Garanţii de securitate franco-britanice.Cazul Tilea (martie - aprilie 1939)

O constantă a politicii externe româneşti a fost angrenajul de relaţii şi calcule de care fiecare generaţie a fost mândră sau nu. E adevărat că România nu putea să facă altfel de cum se înţelegea în epocă realizarea şi destrămarea alianţelor la nivelul statelor mari din Europa.

Astfel s-a născut şi a funcţionat jocul garanţiilor de securitate. Atât pentru primul, cât şi pentru cel de-al doilea război mondial, Statele Unite ale Americii au adoptat o poziţie retrasă, neutră şi condiţionată.

România depindea de garanţiile Franţei şi Marii Britanii, câştigătoare ale victoriei din prima conflagraţie mondială, arhitecte ale tratatelor de la Versailles. Noi ne găseam de partea puterilor asociate învingătoare.

În martie - aprilie 1939 România s-a confruntat cu o criză în relaţiile cu Germania, ţară care a urmărit cu scurte perioade între războaie dreptul la revanşă. Lângă aceasta mai putem adăuga Italia, Ungaria, Bulgaria şi URSS

Practic fiind înconjuraţi de state revizioniste şi împotriva proiectului naţional consolidat - România reîntregită - marja de manevră a fost extrem de limitată.

Politica de îndiguire a pretenţiilor sovietice nu a dat rezultatele aşteptate din pricina atitudinii Poloniei care avea la rândul său divergenţe teritoriale cu Cehoslovacia, iar sistemele defensive ale ţărilor mici construite în jurul Micii Antante sau a Înţelegerii Balcanice s-au sfârşit neconcludent pentru statele participante, la final fiecare a fost nevoită să-şi negocieze cu mai mult sau mai puţin succes propria securitate şi inviolabilitate a frontierelor.

Franţa şi Anglia au înţeles parţial şi târziu pericolul reprezentat de statele revizioniste, iar acordarea de asistenţă militară în caz de război nu a fost precedată în timp de pace şi de ajutor economic, ceea ce a înlesnit ruperea unei solidarităţi cu statele din Europa centrală şi de Est, solidaritate ce a funcţionat la nivel declarativ şi pe hârtie.

România s-a trezit din prea multă încredere în faţa Germaniei şi URSS care au tranşat mai târziu, în vara lui 1939 zonele de influenţă ale viitoarei Europe.
Avantajele negocierii unei păci temporare pentru România s-au numit atât petrolul şi producţia agricolă şi alimentară, cât şi alte materii prime necesare unui război de durată pe care-l pregătea Germania.

De la Bucureşti, în martie-aprilie semnalele date Londrei şi Parisului au fost disimulate prin referinţa la situaţia Cehoslovaciei, o ţară ce înceta să mai existe după Pactul de la München - septembrie 1938 şi ultimatumul dat vecinilor cehoslovaci în martie 1939.
Viorel Tilea, diplomat de carieră, ministru al României la Londra a fost “cheia” care a pus în mişcare birocraţia franco-engleză, arătându-le că vremea conciliatorismului cu Germania a trecut şi că este timpul să ofere mai mult, nu doar vorbe şi promisiuni sau încurajări.

Acţiunile lui Tilea au fost rapide, presante, alteori socotite alarmiste, însă nu nefondate. De la Bucureşti demersul lui Tilea către Londra în special a fost văzut şi atribuit ca o încercare personală foarte riscantă şi faţă de care statul român se desolidariza, făcându-l pe Viorel Tilea, un “ţap ispăşitor”.

Între 10 şi 23 martie la Bucureşti se găsea o importantă delegaţie economică germană ce negocia un tratat comercial între cele două ţări pe o perioadă mai lungă. Petrol şi grâne pentru garantarea frontierelor. Atât Germania, cât şi Ungaria şi Bulgaria îşi intensificaseră presiunile la graniţe prin prezenţa armatelor aflate în desfăşurare.

Toată osteneala lui Tilea a rămas fără rezultat fiindcă pe de-o parte garanţiile de securitate pentru Bucureşti treceau prin Varşovia, englezii obligându-ne să deschidem un alt front defensiv alături de poloni, ruşi şi celelalte state ameninţate de Germania, iar pe de altă parte, România era prea departe geografic de Anglia pentru a primi asistenţă.

Polonia a dorit o negociere directă cu Germania asupra diferendului de la Baltica, iar noi nu puteam să ne angajăm la o colaborare cu sovieticii, atât timp cât Moscova nu recunoştea Basarabia ca parte a statului român.

Pactul colectiv de securitate imaginat de Franţa şi Anglia împreună cu URSS după câteva luni de tatonare şi negocieri a căzut, fiind deschisă calea altuia, sovieto-german, încheiat la 23 august 1939, prin care lumea occidentală a Europei, dar şi Polonia şi România urmau să-i cadă victime.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediția din 9 martie 2015:

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului de Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit de AICI.

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de AICI.