Operaţiunea NATO de stabilizare a Afganistanului

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR.

Bun găsit la o nouă ediţie a emisiunii "Euroatlantica" vă spune Radu Dobriţoiu. Cu o temă de actualitate în această seară operaţiunea NATO de stabilizare a Afganistanului, cea mai importantă misiune atât a Alianţei în acest moment dar totodată şi a Armatei României. Un efort considerabil început de NATO sub egida ONU în 2002 şi iată care se anunţă de durată. O misiune dificilă pentru Alianţă care a înregistrat până acum pierderi semnificative mai ales în vieţi de militari căzuţi la datorie, printre aceştia până acum şi 17 militari români ucişi în misiune şi peste 55 de răniţi. La summitul din luna noiembrie de la Lisabona, NATO a aprobat o strategie de retragere din Afganistan care vizează transferul progresiv al responsabilităţii operaţiunilor de luptă câtre armata afgană până în 2014, într-un fel modelul aplicat în Irak de transfer treptat pe o schemă de provincii şi de regiuni unde armata naţională afgană îşi poate asuma misiunile. Secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen declara la Lisabona: "Parteneriatul pe termen lung la care am convenit nu este numai un semnal că implicarea noastră va dura dincolo de misiunea noastră de luptă, este şi un semnal în regiune că nu vom lăsa în urmă un vid de securitate care va crea instabilitate.
Vom avea în această emisiune şi corespondenţe de la cartierul general NATO de la Bruxelles, de la Washington, Londra, Berlin şi Moscova. În Studioul 31 alături de mine se află domnul Dorin Matei, redactor şef al Revistei "Magazin istoric" unul dintre colaboratorii emisiunii "Euroatlantica". Bună seara domnule Dorin Matei şi vă mulţumesc că aţi acceptat să participaţi din nou la "Euroatlantica".

Dorin Matei: Bună seara. Eu vă mulţumesc pentru invitaţie.
Radu Dobriţoiu: Prin telefon vom intra în legătură şi cu domnul general maior în rezervă Viosarion Neagoe, profesor universitar dr., fost şef al Comandamentului 2 Operaţional Întrunit, din această funcţie domnul general Visarion Neagoe a avut în subordine contingentul românesc din Afganistan într-o anumită perioadă.
Colegele din regia de emisie Mariana Băjenaru şi Cristina Creţa îmi confirmă că avem legătura cu domnul general maior Visarion Neagoe. Bună seara domnule general, vă mulţumesc pentru participarea la "Euroatlantica".

Visarion Neagoe: Am onoarea să vă salut pe dvs. şi pe ascultătorii dvs. şi eu vă mulţumesc pentru invitaţie.
Radu Dobriţoiu: Domnilor invitaţi vă propun să deschidem tema din această seară cu un fragment din discursul de ieri al preşedintelui Traian Băsescu la întâlnirea pe care a avut-o cu ambasadorii acreditaţi la Bucureşti.

Traian Băsescu: Summitul de la Lisabona a consemnat intrarea operaţiunilor NATO-ISAF într-o nouă fază, procesul de tranziţie care presupune transferul responsabilităţilor în domeniul securităţii către forţele afgane. România va continua să-şi îndeplinească angajamentele asumate concentrându-şi atenţia atât asupra valorificării experienţei dobândite în dezvoltarea capacităţilor civile şi în reconstrucţia post-conflict cât şi în instruirea forţelor afgane de secueritate locale.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Visarion Neagoe, iată preşedintele Traian Băsescu s-a referit din nou la angajamentele pe care ni le-am asumat şi pe care le vom păstra pentru Afganistan. Vă rog să ne spuneţi ce efective are în prezent în Afganistan Armata României.

Visarion Neagoe: În prezent Armatei Română a desfăşurat în acest cel mai fierbinte teatru de operaţii existent în prezent în lume, un contingent foarte diversificat cu structuri care execută o gamă foarte variată de misiuni. Am în vedere în primul rând cele două batalioane de manevră însumând fiecare câte 600 de militari dislocate în provincia Zabul o provincie foarte sensibilă aflată la graniţa cu Pakistanul. Avem de asemenea în aceeaşi zonă trei echipe operaţionale de consiliere şi legătură, în Afganistan mai acţionează un detaşament de forţe speciale, mai multe detaşamente de informaţii. De asemenea, deţinem conducerea Aeroportului Internaţional din Kabul. Având în vedere sarcinile noi care revin forţei internaţionale de asistenţă şi securitate din Afganistan şi Aramata Română şi-a diversificat şi multiplicat contingentele implicate nemijlocit în pregătirea armatei naţionale afgane, motiv pentru care avem câteva detaşamente şi echipe care execută acest tip de misiuni. Aş mai adăuga, de asemenea, că avem un consistent element de sprijin naţional care asigură logistic contingentul românesc, precum şi numeroase echipe de ofiţeri de stat major care activează la toate eşaloanele forţei internaţionale.

Radu Dobriţoiu: Iată o participare complexă, revendind şi în actualitate cu prezenţa noastră militară din Afganistan, doresc să amintesc că în această perioadă se desfăşoară operaţiunea de rotire între cele două brigăzi româneşti care au efective în Afganistan. Este vorba despre Brigada 81 Bistriţa, care are cele două batalioane de manevră, este vorba despre Batalionul 811 "Dragonii Transilvani" şi Batalionul 812 "Şoimii Carpaţilor" şi acum ei sunt înlocuiţi de infanteriştii din Brigada 2 de la Craiova, este vorba despre Batalionul 20 infanterie "Scorpionii negri" şi de celebrul Batalion 26 infanterie "Neagoe Basarab", militari cunoscuţi şi sub numele de "Scorpionii roşii".

Dorin Matei: Dle general, dacă îmi permiteţi aş vrea să vă adresez o întrebare şi cred că ar fi foarte utilă. Dacă un om cu experienţa dvs directă într-un teatru de lupă similar, cum a fost cel din Irak, ar explica celor care ne ascultă acum cum se poate ca o coaliţie de forţe atât de puternică, sub comanda celei mai puternice organizaţii militare existente n lume la ora asta - NATO - întâmpină pe teren atâtea dificultăţi în confruntarea cu un grup de insurgenţi care cel puţin teoretic nu au nici pregătirea, nici înzestrarea similară.

Visarion Neagoe: Am înteles şi vă mulţumesc pentru întrebare, este o întrebare dificilă pentru că vă daţi seama câte minţi şi câte state majore din cele peste 40 de ţări participante la această coaliţie încearcă să găsească soluţiile de rezolvare a unei situaţii deosebit de complexe într-un teatru de operaţii cum spuneam foarte fierbinte, în care nu sunt pur şi simplu grupuri izolate de talibani. Ei sunt organizaţi, sunt numeroşi, se pompează permanent pentru creşterea acestor efective şi care acţionează după proceduri diferite de cele cunoscute de arta militară în general şi după care învăţăm noi, militarii, să ne desfăşurăm acţiuni militare. Este o situaţie complexă pentru că Afganistanul se ştie foarte bine, este foarte greu de guvernat, puţine provincii din Afganistan recunoscând conducerea guvernamentală de la Kabul. De asemenea, trebuie să avem în vedere faptul că în ultimii cel puţin 30 de ani în Afganistan s-au purtat războaie cu diferite forţe care s-au confruntat, aşadar, aceşti talibani foarte bine pregătiţi şi foarte bine motivaţi şi finanţaţi au o experienţă foarte mare de război în confruntări cu armate puternice ale vremii, dacă ne gândim că acolo au fost şi ruşii, acum, iată, ţări membre ale NATO, cele mai moderne ţări din lume, de asemenea, aş vrea să mai menţionez faptul atipic al acestei zone de operaţii din punct de vedere geografic, climateric şi chiar ca cultură şi civilizaţie total diferită de ceea ce ţările occidentale angajate să securizeze Afganistanul sunt puse în situaţia să o facă. Aşadar, foarte multe necunoscute în această ecuaţie, în această confruntare, motiv pentru care dup modelul practicat şi în Irak s-a încercat acest surcharge, această sporire a efectivelor militare, tocmai pentru a asigura prezenţa pe o suprafaţă cât mai mare din teritoriul afgan pentru a descuraja acţiunile talibane şi pentru a îi împiedica să mai exercite influenţă asupra populaţiei civile care ştim că este foarte important, un rol foarte important are populaţia, dacă nu este cu tine, este împotriva ta şi şansele de a câştiga în confruntarea cu insurgenţii scad foarte mult dacă nu ai acest sprijin al populaţiei locale.

Dorin Matei: Aş vrea să mai adaug în completarea celor spuse de dvs, dle general, relatarea unui reporter american care a însoţit o patrulă a infanteriei marine americane zilele acestea într-o acţiune într-un sat îndepărtat şi la întrebarea comandantului patrulei de când nu a mai trecut o patrulă aliat pe acolo sătenii au răspuns că de doi ani de zile, iar guvernatorul provinciei nu mai trecuse pe acolo de 10 ani. Întra-adevăr, sunt dificultăţi foarte mari care sunt mai greu de înţeles atunci când te afli în faţa televizorului, plus că o serie de autorităţi au început să recunoască, în sfârşit, că au ratat câteva momente importante în 1989, în 2002 de asemenea, când ar fi trebuit să investească masiv Europa şi SUA acolo pentru a evita prăbuşirea care a urmat şi preluarea puterii de către talibani, cât şi faptul că militarii trimişi pe teatrul de operaţiuni nu au dispus, cel puţin până acum, de tot ceea ce aveau nevoie ca să îşi facă, ca să îşi îndeplinească misiunea.

Radu Dobriţoiu: Probabil, domnule Dorin Matei, că acea patrulă era undeva în apropierea graniţei cu Pakistanul, pentru că acolo este zona preponderentă de operaţii pentru infanteria marină americană şi să adăugăm la mozaicul complex descris de domnul general-maior Visarion Neagoe şi această vecinătate a Afganistanului cu Iranul şi bineînţeles cu Pakistanul. Dvs deja aţi punctat două momente importante din istoria contemporană a acestui teritoriu, Afganistan. 1989, retragerea trupelor sovietice de acolo şi 2002 implicarea NATO şi ocuparea Kabulului de către Alianţa Nordului. Vă rog domnule Dorin Matei să vă referiţi pe scurt la istoria misiunii NATO din Afganistan pornind chiar de la lupta dintre Alianţa Nordului, pe de o parte, şi talibani şi Al Qaeda pe de altă parte.

Dorin Matei: Da, misiunea ISAF a început în anul 2001, este o misiune condusă de NATO şi sub andat al Consiliului de Securitate al ONU. Misiunea iniţială a fost una restrânsă: securizarea Kabulului, pentru ca Hamid Karzai să poată prelua puterea. Situaţia de la faţa locului a impus însă foarte rapid o extindere a misiunii şi în octombrie 2003 ISAF era autorizat să se extindă la întregul Afganistan. Trebuie spus că tot în aceeaşi lună Germania trimitea pentru prima oară după al doilea război mondial trupe pe un teatru de război străin. A fost o puternică dezbatere în Germania dacă să se facă acest lucru sau nu şi până la urmă s-a făcut, pentru că Germania trebuia să îşi îndeplinească obligaţiile sale de stat membru NATO. Mandatul, din câte ştiu eu, al acestui ISAF, ar urma să expire la 23 martie 2011, dar cred că nu va fi nicio problemă care el; să fie reînnoit, mai ales că ţinta iniţială, iulie 2011 pe care o fixase preşedintele Obama pentru începerea retragerii şi încetarea operaţiunilor militare de către Alianţă în Afganistan a fost extins după summitul de la Lisabona până în 2014. Şi, vorba unui ziarist american, iată este oficial, vor înceta operaţiunile militare în 2014, va fi transferată răspunderea afganilor. Punct sau nu? Ceea ce, de altfel, a întărit şi vicepreşedintele american Joe Biden, care a fost la Kabul la începutul acestui an într-o vizită fulger şi i-a asigurat pe afgani că, dacă afganii vor dori, americanii rămân şi după 2014 acolo.

Radu Dobriţoiu: La începuturile mandatului ISAF la Kabul am fost şi eu, era ianuarie 2002 şi după aceea am revenit în Afganistan, unde am petrecut aproximativ 5 luni. Şi să amintesc, pentru că eu am fost o mare perioadă şi în ceea ce se numea operaţiunea "Enduring Freedom" care era coordonată, operaţiunea de luptă împotriva terorismului, operaţiune coordonată de americani, de SUA, mai există într-o dimensiune foarte redusă această operaţiune "Enduring Freedom", care a fost preluată în 2007, dacă nu mă înşel, de ISAF, care a preluat şi Kandaharul la acea perioadă. Iată mişcări de trupe şi de zone de operaţii permanente din 2002, de când a început misiunea NATO. Au fost diverse împărţiri de zone de operaţii, de brigăzi, de divizii...

Dorin Matei: Structuri de comandă, reorganizări...
Radu Dobriţoiu: S-au încercat foarte multe reorganizări, s-a încercat găsirea unei soluţii, dar se pare că de abia în ultima perioadă au început trupele NATO şi cele americane să obţină rezultate foarte bune în Afganistan, dar să menţionez, să subliniem că sunt anumite zone în care foarte greu se va câştiga pacea în Afganistan, sunt zone unde deja s-a câştigat pacea, dar vă propun să revenim la summtul de la Lisabona unde s-a conturat foaia de parcurs a misiunii NATO din Afganistan cu o corespondenţă de la Cartierul General al NATO, de la Bruxelles, semnată de Luminiţa Apostol.

Reporter: Faza de tranziţie lansată la Lisabona a început odată cu primele zile ale acestui an şi presupune retragerea graduală a trupelor NATO şi internaţionale /.../ ISAF şi preluarea treptată a responsabilităţilor de securitate de către afgane, iar aliaţii speră că procesul va putea fi încheiat cum a fost prevăzut la sfârşitul anului 2014. Secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen spune că NATO şi partenerii săi pot să îşi îndeplinească sarcina plecând de la progresele în teren obţinute cu eforturi considerabile în 2010.
Anders Fogh Rasmussen: Strategia noastră este să avem resursele necesare pentru a o îndeplini şi trebuie să consolidăm progresele şi să le facem durabile. În acest scop vom continua să antrenăm şi să educăm soldaţik afgani şi forţele de poliţie, cu intenţia de a transfera responsabilităţile de securitate către forţele afgane când condiţiile o vor permite.
Luminiţa Apostol: Misiunea de antrenare a NATO în Afganistan îşi arată roadele, şi obiectivele stabilite pentru anul 2010 ca număr de trupe au fost atinse. Armata afgană număra aproape 139.000 de soldaţi la sfârşitul lunii octombrie, anul trecut, iar forţele de poliţie ajunseseră în spetembrie 2010 la peste 120.000 de oameni. Secretarul general Anders Fogh Rasmussen spune că în strategia NATO un loc importnt îl ocupă cooperarea cu Pakistanul vecin, un partener cheie în stabilizarea regiunii.
Anders Fogh Rasmussen: NATO va continua să colaboreze cu Pakistanul, pentru a nu le lăsa teroriştilor nici un loc de unde ar putea lansa atacuri împotriva trupelor aliate şi internaţionale sau împotriva populaţiei afgane.
Luminiţa Apostol: Dl Rasmussen spune că trupele aliate vor ajuta guvernul afgan să preia controlul întregului teritoriu al ţării şi că aliaţii vor rămâne angajaţiîn Afganistan şi dincolo de anul 2014, aşa cum s-au angajat şi la summitul de la Lisabona.

Radu Dobriţoiu: O să revenim la acest element în ecuaţia Afganistanului.
Dorin Matei: Haideţi să zăbovim totuşi o clipă asupra Pakistanului. Cred că merită, pentru că este un aliat...
Radu Dobriţoiu: Sigur, o să revenim şi în corespondenţa de la Washington şi atunci vom avea ocazia să punem cap la cap cele două informaţii, atât aceasta de la Bruxelles, cât şi punctul de vedere al Washingtonului în ce priveşte cooperarea cu Pakistanul şi atunci, având acest mozaic întregit vom putea vorbi incluiv de vecinătatea cu Iranul; iată, cele două vecinătăţi de care am mai amintit mai devreme. Dar vă rog să ne referim, dle Dorin Matei, la acest efort...L-aţi întrebat deja pe dl general maior Visarion Neagoe, dar cum puteţi dvs anticipa efortul Alianţei şi cât succes credeţi că va avea acest calendar? Privind totuşi în urmă, în istoria zbuciumată a acestui teritoriu - nu-i spun încă ţară, nu-i spun încă stat, pentru că sunt anumite zone, aşa cum am amintit, care nu sunt încă controlate în totalitate de guvernul de la Kabul. Şi - nu-i aşa? - ca un stat să fie conturat foarte clar trebuie să fie controlat de o autoritate centrală.

Dorin Matei: Şi mai e ceva. Afganistanul e o ţară formată din mai multe etnii şi o ţară cu o structură în bună măsură tribală.
Radu Dobriţoiu: Chiar şi limbile, dialectele care se vorbesc, diferă foarte mult.

Dorin Matei: Sunt uzbeci, sunt tadjici, sunt paştu şi ei au încă o structură tribală foarte puternică. Aminteaţi de istorie. Haideţi să ne oprim numai la ultimii 200 de ani. Secolul al XIX-lea este dominat de ceea ce Rudyard Kipling, marele scriitor britanic, a numit "Marele joc", care a început la 1813 cu tratatul ruso-afgan şi aproape 100 de ani Marea Britanie şi Rusia s-au răboit aproape continuu pentru această zonă. S-a încheiat în 1907 acest conflict şi probabil că s-a încheiat mai ales după victoria Revoluţiei Socialiste din Octombrie, iar în secolul XX, după o perioadă de relativă stabilitate în prima jumătate, avem după 1970 lovituri de stat, intervenţia sovietică, retragerea Moscovei de aici, guverne marionetă, talibani care cuceresc Kabulul, foşti adversari care încheie alianţe ca să lupte împotriva talibanilor şi, după 1992, practic, Afganistanul nu mai poate fi numit un stat. De altfel, dacă îmi permiteţi o scurtă paranteză, cred că unul dintre actorii foarte interesaţi de ce se întâmplă aici, în Afganistan, este Rusia. Rusia se află în faţa unei dileme în adevăratul sens al cuvântului. Diplomaţia rusă are acest talent de a prezenta partenerilor săi soluţia adoptată ca pe o favoare pe care le-o face, ca pe o mare concesie, deşi soluţia este cea pe care şi-o dorea de la început. Numai că Rusia, în momentul de faţă, spuneam, se află în faţa unei dileme. Dacă această vastă coaliţie, căreia i-a şi oferit ajutorul, cel puţin logistic, va reuşi să stabilizeze Afganistanul, să creeze aici şi o zonă de prosperitate economică, de relativă stabilitate şi chiar poate de democraţie, atunci va deveni acest Afganistan o vitrină mult prea atrăgătoare pentru fostele republici sovietice, care se învecinează cu acesta, şi cred că Moscovei nu-i convine foarte mult acest lucru. Dar nu-i convine nici ca Afganistanul să rămână sub talibani, pentru că are suficiente probleme cu musulmanii fundamentalişti din...

Radu Dobriţoiu: Cecenia.
Dorin Matei:...din Cecenia şi din alte zone...

Radu Dobriţoiu: Cu drogurile.
Dorin Matei:...cu drogurile, iar a treia soluţie, cea ca Moscova să-şi impună un regim favorabil la Kabul nu mai este posibile, pentru că, cel puţin în momentul actual, Moscova nu dispune de forţa necesară şi pentru că Moscova a suferit două înfrângeri, şi în secolul XIX, şi în secolul XX.

Radu Dobriţoiu: Cu toate că relaţiile dintre Moscova şi Kabul au intrat chiar de astăzi pe un nou făgaş, preşedintele Hamid Karzai a fost în vizită şi s-a întâlnit în această seară cu preşedintele rus, Dmitri Medvedev - o să revenim, pentru că tocmai am primit o corespondenţă de la Saşa Beleavschi, se lucrează la această corespondenţă acuma. Dar până atunci să ne îndreptăm din nou spre domnul general maior Visarion Neagoe, şi să amintim, dle general, vă rog pe dvs. să vă referiţi, la ponderea misiunii din Afganistan pentru relaţiile dintre SUA şi România.

Visarion Neagoe: Desigur, că toţi românii cunosc declaraţiile oficiale făcute de înalţi demnitari americani la adresa României şi militarilor ei care au luptat şi luptă în Afganistan. Ele sunt numai la modul superlativ. Ca unul care am lucrat nemijlocit cu generali şi militari americani în Irak sau Afganistan pot să vă asigur că aceste aprecieri elogioase au la bază o relaţie specială bazată pe respect şi încredere reciprocă între militarii celor două state. Ca atare, sunt sigur că Parteneriatul strategic dintre SUA şi România, care funcţionează de ani buni, se bazează şi pe calităţile şi contribuţia militară românească în diferite teatre de operaţii şi, în special, în Afganistan. În plus, ca naţiune lideră, aş spune, în coaliaţia din Irak şi cu rolul principal pe care SUA îl au în operaţiile ISAF din Afganistan partea americană nu poate să nu ţină cont de ţara noastră, că ţara noastră a fost ca efective între primele zece ţări contributoare din Irak şi Afganistan. Ca atare, sunt convins că implicarea românească în Afganistan influenţează extraordinar relaţiile excelente, de altfel, dintre cele două state, un lucru onorant, desigur, pentru România în relaţia sa cu cea mai mare putere actuală a lumii. Relevant este şi faptul, fără precedent în istoria armatei americane, că aceasta a pus în subordinea...

Radu Dobriţoiu: A acceptat...
Visarion Neagoe:...a acceptat să subordoneze o companie americană unui batalion românesc.

Radu Dobriţoiu: Ceea ce nu se mai întâmplase ca o unitate americană să se afle sub comanda altei ţări din timpului celui de-Al Doilea Război Mondial.
Ne întreptăm acum spre Germania, ţară care, deşi nu are o zonă de operaţii atât de dificilă ca cea a trupelor româneşti, a anunţat că în acest an va începe să-şi retragă militarii din Afganistan şi apoi ne vom îndrepta şi spre Marea Britanie, unde acest subiect al retragerii este dezbătut. Despre aceste subiecte vă propun să ascultăm două corespondenţe, de la Berlin, Ovidiu Suciu, şi apoi, de la Londra, Dan Vasiliu.

Ovidiu Suciu: Parlamentul de la Berlin dezbate zilele acestea prelungirea cu un an a mandatului Contingetului german din Afganistan. Votul prevăzut pentru săptămâna viitoare nu este unul problematic, având în vedere că principalul partid din opoziţie, SPD, sprijină misiunea germană de la poalele Hindikusului. O misiune deloc lipsită de dificultăţi, de ordin politic, militar şi de imagine. În declaraţia guvernamentală privind misiunea civilă din Afganistan ministrul dezvoltării, Dirk Niebel, a arătat astăzi că s-au realizat progrese importante. Numărul şcolarilor afgani a crescut, mortalitatea infantilă s-a redus, iar economia afgană a înregistrat o evoluţie pozitivă. Veşti bune se regăsesc şi în strategia guvernului de la Berlin pentru următorul an de prezenţă în Afganistan. Autorităţile germane au anunţat în premieră un termen de începere a retragerii din această ţară. Primii militari germani vor părăsi Afganistanul încă de la sfârşitul acestui an, dacă situaţia securităţii o va permite. Începerea retragerii este şi o condiţie pusă de social-democraţii şi ecologiştii din opoziţie pentru a sprijini noul mandat. Populaţia germană nu-şi ascunde, însă, dezaprobarea faţă de această misiune. Toate sondajele de opinie din ultimii ani arată că cetăţenii ar dori ca soldaţii germani să se întoarcă imediat acasă. Încă de la început misiunea din Afganistan a fost o mare durere de cap pentru autorităţile germane. Nu există semne că situaţia s-ar putea schimba nici în anul care urmează.

Dan Vasiliu: Retragerea trupelor britanice din Afganistan ar putea începe chiar în acest an - a lăsat recent să se înţeleagă premierul David Cameron. Nu este vorba, însă, de o retragere în masă, ci de un număr limitat de detaşamente. Grosul trupelor va rămâne în Afganistan până în 2015, când este programat să se încheie procesul de retragere. Ministrul britanic de externe, William Hague, a dat asigurări că acest termen va fi respectat cu orice preţ şi că din 2015, soldaţii britanici nu vor mai întreprinde operaţiuni de luptă, ci doar unele administrative şi de antranament. William Hague s-a arătat încrezător că, până la acea dată, insurgenţii talibani fie vor fi învinşi definitiv, fie se va ajunge cu ei la o înţelegere favorabilă. Despre posibile negocieri cu talibanii a vorbit şi ministrul apărării, Liam Fox, care consideră că, în a doua parte a acestui an, trupele aliate ar putea avea un avantaj psihologic important asupra miliţiilor islamiste, care va permite punerea în practică a unei soluţii politice. O parte a acestui avantaj va fi dat, în opinia sa, de nivelul de pregătire al forţelor de securitate afgane, care, în acest moment, sunt capabile să îşi asume mai multe responsabilităţi. La rândul său, şeful forţelor armate, generalul Sir David Richard, a catalogat drept astronomice progresele înregistrate de trupele aliate în Afganistan şi consideră că, în aceste condiţii, termenul de retragere poate fi respectat fără dificultăţi. Marea Britanie contribuie la războiul din Afganistan cu peste 9000 de soldaţi, acesta fiind al doilea contingent ca mărime din cadrul forţelor internaţionale, după cel al Statelor Unite. Până în prezent, armata britanică a pierdut 349 de militari în acest conflict, mai mult decât numărul victimelor din Irak sau din timpul războiului pentru Insulele Falkland.

Radu Dobriţoiu: Domnule Dorin Matei, aveţi imaginea complexă atât a istoriei Afganistanului, dar şi a participării României la misiunea de pe acest teatru de operaţii, o misiune grea, care a pus la încercare atât Alianţa, dar şi trupele româneşti, operaţiuni care au şlefuit într-un fel batalioane care, în prezent, constituie elita armatei României. Din această perspectivă, dar şi a importanţei participării României la misiunea NATO din Afganistan, vă rog să vă referiţi la importanţa participării noastre acolo cu trupe.

Dorin Matei: Sigur, este o misiune grea, dar ascultam cele două corespondenţe de la Berlin şi de la Londra. Să nu uităm că greul efortului de luptă îl duc totuşi americanii. Ei constituie majoritatea forţelor de intervenţie. Declaraţiile de la Berlin, de la Londra privind începutul unui calendar de retragere - şi trebuie subliniat că nici la Berlin, nici la Londra nu s-a precizat când va lua sfârşit acest calendar - sunt mai mult politice, iar americanii au nevoie de o susţinere politică ca să nu apară ca singurii inamici ai talibanilor. În ceea ce priveşte participarea României, eu mă bucur că, cel puţin până acum, nu am mai întâlnit o situaţie similară şi în timpul participării la operaţiunea din Irak, când au existat iniţiative politice nu tocmai bine gândite.

Radu Dobriţoiu: De la Bucureşti, să precizăm.
Dorin Matei: De la Bucureşti, sigur că da. Anunţuri privind începutul retragerii înainte...

Radu Dobriţoiu: O retragere surpriză, care a luat prin surprindere...
Dorin Matei: Sper că politicienii români au învăţat ceva din experienţa de atunci şi nu se va mai repeta o astfel de situaţie indiferent cât de dură va fi lupta politică internă. România, prin această participare, îşi îndeplineşte o obligaţie de membru al Alianţei, dar, în acelaşi timp, participă la operaţiunea numită să protejeze inclusiv teritoriul României. Pentru că vorbim de această intervenţie în Afganistan, trebuie precizat că un eşec al Alianţei acolo ar fi aproape o catastrofă pentru lumea democratică. Închipuiţi-vă ce ar însemna un Afganistan ajuns pe mâinile talibanilor, lângă un Iran care deja creează atâtea probleme.

Radu Dobriţoiu: Şi un Pakistan - a cincea putere militară nucleară.
Dorin Matei: E principiul dominoului. Va cădea foarte repede. Nu vreau să mai anticipez iarăşi o discuţie despre Pakistan. Aştept corespondenţa de la Washington, dar Pakistanul e un aliat al Statelor Unite, dar există...

Radu Dobriţoiu: Există o anumită instabilitate acolo.
Dorin Matei: Da. Şi de aici lucrurile s-ar răspândi mai departe.
Radu Dobriţoiu: Să ne aducem aminte de Pervez Musharraf cum a fost...

Dorin Matei: Recent, Washington Post acuza guvernul pakistanez că acordă sprijin inclusiv medical acestor mujahedini. Nu vreau să anticipez.
Radu Dobriţoiu: Şi atacuri asupra convoaielor NATO, desfăşurate...
Dorin Matei: Şi să nu uităm că unul din motivele pentru care aceşti talibani rezistă atât de bine în Afganistan e că se retrag în zona pakistaneză, unde ISAF-ul nu are mandat să acţioneze şi îşi refac forţele acolo.

Radu Dobriţoiu: Un rai, o anumită zonă Waziristan, unde... O zonă necontrolată nici de Afganistan, nici de Pakistan, unde ei îşi găsesc un loc de refugiu...
Dorin Matei: De refacere.

Radu Dobriţoiu: Sigur că da.

Dorin Matei: De aici, s-ar putea extinde mai departe, către Turcia, acest joc al dominoului, către statele arabe din... Inclusiv Arabia Saudită, ceea ce ar crea o mare presiune asupra lumii democratice. Şi cred că la nivelul forţelor politice s-a înţeles foarte bine miza acestui Afganistan, de unde şi angajamentul tot mai puternic pe care state oarecum oscilante până acum şi l-au asumat în ultima vreme. Şi cred că România face foarte bine că participă la acest efort, are un contingent important, menţiona domnul general undeva la 1.600 şi de soldaţi, cu reuşite care uneori nu pot fi făcute publice, dar care sigur că nu fac decât să ne mărească prestigiul.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Visarion Neagoe, iată, domnul Dorin Matei a punctat principalele elemente şi să aducem aminte că acest război dus împotriva terorismului acolo într-o mare măsură ţine terorismul departe de casă şi îi ţine ocupaţi pe terorişti în Afganistan. Vă rog, domnule general Visarion Neagoe, să ne referim la importanţa experienţei pe care au acumulat-o aceste batalioane româneşti, pe care eu le numesc acum batalioane de elită, importanţa acestei experienţe pe care batalioanele româneşti au acumulat-o în operaţiunea aceasta dificilă din Afganistan.

Visarion Neagoe: Aş dori să încep printr-o completare a ceea ce a spus domnul director Matei. Şi eu am auzit voci care susţin că acest război nu este al nostru şi că soldaţii români nu ar trebui să lupte atât de departe de ţară. Ca militar trebuie să-i contrazic, să le spun că terorismul este una dintre marile şi realele ameninţări la adresa securităţii internaţionale actuale, implict a României. Ca atare, inclusiv din raţiuni militare, este cu atât mai bine să-l combaţi la el acasă şi cât mai departe de propriile frontiere, şi dacă vă spune acest lucru un om care era să fie ucis de câteva ori în Irak şi Afganistan, eu cred că trebuie să-l credeţi. În ceea ce priveşte experienţa acumulată de armata română în acest teatru de operaţii,... nu e bine să mă dau exemplu, dar aş vrea să menţionez faptul că jumătate din carieră am lucrat într-o armată a României până în decembrie '89, care avea o doctrină exclusiv defensivă şi foarte puţin sau deloc deschisă către exterior, iar cealaltă jumătate am parcurs-o la diferite eşaloane ale armatei României, paşii şi etapele parcurse de armata noastră pentru integrarea în NATO şi Uniunea Europeană. Eu cred că această enormă experienţă acumulată, inclusiv în Afganistan, a cântărit enorm în schimbarea mentaliţăţii militarilor noştri. Participarea la aceste operaţii multinaţionale ne-a ajutat să ne debarasăm de complexe, ne-a ajutat să gândim cu mintea noastră, ne-a oferit posibilitatea să lucrăm cu cei mai buni, să ne comparăm cu ei, să învăţăm şi să demonstrăm că realmente suntem şi noi buni. Contează enorm pentru moralul unei armate să ai mentalitatea de învingător, este un câştig enorm, zic eu. În plus, în plan pur profesional, militar, eu cred că a crescut foarte mult coeziunea subunităţilor şi unităţilor noastre, încrederea în tehnica şi echipamentul din dotare, chiar atât de modeste şi vechi cum sunt ele, deprinderea locului /în/ mediul /întrunit/ şi multinaţional. Toate aceste elemente concură în orice armată la creşterea capacităţii de luptă şi a dezvoltării ştiinţei şi a artei militare, ceea ce nu este puţin lucru pentru armata noastră.

Dorin Matei: Domnule general, eu v-am citit cu foarte mare interes cartea pe care aţi scris-o despre experienţa în Irak.

Visarion Neagoe: Vă mulţumesc!
Dorin Matei: Sper că experienţa pe care aţi acumulat-o acolo se transformă şi într-o formă de învăţământ profesional, că ea nu se iroseşte şi că se transmite generaţiilor care urmează.

Visarion Neagoe: Cu siguranţă şi acest lucru a fost implementat deja în instituţiile militare de învăţământ, atât la academiile /.../ forţele armatei, cât şi în cadrul Universităţii Naţionale de Apărare, unde mai am şi eu ore, şi unde există foarte multe cursuri, în care este valorificată, sunt valorificate practic aceste lecţii învăţate, şi practic experienţa de pe front dobândită de militarii noştri este transferată în plan ideatic în cunoştinţele, în pregătirea teoretică a ofiţerilor şi subofiţerilor noştri.

Radu Dobriţoiu: Şi să aducem aminte, domnule general, şi de această adevărată generaţie a teatrelor de operaţii şi foştii comandanţi de batalioane care au fost în Afganistan şi Irak - iată! - acum ocupă poziţii importante de conducere în armata României. Şi mă refer, de exemplu, la domnul colonel Dorin Blaiu, care acum se află în ţară, după ce a coordonat în Afganistan şi se află la comanda Brigăzii 81, de asemenea, domnul general de brigadă Nicolae Ciucă, care a ajuns la comanda diviziei de la Buzău şi multe alte nume de foşti comandanţi de batalioane care au participat la şi s-au experimentat, s-au călit în misiunile din Afganistan şi Irak, care au adus o contribuţie importantă de experienţă în armata României...
Aşa cum amintea de la Bruxelles Luminiţa Apostol, pacea în Afganistan nu poate fi obţinută fără sprijinul Pakistanului, ideea subliniată şi în corespondenţa de la Washington semnată de Doina Saiciuc./ovidiu

Doina Saiciuc: Analiştii spun că, de fapt, cheia succesului în Afganistan este Pakistanul. Ei arată că provocarea pentru Statele Unite este să convingă Pakistanul că relaţia dintre cele două ţări este benefică pentru ambele naţiuni. Bruce Riedel de la Institutul Brookings crede că, dacă Statele Unite ar fi alocat suficiente resurse războiului din Afganistan, el ar fi putut fi încheiat chiar în 2002.
Bruce Riedel: Pakistanul este adevăratul premiu strategic aici. Este o ţară cu arsenalul nuclear în cea mai rapidă creştere din lume. Dacă nu este deja, va fi în curând al cincilea cel mai înarmat stat nuclear din lume şi are mai mulţi teorişti pe metru pătrat decât oricare alt stat din lume. Are un guvern civil slab, o istorie de dictaturi militare, fiecare temă care îi interesează pe americani în secolul XXI, terorismul internaţional, armamente nucleare, proliferare nucleară. Toate sunt adunate împreună în Pakistan, un potenţial inflamabil unic.
Doina Saiciuc: Războiul din Afganistan, cu operaţiunile americane intensificate acolo, au relevat o dată în plus prioritatea de a consolida guvernul de la Islamabad, care, anterior, a primit asistenţă financiară mult mai mică decât a primit puternica armată pakistaneză din partea Statelor Unite. Relaţia este însă una tensionată cu ambele părţi, declarându-şi suspiciunile în legătură cu intenţiile celeilalte. Oficialii americani sunt frustraţi de reticenţa Pakistanului de a acţiona împotriva militanţilor aflaţi în aria tribală din nordul Waziristanului, care atacă trupele americane din Afganistan. Ei afirmă chiar că Pakistanul ar sprijini unele grupări militante ca reţeaua Hakani, care este un fel de baricadă împotriva influenţei Indiei în Afganistan. În vreme ce raportul de luna trecută al Pentagonului privind războiul din Afganistan vorbeşte despre câştiguri operaţionale notabile care au oprit ascensiunea talibanilor şi au afectat Al-Qaida, recunoscând totuşi că progresele sunt fragile şi ireversibile, două rapoarte clasificate din decembrie ale celor 16 agenţii de informaţii americane veneau cu o evaluare mai pesimistă. Ele arată ca şansele succesului sunt limitate dacă Pakistanul nu îi vânează pe insurgenţii care operează din adăposturi sigure de la graniţa sa cu Afganistanul.

Radu Dobriţoiu: Domnule Dorin Matei, iată, ecuaţia Afganistanului este foarte complexă şi implică şi Pakistanul, ale cărei reacţii sunt greu de anticipat pe termen mediu, să nu mai vorbim pe termen lung. Este o zonă extrem de dificilă aceea dintre Afganistan, Iran şi Pakistan. În ce măsură credeţi că Alianţa va putea gestiona aceste probleme pe de o parte Alianţa şi Statele Unite cu Pakistanul, dar, iată, şi cele de la graniţa cu Iran?

Dorin Matei: Se sperăm că va reuşi să le gestioneze. Relaţia cu Pakistanul e plină de surprize şi nu au fost puţine momente în care inclusiv elemente sau chiar şefi ai serviciilor de informaţii pakistaneze erau bănuiţi, acuzaţi de legături cu aceste forţe insurgente. Spuneaţi dumneavoastră că e un adevărat amalgam acolo între forţe insurgente, iar Pakistanul are o relaţie extrem de tensionată cu India. Din acest punct de vedere, sigur că el are şi o marjă de manevră destul de largă în relaţia cu Statele Unite, dar Statele Unite au forţa necesară de a ţine deocamdată Pakistanul pe linia cea bună.

Radu Dobriţoiu: Au existat însă anumite neînţelegeri.
Dorin Matei: Sunt. Continuă. Spuneam, acum două sau trei zile, Washington Post acuza Pakistanul că a evacuat un... Mola Omar - l-au dus la un spital, l-au tratat. I-au acuzat că... Şi Washington Post are destule informaţii ca să nu bănuieşti că aruncă, aşa, un zvon pe piaţă.

Radu Dobriţoiu: Pe de altă parte, Pakistanul a acuzat în nenumărate rânduri forţele americane.
Dorin Matei: Au fost şi incidente nefericite: acele /.../ care au omorât civili. Se întâmplă.

Radu Dobriţoiu: Plus intervenţii terestre în această zonă pe care am amintit-o.
Dorin Matei: Convoaie distruse.

Radu Dobriţoiu: ...ale NATO, de aprovizionare dinspre Pakistan...
Dorin Matei: Da, e o relaţie extrem de dificilă, dar sunt oameni pe teren care negociază lucrurile astea şi au reuşit să le rezolve. Să sperăm că or să o facă şi de aici încolo.

Radu Dobriţoiu: Dar este o componentă importantă, aşa cum aducea aminte şi Doina Saiciuc, şi Luminiţa Apostol.
Dorin Matei: Şi cum spuneam mai devreme. Sunt zone în care aceşti talibani se retrag. ISAF-ul nu are mandat să acţioneze în acele zone. Ei pot să îşi refacă forţele acolo. Au baze de aprovizionare. Deci, Pakistanul rămâne o componentă interesantă în acest joc.

Radu Dobriţoiu: Să revenim. Am vorbit pe larg despre această implicare a Alianţei Nord-Atlantice. Să ne referim din nou şi la trupele româneşti, la militarii români. Domnule general Visarion Neagoe, avem deja efective aproximativ egale cu cele ale unei brigăzi. Când credeţi că România îşi va asuma participarea la o misiune externă cum este cea din Afganistan cu o întreagă brigadă?

Visarion Neagoe: Vă repetaţi cu întrebările, dle Radu Dobriţoiu, însă vreau să vă reiterez...
Radu Dobriţoiu: Mă repet... pentru că au fost şi în alte emisiuni, vreţi să spuneţi. Da. E o idee pe care o susţin, dle general, că e păcat ca România să nu se aşeze la o masă...

Dorin Matei: de faptul că Polonia, o ţară care se poate compara...
Radu Dobriţoiu: Şi o voi susţine în continuare această idee, să ştiţi, şi voi reveni cu această întrebare de câte ori am ocazia, pentru că e păcat ca o ţară ca România, cum spuneaţi şi dvs, să nu se aşeze la o masă de negocieri internaţională având în spate capacitatea de a trimite o brigadă într-un teatru de operaţii.

Visarion Neagoe: Aveţi perfectă dreptate, însă în opinia mea acest obiectiv este mai îndepărtat şi nu din motive operaţionale sau de pregătire, ci din motive de susţinere logistică şi financiare, aşa cum foarte bine cunoaşteţi. Ceea ce ştiu este că noi avem de mai bine de şase luni personal de stat major care încadrează funcţii din comandamentul unei brigăzi americane care conduce trupele româno-americane...

Radu Dobriţoiu: Am vorbit deja de dl colonel Dorin Blaiu...
Visario Neagoe: Care este locţiitorul comandantului brigăzii, sigur că da. Aşadar, avem oameni pregătiţi, avem inclusiv comandanţi şi ofiţeri de stat major capabili să încadreze şi să asigure funcţionalitatea unui comandament de brigadă. Însă, repet...

Radu Dobriţoiu: Suferim la logistică, dle general.
Visarion Neagoe: Logistică, subunităţi de sprijin şi aşa mai departe şi costurile financiare aferente ar putea fi mult mai mari.

Radu Dobriţoiu: Să revenim în actualitate, aşa cum am promis. În această seară, la Moscova, s-au întâlnit preşedinţii Dmitri Medvedev şi Hamid Karzai - putem spune o întâlnire istorică. Cei doi lideri au semnat şi un acord de cooperare care stabileşte că Rusia va acorda sprijin economic Afganistanului. O corespondenţă primită cu puţin timp în urmă de la Moscova, semnată de Alexandr Beleavschi.

Reporter: Este probabil o ironie a istoriei faptul că Afganistanul, terenul ultiemi mari confruntări a Războiului Rece, a devenit peste numai un deceniu obiectul singurei cooperăre reale, cointeresate şi de lungă durată între foştii adversari. Dar nu pentru că ar avea remuşcări pentru transformarea unui stat cândva laic, stabil şi neutru într-un spaţiu al haosului, terorismului şi extremismului islamic, ci pentru că demonii născuţi în noaptea Războiului Rece au ieşit de sub control şi au deveit un pericol pentru ambele puteri. Astfel, în 2001, trecând peste divergenţele legate de extinderea NATO, de ieşirea Administraţiei Bush din tratatul antibalistic, cât şi peste memoria încă vie a dezastruosului război sovietic în Afganistan, preşedintele Putin a implicat Rusia, politic şi logistic, nu însă şi militar, în sprijinirea campaniei antitalibane a SUA. În plus, susţinerea necondiţionată a SUA în Afganistan a fost un semnal al relansării relaţiilor dintre Moscova şi Washington, relansare eşuată însă atunci, inclusiv după ce Administraţia Bush s-a dezimplicat din Afganistan în favoarea războiului din Irak, căruia Rusia i s-a opus. Însă nici măcar îngheţarea relaţiilor Rusia-NATO în războiul din Caucaz, din 2008, nu a blocat complat cooperarea în Afganistan, a cărei prioritate a fost confirmată de summitul NATO-Rusia de la Lisabona, din noiembrie trecut. Ca urmare, Rusia a extins acordul privind tranzitarea teritoriului său de mărfurile neletale destinate coaliţiei din Afganistan inclusiv pentru transportuo acestora în sens invers, din Afganistan spre ţările NATO. Un acord important în contextul nesiguranţei crescânde a rutelor prin Pakistan şi a preconizatei retrageri a forţelor aliate din Afganistan în 2014. Alianţa speră că anul acesta se va putea adopta şi acordul privind dotarea armatei afgane cu 21 de elicoptere de luptă ruseşi MI-17, asigurarea pieselor de schimb pentru acestea şi instruirea piloţilor afgani. Pe de altă parte, Moscova acordă o mare importanţă cooperării cu NATO şi guvernul afgan în combaterea drogurilor, Afganistanul fiind cel mai mare producător de droguri din lume, iar Rusia principala lor destinaţie, de unde acestea ajung apoi în Europa. AStăzi, la Moscova, preşedinţii Medvedev şi Karzai au reafirmat caracterul prioritar al cooperării în combaterea drogurilor. Rusia s-a angajat să continue instruirea poliţiei antidrog afgane, după ce anul trecut a pregătit 200 de astfel de poliţişti, precum şi să participe în continuare la operaţiunile de distrugere a culturilor şi a laboratoarelor de fabricat droguri. În ultimii ani, Rusia a acuzat în mod repetat pasivitatea alianţei pe acest front, şeful Serviciului Federal antidrog al Rusiei, Viktor Ivanov, declarând astăzi că este convins că forţele NATO pot ajuta la distrugerea culturilor de plante din care se fabrică drogurile afgane, inclusiv prin oferirea de informaţii de la sateliţii americani. Preşedinţii Medvedev şi Hamid Karzai au semnat tot astăzi o declaraţie comună în care Rusia se angajează să îşi respecte obligaţiile privind stabilizarea situaţiei din Afganistan. Moscova s-a declarat gata să ajute guvernul afgan în realizarea proiectelor economice prioritare, în primul rând la refacerea obiectivelor economice şi de infrastructură construite de fosta URSS, cât şi în realizarea unor proiecte noi, cum ar fi investirea a jumătate de miliard de dolari în construcţia unei linii electrice de înaltă tensiune.

Radu Dobriţoiu: Iată, aşadar, Afganistanul devine un liant între NATO şi Rusia. Cum puteţi caracteriza această apropiere, dle Dorin Matei, ţinând cont şi de interesele Rusiei în acea zonă.

Dorin Matei: Da, iarăşi cred că am anticipat puţin corespondenţa acestora de la Moscova atunci când vorbeam de dilema Kremlin-ului faţă de Afganistan. Rusaia, repet, a avut două eşecuri în ultimii 200 de ani aici: Rusia este, probabil dintre toate forţele coaliţiei, singura care are graniţă comună sau cel puţin din comunitatea statului independent de graniţă comună cu Afganistanul, Rusia este interesată de acest subiect, Rusia nu mai are forţele necesare şi resursele necesare ca să rezolve acest lucru. Şi Rusia a acceptat în cadrul parteneriatului cu NATO să ofere asistenţă pentru această vastă coaliţie, care până la urmă rezolvă şi pentru ea, fără să-şi implice proprii militari....

Radu Dobriţoiu: Anumite probleme
Dorin Matei: Problemele pe care le are...

Radu Dobriţoiu: Chiar de securitate pentru că, iată, să precizăm că există şi terorişti islamici, antrenaţi pe teritoriul Afganistanului, care în cele din urmă ajung în Cecenia.

Dorin Matei: În Moscova, au fost câteva atentate şi câteva acţiuni de mare amploare.

Radu Dobriţoiu: De asemenea, există şi interesul Moscovei. De asemenea, e clar că nu se poate opri acest aflux de droguri dinspre Afganistan, dar măcar...nu să-l controleze, dar măcar să-l diminueze..

Dorin Matei: Să-l limiteze, să-l limiteze, să-l ţină sub un relativ control.

Radu Dobriţoiu: Şi, privind în viitor la interesele Moscovei care stă de-o parte şi priveşte la evoluţia din Afganistan, credeţi că va fi şi o implicare economică puternică din partea Rusiei în viitor? Iată începe cu instalaţii eletrice! Şi să facem o trimitere şi să amintim că în Afganistan s-au găsit resurse zăcăminte importante de litiu, de cobalt, de astfel de minerale.

Dorin Matei: Aduceţi-vă aminte ce competiţie a fost pentru piaţa de refacere a Irak-ului.

Radu Dobriţoiu: Sigur...
Dorin Matei: Nu văd de ce ar sta Rusia de-o parte atunci când va veni momentul sau deja văd că încep să facă lucrul ăsta, nu văd de ce ar sta de-o parte la o colaborare econmică care ar putea aduce profit ş influenţă în zonă până la urmă, pentru că întotdeauna penetrarea economică înseamnă şi câştigarea unor puncte de sprijin în zona respectivă, a unei influenţe politice care vine încă o dată cu cea economică.

Radu Dobriţoiu: Sigur că da! Şi nu tot timpul oamenii de afaceri trebuie să se ocupe numai de afaceri. Aşa cum să ne aducem aminte când Rusia avea chiar la începutul campaniei din Afganistan un spital foarte mare la Kabul, din care nu se ştie câţi erau medici şi câţi erau agenţi.
Dorin Matei: Bine, întotdeauna într-un astfel de teatru de operaţii întâlneşti şi astfel de fenomene.

Radu Dobriţoiu: Sigur că da! Domnule general Visarion Neagoe, aţi scris o carte despre Irak. Pe când una despre Afganistan?

Visarion Neagoe: Într-adevăr, lucrez în prezent la un studiu privind evoluţiile şi involuţiile din Afganistan, în ultimii ani de când armata română este impliată în acest război împotriva globală...împotriva terorismului. De asemenea, cred că o să mai repet jurnalul de front cu pelegrinările mele numeroase prin Irak şi Afganistan, în care cred eu că această experienţă despre care vorbeam poate fi transferată mai uşor către cei care urmează să opereze în acest teatru de operaţii /.../ Kremlin.

Radu Dobriţoiu: Ne apropiem de finalul emisiunii. Aş dori o concluzie de la fiecare invitat. Domnule Dorin Matei, cum anticipaţi că va evolua această implicare a Alianţei Nord-Atlantice în cea mai importantă misiune din istoria recentă a NATO în Afganistan?

Dorin Matei: În general, ca istoric, mă feresc de anticipaţii sau să fac anticipări pentru că sunt mai familiarizat cu cea a fost şi mai obişnuit să analizez trecutul decât viitorul. Trebuie să spunem că există foarte multe controverse în privinţa stadiului actual al situaţiei din Afganistan, cel puţin din lecturile mele din mass-media internaţională. Există, deja s-a răzbătut şi în presa americană, o diferenţă de o opinie între Serviciile de Informaţii americane şi generalii americani. Serviciile de informaţii americane sunt ceva mai sceptice în privinţa progreselor Alianţei în Afganistan, generalii americani sunt ceva mai optimişti. Analiştii o puneau şi pe seama metodiei ofiţerului de a fi mai optimişti, de a privi mai...

Radu Dobriţoiu: Sigur, poate şi datorită rezultatelor obţinute în ultima perioadă spre deosebire şi în comparaţie cu o mare perioadă în care nu au fost obţinute rezultate.
Dorin Matei: Da, spuneam că se pare că factorii politici au înţeles mult mai bine miza jocului din Afganistan. Ca să vă dau o cifră: la nivelul anului 2003 - nu am cifre mai recente - se făcea o comparaţie între Kosovo şi Afganistan. Sigur, Kosovo este o zonă mult mai mică, în Kosovo exista un militar păstrător al păcii la 48 de persoane, în Afganistan raportul era de un militar la 5.380 de afgani. Vă daţi seama, investiţiile umane şi materiale în zonă erau sub nevoi. Sporind aceaste investiţii, sporind angajamentul - iată preşedintele Sarkozi şi-a luat recent un foarte ferm angajament în privinţa continuării participării Franţei, ceea ce a atrat imediat o replică din partea lui Osama bin Laden - să sperăm că lucrurile vor evolua în sens pozitiv şi că acel termen, 2014, va fi operaţional.

Radu Dobriţoiu: Dle general Visarion Neagoe, foarte pe scurt, sunteţi militar, deci optimist - după cum spunea dl Dorin Matei - aştept pe scurt şi părerea dvs.
Visarion Neagoe: Într-adevăr mă cunoaşteţi şi sunt un optimist, şi optimismul meu se bazează - că a venit vorba de generalii americani - de generalul Petreus, care mi-a fost comandant...

Radu Dobriţoiu: Pe care l-aţi cunscut...
Visarion Neagoe: Pe care l-am cunscut, şi sub comanda căruia am servit în Irak şi care în prezent conduce operaţiunile din Afganistan, care este - în opinia mea - poate cel mai mare comandat al zilelor noastre din lume, pe experienţa lui, pe inteligenţa lui. De asemenea, am încredere în forţa coaliţiei, a forţelor NATO de acolo şi în băieţilor noştri, care cu siguranţă vor continua să facă treabă bună în provincia Zabul. De asemenea, am încredere în nişte decizii politice foarte importante de la Lisabona, în care, privind Afganistanul, s-a pus problema intensificării activităţilor de reintegrare a talibanilor în societate, de reconciliere.