Securitatea încotro... după summitul Trump-Kim?

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit! Arena internaţională a consemnat noi evenimente, ce au ca reper important arsenalul nuclear. La începutul săptămânii, preşedintele Vladimir Putin a semnat un decret prin care suspendă oficial participarea Rusiei la Tratatul privind forţele nucleare intermediare, semnat cu SUA la finalul Războiului Rece. Iar săptămâna trecută, al doilea summit dintre preşedintele american Donald Trump şi liderul nord-coreean Kim Jong-un s-a încheiat fără convenirea vreunui acord în privinţa unor noi măsuri pentru încetarea programului nuclear nord-coreean. Între timp, SUA au detectat activitate la o facilitate legată de programul balistic nord-coreean, bază care fusese scoasă din uz, ceea ce presupune reconstrucţia unei instalaţii de lansare de rachete. Tot săptămâna trecută, două puteri nucleare din Asia au înregistrat un incident care le tensionează relaţiile bilaterale. Autorităţile pakistaneze au confirmat doborârea a două avioane militare indiene care se aflau în spaţiul aerian al Pakistanului, un pilot indian fiind capturat. Comunitatea internaţională se teme de o escaladare a tensiunilor între cele două ţări vecine şi rivale, ambele dotate cu arma nucleară şi care au purtat mai multe războaie în trecut pe tema regiunii Kashmir, pe care o revendică ambele ţări. Invitatul acestei ediţii, în studioul RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, este generalul în rezervă Decebal Ilina, fost secretar de stat pentru armamente în Ministerul Apărării Naţionale, dar şi în Ministerul Industriilor, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare şi al Direcţiei de Contraspionaj Militar. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi pe frecvenţele RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica"! Tema ediţiei: "Securitatea, încotro, după summitul Trump-Kim?"
Bună seara, dle general Decebal Ilina! Bun venit la RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI, la emisiunea "Euroatlantica"!
Decebal Ilina: Bună seara dumneavoastră şi radioascultătorilor noştri!

Realizator: Dle general, s-a aşteptat ca după întâlnirea de la Hanoi dintre liderul nord-coreean Kim Jong-un şi preşedintele Donald Trump să se semneze un acord. Nu s-a întâmplat însă asta. Ceremonia de semnare a fost anulată, iar discuţiile au fost întrerupte, după ce SUA au refuzat solicitările nord-coreenilor privind ridicarea sancţiunilor. Donald Trump a transmis jurnaliştilor că liderul Kim a dorit ridicarea integrală a sancţiunilor, însă nu s-a înregistrat un progres suficient privind denuclearizarea, astfel încât Washingtonul să fie de acord cu această măsură. Putem spune că Phenianul a încercat să obţină mai mult decât era posibil de la această întâlnire?
Decebal Ilina: Am putea spune şi aşa, dar probabil că aşteptările au fost mult prea optimiste, pentru că trebuie pornit de la considerentul că în general, la astfel de întâlniri, când se semnează astfel de acorduri - şi aici vorbim despre un acord sau despre un tratat esenţial pentru ambele ţări şi în mod deosebit pentru Coreea de Nord - nu se duc cei doi lideri în speranţa că prin farmecul şi prin harul lor vor reuşi să îl lămurească şi să îl domine pe interlocutor în aşa fel încât să semneze acordul cum şi-l doreşte fiecare. Deci în general, în spatele unor astfel de acorduri sunt luni întregi de negocieri...
Realizator: Echipe dedicate...

Decebal Ilina: Echipe de diplomaţi. Până la urmă, negocierea e o artă. Ori, preşedintele Trump a crezut, sau e convins că deţine această armă a negocierilor şi a fost convins că îl va lămuri pe, aşa cum îl numeşte, pe prietenul lui, ceea ce e foarte ciudat. Că până mai ieri, America spunea că axa răului e Siria-Iran-Coreea de Nord. Şi dintr-o dată se face un salt atât de spectaculos din "axa răului" până la "prietenul meu", mi s-a părut destul drum şi lipsit de o anume dificultate...
Realizator: Preşedintele Donald Trump a început să ne obişnuiască cu astfel de modificări şi abordări.
Decebal Ilina: În plus de asta, ce cred eu: noi vorbim despre opt mari puteri nucleare declarate. Mă rog, sper să nu mai fie şi alţii care să aibă astfel de preocupări, că văd că a devenit o chestiune aproape de modă, toţi vor să aibă arme nucleare, declarând că vor pentru apărare, nu cumva ca să le folosească ofensiv.
Realizator: Deşi, spre exemplu, Iranul spune că dezvoltă această industrie nucleară pentru energie electrică şi pentru energie, cu acest scop, în general, deşi dispune de resurse energetice din belşug.
Decebal Ilina: Da. Eu nu sunt convins nici de Coreea de Nord, nici de Iran că deţin sută la sută tehnologia de a fabrica arma nucleară şi că deţin arme nucleare. Ceea ce mi se pare mie ciudat este că SUA, care într-adevăr au o preocupare care merită a fi apreciată, aceea de a încerca să stopeze preocupările ţărilor de a-şi lărgi arsenalele nucleare, mi se pare că au ales o ţintă falsă, adică, unde sunt ţări cum e Federaţia Rusă sau China sau, eu ştiu, India, Pakistan şi aşa mai departe, care deţin într-adevăr potenţiale nucleare, îţi alegi ca ţintă o ţară care ai unele îndoieli dacă totuşi a reuşit să aibă, pentru că toate testele pe care le-au făcut au fost în general mici eşecuri, ca să nu zic mari eşecuri.
Realizator: Sigur că da, au fost în subteran şi doar experimentate explozii...
Decebal Ilina: Şi cred că a făcut mai multă propagandă ca să poată să îi aducă pe americani, să negocieze, în aşa fel încât să le ridice toate sancţiunile. Dar e ca şi cum ai vrea să aperi o proprietate şi ai vreo patru, cinci, şase inşi care trag cu puşti, cu tot felul de pistoale şi unul cu pistol cu apă sau cu pistol cu aer. Tu îl alegi, să negociezi, să îl elimini pe ăla cu pistolul cu apă, prima dată.

Realizator: Aţi adus aminte de o ţintă falsă, probabil că adevărata ţintă pentru negocieri ar trebui să fie şi să o identificăm un pic mai la nord, să vorbim şi despre influenţa pe care o are China asupra Phenianului. China, la rândul ei, o ţară care dispune de un important arsenal nuclear. Cât de mult din deschiderea Coreei de Nord pentru negocierea cu SUA credeţi că a fost şi influenţa Chinei?
Decebal Ilina: Cu siguranţă că China are o mare influenţă asupra Coreei de Nord. Noi trebuie să ne amintim că a fost o perioadă lungă de timp în care Coreea de Nord a rămas aproape singură, inclusiv Federaţia Rusă îi întorsese spatele. Deci în ciuda embargoului internaţional care a fost instituit cu privire la această ţară, ea a supravieţuit printr-un ajutor clar şi masiv pe care China i l-a dat, aşa că China are o influenţă foarte mare în tot spaţiul şi în tot arealul şi o să vorbim probabil şi despre războiul acesta pakistanezo-indian, unde China, cu siguranţă, sprijină...
Realizator: Una dintre tabere.
Decebal Ilina: Una dintre tabere, adică Pakistanul. Şi cu siguranţă că a sprijinit şi are unele puncte de vedere şi chiar unele interese în ceea ce priveşte încheierea acordului acesta între Coreea de Nord şi SUA. În acelaşi timp, SUA, unul din motivele pentru care a renunţat la Tratatul privind interzicerea forţelor nucleare intermediare...
Realizator: Cu Rusia.
Decebal Ilina: ... cu Rusia, era ca să introducă în acest acord, în renegocierile care ar fi urmat, şi China, pe viitor, pentru că China între timp şi-a dezvoltat un astfel de arsenal şi iese de sub controlul SUA. Ori, influenţa SUA în Pacificul de Est este foarte importantă din toate punctele de vedere şi mai ales din punct de vedere militar, motiv pentru care şi America astăzi vrea să îşi îndrepte atenţia spre India, în aşa fel încât să întărească India în detrimentul Chinei. Războiul nu e numai comercial. Războiul se duce pe multiple planuri, inclusiv pe planuri politice, planuri economice, planul resurselor financiare şi aşa mai departe.

Realizator: Constatăm că este şi un război de o factură diferită, pentru că, iată, referindu-ne la un anumit război politico-diplomatic, nu putem spune că SUA au angajat direct aceste negocieri cu China - vorbeam de Tratatul privind forţele nucleare intermediare - ci încearcă, discutând cu Rusia sau, iată, prin intermediul Coreei sau prin intermediul altor actori importanţi regionali, să ajungă la China pentru a introduce această superputere în ceea ce ar putea să devină un nou Tratat pentru forţele nucleare intermediare. De ce şi China, la rândul ei, nu aşteaptă prea mult şi nu încearcă să deschidă canale directe pe aceeaşi temă cu SUA? Este mai mult un joc al tatonărilor, dle general, acolo?

Decebal Ilina: Aşa este şi din păcate, asistăm la o deturnare, dacă putem spune aşa, a resurselor planetei, pentru a înarma nuclear statele, cu scopul final, până la urmă, de a distruge planeta. Deci în loc să folosim aceste resurse în diferite scopuri, care să folosească umanităţii, le folosim pentru înarmare nucleară şi dacă luăm în calcul că fiecare dintre cele două mari puteri, să vorbim numai despre ele, despre SUA şi despre Federaţia Rusă, care prin acordul de limitare a armamentelor nucleare strategice, a ajuns la concluzia să reducă focoasele nucleare de la 2200, cu 30%, aproximativ, la 1550, până în anul 2021 - 2021, probabil, e foarte aproape.
Realizator: Va expira în februarie 2021.
Decebal Ilina: Deci, dacă discutăm numai despre acestea şi le luăm în calcul ca putere de distrugere, ajungem la concluzia că fiecare dintre cele două mari puteri pot distruge de câteva ori întreaga planetă. Dacă mai punem la socoteală că şi Franţa, şi Marea Britanie şi India şi Pakistanul şi China şi Israelul, care sunt forţe nucleare declarate şi recunoscute, atunci ajungem la concluzia că totuşi, e extrem de aberantă preocuparea liderilor, în loc să limiteze armamentele nucleare existente şi să le distrugă, sunt preocupaţi în continuare să dezvolte noi arsenale nucleare, cu costuri imense...
Realizator: Noi rachete.
Decebal Ilina: Noi rachete purtătoare şi aşa mai departe. Deci din punctul acesta de vedere, şi America întreţine o astfel de atitudine, în loc să negocieze cu Federaţia Rusă, cu China, cu toată lumea, sigur, e foarte corect să negocieze cu toţi, să reducă arsenalele nucleare, să păstreze numai un element de descurajare, atât.

Realizator: La numai două zile după întâlnirea de la Hanoi între Donald Trump şi Kim Jong-un, Coreea de Nord a început reconstruirea unei instalaţii de lansare de rachete intercontinentale. Totul, după ce în timpul summitului de la Hanoi, Washingtonul a respins cererea Phenianului de ridicare a unor sancţiuni impuse Coreei de Nord. Din Washington transmite pentru "Euroatlantica" Doina Saiciuc:

Reporter - Doina Saiciuc: Potrivit imaginilor prin satelit ale cercetătorilor proiectului Beyond Parallel, sponsorizat de Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale, Coreea de Nord a început să reconstruiască rapid instalaţia de lansare a rachetelor de rază lungă de la Sohae, singura instalaţie operaţională de lansare spaţială. Staţia utilizată în trecut pentru lansarea de sateliţi foloseşte tehnologie similară celei folosite în lansarea de rachete intercontinentale. Analiştii spun că reluarea activităţii la numai două zile după summitul de la Hanoi între preşedintele Trump şi liderul nord-coreean Kim ar putea semnala faptul că Phenianul vrea să facă o demonstraţie de fermitate în faţa respingerii cererilor sale la summit de către Washington, acelea de ridicare a sancţiunilor Consiliului de Securitate impuse în 2016 şi 2017. Victor Cha, unul din autorii raportului Beyond Parallel, spune că nord-coreenii au o capabilitate, adică o rachetă balistică nucleară intercontinentală, care nu este doar în curs de dezvoltare, ci se află în fază de prototip. Experţii previn că Washingtonul trebuie să fie foarte atent să nu cadă în capcana Phenianului, aceea de a defini o relaxare a sancţiunilor impuse Coreei de Nord strict prin termeni economici. O eventuală ridicare a sancţiunilor ar avea implicaţii directe asupra securităţii naţionale a SUA şi aliaţilor săi. Pentru că miezul regimului de sancţiuni se referă la prevenirea intrării în Coreea de Nord sau ieşirii din Coreea de Nord de materiale, de expertiză şi bani pentru programele nucleare şi rachete, iar sancţiunile privind neproliferarea au fost importante nu numai în încercarea de a încetini dezvoltarea programelor Nordului, dar şi de a împiedica Phenianul să transfere materiale sensibile şi sisteme de arme altor ţări, aşa cum a făcut-o vânzând rachete Iranului şi un reactor nuclear Siriei, care a fost apoi distrus de Israel. Analiştii cred că după summitul de la Hanoi, Kim jong-Un ar trebui să înţeleagă faptul că va fi foarte greu să se aştepte ca SUA să ridice toate sancţiunile fără un angajament clar pentru denuclearizarea completă, verificabilă şi ireversibilă.

Realizator: Domnule general Decebal Ilina, nord-coreenii ştiu că sunt supravegheaţi. Aşadar, putem considera mai degrabă o provocare, chiar la două zile după eşecul de la Hanoi, fără semnarea unui acord între SUA şi Coreea de Nord. Ce intenţie credeţi că are Coreea de Nord? Pentru că, iată, fac un joc greu de înţeles, în condiţiile în care, să o spunem sincer, situaţia lor economică este foarte precară şi, una peste alta, este un popor înfometat.

Decebal Ilina: Cu siguranţă că acţiunea aceasta a fost făcută ostentativ. Ei sunt absolut convinşi că sunt supravegheaţi din spaţiu şi că toate acţiunile lor legate de dezvoltarea acestui proiect în continuare sunt cunoscute de către partenerii de negociere americani. Deci e clar că a făcut-o ostentativ, nu neapărat ca să îi provoace, ci ca să îi îndemne pe americani să îi trateze cu mai multă consideraţie, să încerce, ca un element de presiune, să îi forţeze pe americani să ridice restricţiile acestea şi embargoul acesta pe care l-a instituit cu mulţi ani în urmă şi să ajungă într-o bună zi la unificarea Peninsulei Coreene, deci a celor două Corei. Aici americanii ar trebui să aibă în vedere faptul că cu siguranţă, nu se poate semna un acord cu Coreea de Nord bazat pe încredere. Trebuie foarte multe verificări. Dar aici trebuie angajate instituţiile specializate, deci Agenţia Nucleară de la Viena, de control. Şi celelalte instituţii internaţionale. Ori preşedintele american ignoră şi desconsideră, după cum vedem, aceste agenţii.
Realizator: Încercând să abordeze direct, dar unilateral.
Decebal Ilina: El însuşi substituind aceste instituţii şi vedem atitudinea şi faţă de ONU şi faţă de Agenţia de la Viena şi faţă de multe alte astfel de agenţii. Deci din punctul acesta de vedere ar trebui angajate şi după aceea începute discuţii şi negocieri de către diplomaţi şi negociatori de profesie să se ajungă la semnarea unui acord şi cu măsuri de verificare care să ne dea certitudinea că într-adevăr Coreea de Nord nu deţine tehnologia sau dacă a deţinut-o sau o deţine, vor distruge toate instalaţiile pe care le au şi vor renunţa la preocuparea de a avea o armă nucleară.

Realizator: Ne îndreptăm atenţia spre cele două ţări vecine şi rivale pe care le-am menţionat în preambulul emisiunii. Mă refer la India şi la Pakistan. În urmă cu 40 de ani acestea au avut un război sângeros în zona Kashmirului pentru a ocupa în întregime una dintre ţări, Kashmirul, pe care îl revendică ambele state. Armata Indiei, slab echipată, slab finanţată, cu toate acestea, dispune de un arsenal nuclear. Poate fi acesta un pericol?
Decebal Ilina: Aici, cu îngăduinţa dumneavoastră, aş vrea să fac o scurtă incursiune...
Realizator: Dumneavoastră aţi fost acolo.
Decebal Ilina: Ca ascultătorii noştri să înţeleagă. Deci în 1947, când s-a dizolvat Imperiul Britanic, s-au separat, India şi-a câştigat independenţa, s-au separat cele două state...
Realizator: Ne aducem aminte de Gandhi şi acele forme de protest...
Decebal Ilina: Exact.
Realizator: Şi s-au separat mai degrabă pe considerente religioase.

Decebal Ilina: Pe criterii religioase. Deci musulmanii s-au dus în Pakistan, hinduşii, budiştii şi alţii care au mai fost de alte religii decât musulmanii au rămas în India. Între cele două, între India şi Pakistan, a rămas un principat, la poalele Himalayei, Kashmirul, a cărui populaţie, aproape mai mult de trei pătrimi, deci, peste 77%, era musulmană. Maharajahul... prinţul acestui ţinut, mă rog, a cochetat cu ideea să alipească ţinutul Indiei, deşi majoritatea erau musulmani. Şi avem de-a face cu primul război, 1947, intervine ONU, se face o linie de demarcaţie de 750 de km, demilitarizată, cu nişte militari ONU prin ea şi în aşa fel, două treimi din teritoriu îl ia India, o treime din teritoriu îl ia Pakistanul. Avem de-a face şi cu o intervenţie a Chinei, în 1950, care ia estul Kashmirului, după care are loc în 1961-62 un război între China şi India, sigur că India a fost învinsă şi se statuează dreptul Chinei asupra estului Kashmirului. Între aceste două state, India şi Pakistanul, au avut loc patru războaie, deci a mai avut unul loc în 1965, în '71, în '99, ăsta ar fi al cincilea conflict între cele două state, toate pe criterii religioase şi pornind de la Kashmir. Iar în 1971, care a fost războiul cel mai complicat şi în est, şi în vest, India cu Pakistanul, Pakistanul de Est, actualul Bangladesh, capitulează, atunci se formează şi avem de-a face cu un nou stat independent începând cu 1971, Bangladeshul, deci, pierde Pakistanul.

Realizator: Ce este important, acesta a fost startul pentru o cursă a înarmărilor în acea zonă, nu foarte bogată, o cursă fără precedent, care a dus inclusiv la dezvoltarea tehnologiilor nucleare.

Decebal Ilina: Componentei nucleare. În 1974 avem de-a face cu India, care devine putere nucleară recunoscută şi la 15 ani, în 1999, avem de-a face şi cu o declaraţie a Pakistanului, mă rog, din declaraţiile lor şi din ceea ce se cunoaşte pe plan internaţional, rezultă că ar avea între 80 şi 200 de focoase nucleare fiecare dintre cele două părţi. Ceea ce e esenţial, că în 1999, deci la ultimul conflict militar dintre cele două state, pericolul era iminent, pentru că ambele dispuneau de arsenal nuclear şi exista riscul ca oricare dintre părţi pierdea în cadrul conflictului acesta convenţional, putea apela la componenta nucleară. Sigur că atunci a intervenit China, China, sigur, care a înarmat de-a lungul timpului Pakistanul; Rusia, Uniunea Sovietică, de-a lungul timpului, a înarmat India...
Realizator: Dovadă fiind şi avionul doborât care era un MIG 21.
Decebal Ilina: Avionul doborât era un MIG 21...
Realizator: Unul dintre cele două.
Decebal Ilina: ... un conflict de graniţă acolo, în Kashmir, când indienii au vrut să bombardeze o tabără de terorişti, ziceau ei, mă rog, care se găsea în Kashmirul pakistanez, teroriştii aceştia atacând cu o maşină din asta capcană acum, pe 14, parcă, recent, pe 14 februarie, un atentat în care au murit 46 de persoane, primul ministru indian fiind hotărât atunci să riposteze foarte sever. Sigur, conflictul s-a aplanat, MIG-ul a fost doborât, se pare, de către un F 16...
Realizator: Se pare că au fost două avioane, acesta a căzut pe teritoriul Pakistanului.
Decebal Ilina: Pakistanez, da.

Realizator: Iată, şi acest dezechilibru între MIG 21 şi F 16 arată şi demonstrează - nici măcar nu era un MIG 21 perfecţionat, era un MIG 21 vechi. Şi revenim la această situaţie din punct de vedere al echipamentului armatei Indiei, foarte slabă dotarea, de asemenea, slab finanţată această armată. Cum putem să ne gândim totuşi că o armată slab finanţată, săracă, să folosim un termen de-a dreptul, poate, bineînţeles, să deţină şi acest arsenal nuclear, pentru că este destul de greu să te stăpâneşti când ai, să spunem, butonul roşu.

Decebal Ilina: Da, dar aici noi nu trebuie să uităm că este o diferenţă majoră între cele două ţări, adică dacă vorbim de potenţialul uman, India are 1,2 miliarde recunoscuţi, de locuitori, ceilalţi au 160-170 de milioane, la fel, şi numărul militarilor şi aşa mai departe. Potenţialul economic: în timp ce India e o ţară plină de resurse, bogată, Pakistanul e o ţară foarte săracă, o ţară agricolă, 60 şi ceva la sută din PIB-ul ei e pe agricultură. Depinde de Indus, de acest fluviu pentru care...
Realizator: Agricultura care se dezvoltă pe malul...
Decebal Ilina: Da, agricultura se dezvoltă, toate, pe tot felul de aducţiuni şi pe tot felul de sisteme de irigaţii, pentru că e o climă foarte uscată. Deci nu ar face faţă şi pakistanezii sunt conştienţi că nu pot face...

Realizator: Ajungem iar la SUA, care probabil se vor implica mai mult.
Decebal Ilina: Se vor implica SUA, când au vândut F 16 pakistanezilor, le-a vândut cu condiţia să nu atace India, să le folosească numai în misiuni defensive şi acum chiar fac o cercetare, Ambasada SUA, să vadă dacă avionul respectiv a fost doborât de un F 16. Pakistanezii spun că a fost doborât de un avion pe care ei îl fac în colaborare cu China, deci un avion, că ei mai au şi Mirage-uri, deci avioane franceze, au şi F 16 şi un avion propriu.
Realizator: Au investit foarte mult.
Decebal Ilina: Au o industrie de apărare foarte dezvoltată. Şi una, şi alta şi în mod deosebit pe zona aviaţiei. Aşa se şi explică, că au fost în stare, sigur că au făcut şi cu colaborări, şi cu ajutor din exterior, potenţialul acesta nuclear de care dispun.

Realizator: O concluzie, dle general Decebal Ilina. Să ne îngrijoreze aceste evenimente recente petrecute în arena internaţională, din perspectiva arsenalelor nucleare?
Decebal Ilina: Sigur că trebuie să ne preocupe şi nu aş spune că trebuie să ne îngrijoreze. Componenta aceasta nucleară este un element de descurajare, deci în primul rând, fiecare dintre statele care îl au ştiu că dacă îl folosesc, pot fi la rândul lor victime, pentru că vorbeam într-o altă emisiune, fiecare dintre aceste ţări, dacă luăm cele două mari puteri, de exemplu, cele 1500 şi... Americanii au trei baze militare cu 450 de rachete strategice care pot transporta automat la ţintă componente nucleare, au 14 submarine nucleare, 7 în Atlantic, 7 în Pacific, dintre acestea, câte două, permanent, 24 din 24, sunt operaţionale, ca nu cumva să îl surprindă şi de asemenea, bombardiere strategice cu care pot trimite oriunde, la capătul lumii, o bombă nucleară. Deci fiecare dintre ţări ştiu acest lucru şi se feresc unii de ceilalţi. Nu ar trebui să ne speriem.

Realizator: "Euroatlantica" la final. Am discutat despre securitatea globală după recenta întâlnire dintre Donald Trump şi Kim Jong-un. Invitatul acestei ediţii în studioul RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI a fost generalul în rezervă Decebal Ilina, fost secretar de stat pentru armamente în Ministerul Apărării Naţionale, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare şi al Direcţiei de Contraspionaj Militar. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica" şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de noi pe frecvenţele RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI.