„Armata română în Basarabia. Anul 1918”

După prima fază a Revoluţiei Ruse, februarie 1917, Basarabia se declară autonomă în raport cu puterea imperială.

Preluarea puterii de bolşevici în octombrie a aceluiaşi an în Rusia, creează condiţiile pentru proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti la 2 decembrie 1917.

La 24 ianuarie 1918 este declarată de Sfatul Ţării (organ legislativ al Republicii) independenţa statului moldovean.

La 27 martie 1918, Sfatul Ţării votează cu majoritate, unirea cu România.

Această consemnare telegrafică a unor date şi evenimente ar fi puţin lămuritoare prin lipsa întregirii contextului politic şi social în care s-au derulat acţiunile războiului şi ale păcii în Basarabia, dar şi legătura directă cu frontul oriental şi obiectivele României şi noii republici.

Toate aceste acţiuni datate sunt consecinţe ale evoluţiei războiului şi a defecţiunii rusesţi, a presiunii pe care a fost nevoite să o suporte politic guvernul român şi populaţia din Moldova liberă şi de ce nu, sunt şi parte a erorilor săvârşite de părţile aflate în conflict.

Înainte de a se cunoaşte turnura pe care o va lua Rusia, de comun acord, teritoriul dintre Prut şi Nistru furniza siguranţa depozitelor de alimente şi muniţie pentru continuarea războiului chiar şi în versiunea în care acesta s-ar fi mutat tot mai mult către Est sau ar fi creat bazele unei contra-ofensive spre Vest.

Ieşirea principalului aliat din război a forţat şi apariţia negocierilor şi apoi a încheierii păcii separate dintre Puterile Centrale şi România.

Au urmat apoi cererile repetate şi puse sub cuvânt de onoare că armata română va trece prin demobilizare la starea de pace. Teritoriul naţional se micşorase cu 6 mii de kilometri pătraţi, iar clauzele economice practic înrobeau România pentru următorii 90 de ani, cu precădere Germaniei.

Pe de altă parte, Basarabia sau Republica Democratică Moldovenească, un stat nou apărut avea nevoie urgentă de consolidare. Avea o configurare politică pe hârtie, însă realitatea din epocă a arătat liderilor săi o serie de vulnerabilităţi aproape fatale.

Ca şi România Vechiului Regat, Basarabia se găsea înconjurată de Mari Puteri care nu ar fi permis existenţa unui nou stat, fie acesta şi tampon.

Basarabia avea nevoie urgentă de protecţie împotriva grupuri mai mari sau mai mici foarte active, dezmembrate din Armata Imperială, conduse majoritar de bolşevici, apoi integral după octombrie 1917 care nu numai că n-aveau de gând să se retragă pe propriul teritoriu, dar promiteau că acolo unde s-ar afla, să instituie noi republici sovietice.

Evoluţia evenimentelor se derula cu mare viteză, astfel că la 6 ianuarie, chiar la Chişinău situaţia devenise defavorabilă autohtonilor, pericolul de a pierde puterea fiind real.

[Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 a avut caracter militar și a implicat în calitate de protagoniști un eșalon de voluntari ardeleni sosiți de la Kiev și forțe militare bolșevice ale „Front Otdel – filială a RUMCEROD (organ bolşevic revoluționar care s-a instalat provizoriu în sudul Ucrainei și a avut competențe asupra teritoriului guberniilor Basarabia, Herson şi Taurida din Odessa).

Rezultatul a fost reprezentat de neutralizarea unității de voluntari în gara orașului, precum și de stoparea avansului și retragerea forțele române de sprijin care ar fi urmat să contribuie la preluarea Chișinăului, trimise din Regat de către Marele Cartier General].

Singurul sprijin al basarabenilor rămăsese guvernul român de la Iaşi.

Mai multe delegaţii desemnate de Sfatul Ţării au fost trimise către Iaşi unde au negociat cu autorităţile cererea pentru o protecţie militară, de împiedicare a transformării Basarabiei din nou într-o gubernie rusească ori alipirea cu forţa la Ucraina, noul stat sprijinit masiv financiar şi politic de Germania, în căutarea unei a doua ieşiri la Marea Neagră.

După o îndelungată chibzuială, guvernul Brătianu acceptă să disloce patru unităţi militare în Basarabia în punctele-cheie cu scopul clar declarat de a proteja Basarabia de incursiunile bandelor anarhizate ale militarilor ruşi şi de a-i obliga să se retragă dincolo de Nistru.

Conform ordinului de operații, o forță formată din patru divizii române, aflate la dispoziția Corpului VI Armată trebuia să treacă Prutul :

Divizia 1 Cavalerie spre nordul Basarabiei, în direcția Bălţi-Soroca până la marginea regiunii ocupată de Armata Austro-ungară în ţinutul Hotin.

Divizia 11 Infanterie între Ungheni şi Leova, spre Chişinău.

Divizia 2 Cavalerie ca legătură între Diviziile 11 și 13.

Divizia 13 Infanterie pe la Cahul, spre sudul Basarabiei.

Mihai Schina, Petre Greceanu, Ernest Broşteanu, Ioan Popescu-Sanitarul au fost liderii militari care au condus aceste unităţi româneşti , îndeplinind ordinul Marelui Cartier General.

O soluţie acceptată şi de statele partenere din Antanta care introduceau astfel o noţiune nouă cu rol defensiv, cordonul sanitar împotriva comunizării Europei sau a exportului de revoluţie bolşevică propus insistent de Lenin şi Troţki.

Până la sfârşitul lunii februarie 1918, Basarabia a fost asigurată, cea mai mare parte a militarilor ruşi fiind îndepărtaţi de pe teritoriul noului stat, iar securitatea cetăţenilor şi bunurilor publice şi particulare fiind realizată.

Basarabia sau Republica Democratică Moldovenească avea la dispoziţie două opţiuni : fie era încorporată Ucrainei, fie cerea unirea cu România.

Contribuţii editoriale : dl. dr. Ion Constantin despre situaţia politică extrem de volatilă din Basarabia, sfârşitul anuluilui 1917, începutul anului 1918. Fragment dintr-o expunere făcută la Fundaţia Cultural Europeană „Nicolae Titulescu” din Bucureşti la 27 februarie 2018.

AUDIO, „Istorica”, ediţia din 5 martie 2018 (integral - 30' 47'' )

Regia de montaj : Mădălina Coman

Regia de emisie : Costin Iorgulescu şi Ileana Băjenaru

Emisiunea „Istorica”se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www.romania-actualitati.ro