituţii de învăţământ secundar pentru instruirea elevilor români au fost repartizate 27, restul reveneau minorităţilor naţionale.În plus la acestea, în cadrul seminarului teologic din Chişinău urmau să fie deschise clase de elevi români, ucraineni şi bulgari.

Pentru a controla şi îmbunătăţi situaţia învăţământului din Basarabia pe lângă Directoratul Instrucţiunii Publice din Basarabia au fost înfiinţate,comisii şcolare pentru fiecare minoritate. Comisia şcolară evreiască, Comisia şcolară ucrainneană, Comisia şcolară rusească.

Guvernul român a înfiinţat două facultăţi: Facultatea de Teologie, opera lui Ioan Petrovici, ministru al culturii şi Facultatea de Agricultură, înfiinţată prin străduinţele lui Anton Crihan, fost sub-secretar de stat.

La Chişinău a fost infiinţată o Şcoală de Arte Frumoase, Pinacotecă, un Conservator Municipal de muzică, un post de radiodifuziune şi s-a pus bazele unui teatru naţional.

Tot la Chişinău a fost înfiinţată o Bibliotecă Centrală, care, conform legii Depozitului legal primea tot ce se publica în ţară. La Chişinău din 1922 a fost înfiinţată şi o Universitate Populară (sub conducerea lui Pantelimon Halippa)

Pe litoralul basarabean al Mării Negre. Credit: delcampe.net

Regimul românesc a dat o deosebită atenţie învăţământului, care până la unire aproape că nu exista în Basarabia. În provincia românească dincolo de Prut după 1918, principala direcţie de acţiune a fost ca în fiecare cătun să funcţioneze o şcoală primară cu unul sau mai mulţi învăţători, combătând cu succes analfabetismul.

Biserica

Imediat după unire, funcţia de Mitropolit al Basarabiei a fost încredinţată P. S. episcopului Nicodim Munteanu.

Noul numit în funcţie a absolvit studiile la Academia Duhovniceasca din Kiev, un cunoscător al limbii ruse şi a vieţii duhovniceşti din Rusia, a luat primele măsuri în vederea întegrării Bisericii Basarabiei în viaţa Bisericii din România, introducând limba română în celebrarea serviciului divin.

Nicodim a activat la Chişinău până la 31 decembrie 1919. În locul lui a fost numit la 1 ianuarie 1920, arhiereul Gurie Grosul Botoşăneanu, acesta a avut un mare rol în lupta pentru unirea Basarabiei cu România.

Pentru pregătirea clericilor s-au format şi completat seminariile existente şi s-a instituit în Chişinău Facutatea de Teologie.

La facultatea de Teologie din Chişinău s-au remarcat profesorii Vasile Radu (Vechiul Testament) şi Gala Galaction (Noul Testament), traducătorii Sfintei Scripturi în româneşte (editate în 1936 şi 1939), arhimandritul Iuliu Scriban, autorul a numeroase lucrări de teologie şi manuale didactice, Ioan G. Savin etc.

Prin legea nr. 383 din martie 1923 a luat fiinţă episcopiile Cetatea Albă-Ismail şi Hotin-Bălţi, s-au mai creat numeroase parohii. Salarizarea personalului bisericesc a trecut în sarcina statului.

Una din primele instituții naționale care au fost chemate să acționeze în Basarabia a fost Banca Națională a României. Astfel, încă din 24 martie/6 aprilie 1918, guvernatorul Ioan G. Bibicescu informa Consiliul general al BNR despre „telegrama Dlui Ministru de Finanțe al Basarabiei”, prin care se cerea Băncii Naționale deschiderea unui ghișeu la Chișinău.

În urma discuției avute cu Mihai Șeulescu, ministru de Finanțe în guvernul condus de Alexandru Marghiloman, s-a decis „a se studia cestiunea circulațiunei monetare în Basarabia”.

Aproape o lună mai târziu, la 21 aprilie/4 mai 1918, Corneliu Cioranu, director în Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, se întorcea din capitala Basarabiei și prezenta Consiliului general al BNR concluziile vizitei sale, referitoare la „situația foarte dificilă” în care se găseau sucursalele marilor bănci de la Chișinău, precum și Sucursala Băncii Imperiului Rus.

Între timp, la 17/30 aprilie 1918, fusese publicat în „Monitorul Oficial” decretul - regal prin care leul era introdus ca unitate monetară în Basarabia.

Sucursala BNR Chișinău: imagine din perioada interbelică. Credit: bnro.ro

Emmanuel de Martonne (1873 – 1955) a fost un geograf și pedagog francez, cunoscut în România interbelică pentru contribuțiile sale esențiale la trasarea granițelor României Mari, precum și la studierea riguroasă, pentru prima dată în istoria științei, a geografiei României.

Din monografia „La Bessarabie”, editată sub auspiciile Comisiunii Teritoriale a Conferinței de Pace de la Paris (1919) reţinem:

„După unire, Basarabia este privită ca una din provinciile României Mari, asemenea Transilvaniei. Situația celor două însă nu este aceeași. Masele indiferente de țărani trebuie să fie câștigate în timp. Ostilitatea evidentă sau disimulată a clerului și vechilor funcționari ruși trebuie depășită. Intelectualii și proprietarii, și aceștia rusificați, se vor transforma treptat și doar cu mari eforturi, cu condiția de a rămâne în siguranță, în ciuda eventualelor schimbări politice. Elementele alogene, ca rușii, germanii, bulgarii și evreii, trebuie să fie pregătiți.

Posibil ca administrația română să fi făcut greșeli; posibil ca să mai facă încă; n-am făcut oare și noi destule în Alsacia, unde totuși situația era mai clară ? Posibil de asemenea, ca rechizițiile făcute de trupele române să fi nemulțumit cutare ori cutare oraș. Posibil ca să fie încă agitate cu toată liniștea anunțată a țării. Nu este însă mai puțin adevărat că asimilarea Basarabiei cu România se face încet printr-o evoluție naturală. Numai o zguduire brutală ar putea-o opri. O întoarcere la trecut ar fi posibilă ? Ar fi ea oare de dorit ? Mă îndoiesc că vreun observator imparțial, având chiar simpatii pentru Rusia, să poată răspunde afirmativ”.

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 24 martie 2025 (integral)

Regia de montaj: Radu Sima şi Mădălina Niculae

Regia de emisie: Claudia Buzică şi Costin Iorgulescu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro