NATO şi misiunea de stabilizare din Afganistan

Ediţia "Euroatlantica" din 15 ianuarie.

Temă ediţiei de astăzi se pare că domină agenda NATO în luna ianuarie: Afganistanul.

Punctul culminant va fi conferinţa de la Londra programată pentru 28 ianuarie, când se vor lua decizii importante pentru această ţară, greu încercată de istorie.

Alături de mine, în studio, se află colegul meu Octavian Coman, care s-a întors din Afganistan în urmă cu două săptămâni. Bună seara, Tavi.

Octavian Coman: Bună seara.

Realizator: Şi invitat special în această seară, domnul general maior Visarion Neagoe, doctor în ştiinţe militare, comandantul Comandamentului II Operaţional întrunit de la Buzău, centrul de comandă pentru trupele româneşti aflate în misiuni externe. Putem spune un fel de "Centcom" al României şi dacă astfel putem spune şi că domnul general Neagoe este un al doilea general Petraeus, dar de data aceasta al României. Domnul general Visarion Neagoe a revenit acum o săptămână din Afganistan, unde a stat trei săptămâni alături de trupele româneşti. Fiind la Buzău, în centrul de comandă, vom avea legătura cu domnul general prin telefon. Colegii din cabina de emisie îmi confirmă că avem legătura cu generalul maior Visarion Neagoe. Bună seara, domnule general!

Visarion Neagoe: Bună seara, domnule Radu Dobriţoiu, şi bună seara, colegului dvs., domnul Coman. Sunt onorat de asemenea să salut pe toţi radioascultătorii dvs. Într-adevăr, am avut şansa să petrec mai mult timp alături şi printre militarii români aflaţi în teatrul de operaţii din Afganistan. A fost o bună oportunitate pentru mine să-i urmăresc ori să-i însoţesc pe timpul executării misiunilor repartizate. În acest context, aş vrea să subliniez două măsuri luate de conducerea Statului Major General şi efectele lor pozitive în teatrul de operaţii. Prima este decizia de a grupa pe cât posibil contingentul românesc în aceeaşi zonă de responsabilitate - am în vedere provinzia Zabul - şi a doua de a oferi un pachet de forţe variat, complementar, care să concure la îndeplinirea obiectivelor operaţiilor ISAF. Efectele sunt remarcabile şi de mare vizibilitate la nivelul teatrului de operaţii, militarii români acoperă o gamă largă de misiuni, prin care contribuie direct la asigurarea şi protecţia populaţiei, la securizarea zonei, precum şi la pregătirea armatei naţionale afgane. Aşadar, este un efect concentrat la care militarii noştri participă cu responsabilitate şi mult profesionalism. Cum spuneam, i-am văzut foarte de aproape la muncă şi la luptă, menţinând un ritm ridicat în executarea misiunilor, inclusiv pe durata sărbătorilor de iarnă.

Realizator: Reamintim că de două săptămâni aţi revenit din Afganistan, unde aţi petrecut inclusiv sărbătorile de iarnă, alături de militarii români. Domnule general, vă rog să ascultăm în continuare un reportaj realizat de colegul meu Octavian Coman în Afganistan, unde a fost alături de trupele americane. Tavi, câteva cuvinte, te rog, despre acest reportaj.

Ocatavian Coman: De menţionat că am petrecut două săptămâni alături de infanteriştii marini, din provincia Helmand, această provincie este una dintre cele mai periculoase şi cele mai active provincii din Afganistan în privinţa prezenţei talibanilor şi provincia care produce cel mai mult opiu. Aici se cultivă foarte mult mac folosit la fabricarea opiului. E cumva, dacă am folosi nişte termeni clasici, e linia întâi cumva, dacă există aşa ceva în Afganistan.

Realizator: Şi dacă nu mă înşel, este şi foarte aproape de graniţa cu Pakistanul, de Waziristan, zonă greu de controlat de pe teritoriul Pakistanului chiar de către armata din Pakistan. E o zonă tampon între cele două state. Să ascultăm reportajul lui Tavi Coman:

*

Reporter: (..) Rugăciunea unui imam deschide ceea ce afganii numesc shura, adică o adunare a bătrânilor, a lliderilor unei comunităţi. Shura la care participă are loc într-un sat din provincia Helmand, din sudul Afaganistanului, zonă în care talibanii sunt extrem activi. La intrarea în sat, stau scufundate în mlaştină două carcase ruginite ce cândva au fost blindate sovietice, un semn de avertizare, parcă. (...) La adunare au venit zeci de bărbaţi, care vor să asculte ce au de spus guvernatorul districtului şi comandantul militarilor americani din zonă. (...). Guvernatorul districtului îi roagă pe localnici să nu-i mai primească în sat pe traficanţii de droguri şi să nu mai pună pe drumuri bombe; talibanilor le cere să depună armele. În schimb, le promite acces la programe pentru agricultori şi securitate pentru vieţile lor. Înaintea shurei, timp de câteva zile, infanteriştii marini americani au controlat fiecare casă. Comandantul batalionului de infanterişti, lt. col. John McDonald, îşi cere scuze pentru percheziţii, dar consideră că au fost necesare.

John McDonald: În ultimele patru zile, împreună cu forţele de securitate afgane, am scos din pământ peste 30 de dispozitive explozive şi am găsit sute de kilograme de materiale folosite la fabricarea bombelor. Ştim foarte clar că majoritatea localnicilor sunt oameni paşnici. Doar câţiva dintre ei fac lucruri rele.

Reporter: (...) Imediat ce pot lua cuvântul, doi localnici se plâng că unii dintre poliţiştii şi militarii afgani comit abuzuri; de asemenea se declară neliniştiţi de faptul că sunt prinşi la mijloc între interesele americanilor şi cele ale talibanilor. Sergentul Steven Petan, care patrulează în satul respectiv, explică raţionamentul unor astfel de întâlniri.

Steven Petan: Trebuie să construieşti o relaţie cu localnicii şi să le arăţi că vrei să-i ajuţi şi că îi ajuţi şi că eşti atent la tradiţiile lor. Cu cât reuşeşti mai mult să faci asta, cu atât celelalte lucruri devin mult mai uşoare.

Reporter: Urmând aceeaşi filosofie, guvernatorul districtului le oferă un prânz zecilor de bărbaţi veniţi la reuniune. Le serveşte chiar el mâncarea. La final, militarii americani încearcă să dea sătenilor în mod organizat haine şi aparate de radio. Este însă un haos în faţa căruia militarii care trebuiau să se ocupe de împărţirea obiectelor se retrag; lasă să meargă de la sine lucrurile, nu au prevăzut că oamenii, mult prea săraci, nu vor mai asculta de nimeni. (...)

*

Realizator: Un reportaj foarte reuşit. Trebuie să menţionăm, dacă nu mă înşel, Tavi, că aparatele de radio erau un cadou care veneau şi în sprijinul forţelor americane, pentru că ei folosesc posturi de radio pentru operaţiuni psihologice, chiar în dialectele pashtu şi dari, pe care le înţeleg afganii. Domnule gral. Visarion Neagoe, în Irak am fost chiar împreună cu dvs. când aţi participat la întâlniri cu liderii locali, aţi fost şi în Afganistan la astfel de întâlniri?

Visarion Neagoe: Da, într-adevăr, în provincia Zabul am întâlnit guvernatorul acestei provincii, de asemenea cu comandantul unei brigăzi a armatei naţionale afgane sunt, pot spune, chiar prieten cu ei, pentru că i-am întâlnit de mai multe ori şi vreau să vă spun că şi cei doi au menţionat progresele înregistrate în zonă, în ultima perioadă de timp, datorită acestui efort concentrat al trupelor aparţinând NATO, inclusiv României, şi armatei naţionale afgane.

Realizator: Domnule general Visarion Neagoe, timp de aproape trei săptămâni aţi fost în Afganistan în principalele baze militare şi puncte de luptă înaintate, unde acţionează trupele româneşti. Aveţi în acest moment o imagine recentă? Cum se văd din teatrul de operaţii eforturile militarilor români din Afganistan şi, de asemenea, ce părere au aliaţii?

Visarion Neagoe: Într-adevăr, am vizitat majoritatea locaţiilor în care operează militarii români şi, de asemenea, am avut numeroase întâlniri cu generali şi comandanţi americani şi din alte ţări aparţinând NATO. Cum spuneam, având destul de numeroase forţe, suntem pe un loc fruntaş în cadrul naţiunilor contributoare la acest război împotriva terorismului, trupele româneşti operează, cum spuneam, în principal în provincia Zabul, dar şi în baze militare din Kandahar şi din Kabul. Efortul lor se materializează într-o gamă variată de misiuni, începând cu protecţia unor baze militare înaintate, cum spuneaţi şi dvs., spre exemplu, numai în provincia Zabul aveam în responsabilitate şase asemnea baze, posturi de observare fixe şi mobile, puncte de control, patrule de cercetare, itinerare de deplasare. Totodată, prin echipele de monitorizare, legătură şi însoţire, executăm pregătirea armatei naţionale afgane, ca şi cu detaşamantul nostru special destinat trainingului armatei afgane, executând în acelaşi timp misiuni împreună cu partenerii afgani atât la nivel de garnizoană, cât mai ales la nivel batalioane. Este clar că prezenţa noastră românească, concentrată în provincia menţionată, dar şi în alte provincii din Afganistan, este percepută foarte bine, este foarte vizibilă la nivelul conducerii, comenzii coaliţiei şi apreciată ca atare. Personal, nu am auzit decât cuvinte de apreciere la adresa militarilor români şi a României.

Realizator: Tavi Coman, ai fost în rândul trupelor americane, ai stat alături de ele, chiar în linia întâi, cum sunt condiţiile, cum este viaţa, pentru că mi-ai povestit în Kandahar, unde am fost şi eu, dar în 2002, este adevărat, erau condiţii, să zicem de două garofiţe, în timp ce dincolo în linia întâi, condiţiile erau foarte aspre, bănuiesc că astfel stau şi militarii români. Cum sunt, te rog să descrii, care sunt condiţiile de viaţă acolo, pentru că e un regim foarte, foarte dur?

Octavian Coman: Militarii americani dorm, în cel mai fericit caz, într-un cort când sunt acolo în diferite operaţiuni, în rest sunt acele baze, ei le spun forward operation base, adică baze înaintate.

Realizator: Baze de luptă înaintate, da.

Octavian Coman: Care sunt făcute cu ce se poate şi unde se poate, fireşte, în condiţii de securitate.

Realizator: Aproape tranşee.

Octavian Coman: Adică în foste gospodării afgane abandonate, în foste instituţii, la fel, rămase de pe timpul ocupaţiei sovietice sau afectate de războaiele din ultimii ani sau de conflictele din ultimii ani, reabilitează cât se poate aceste clădiri şi condiţiile totuşi rămân aspre, în sensul în care nu există în multe de astfel de baze nu există căldură, apa este un lux.

Realizator: Te-am întrebat, pentru că domnul general Neagoe a amintit că românii acţionează în şase de astfel de FOB-uri, puncte de luptă înaintate în Afganistan. Domnule general, în calitate de comandant al forţelor româneşti în teatrele de operaţii, comandant revenit recent din tranşee, din linia întâi, ce puteţi spune despre evoluţia situaţiei din Afganistan, în acest moment?

Visarion Neagoe: Aş vrea să menţionez că deşi sunt provincii în care s-au înregistrat unele progrese vizibile, securitatea în Afganistan rămâne deosebit de instabilă, în unele zone chiar periculoasă. Sunt sceptici care nu văd o îmbunătăţire a situaţiei prea curând. Cum personal sunt un optimist, cred în noua concepţie a NATO şi a conducerii forţelor din acest teatru de operaţii, în măsurile ce urmează a fi aplicate. Am în vedere în primul rând, modificarea obiectivelor operaţiilor cu accent pe protecţia populaţiei afgane şi de reconstrucţie în plan politic, economic şi infrastructură. În al doilea rând, în măsurile cu caracter militar care în principal vizează reconfigurarea sistemului de comandă şi control, dar şi o creştere substanţială a numărului militarilor din coaliţie, peste 30 de mii de militari, aşa cum cunoaşteţi. Sunt convins că toate acestea vor contribui la schimbări majore, pozitive, a situaţiei de securitate. Acum, din păcate, în linia întâi există aceeaşi stare de nesiguranţă, inamicul este peste tot şi nicăieri, loveşte oricând, oriunde, şi pe cine te aştepţi mai puţin, menţinând în continuare o situaţie tensionată, imprevizibilă care continuă să producă, din păcate, pierderi în rândul trupelor ISAF.

Realizator: Vă reamintesc că ne puteţi asculta online la romaniaactualitati.ro, emisiunea "Euroatlantica", invitat special în această seară generalul Visarion Neagoe, prin telefon de la comandamentul din Buzău şi alături de mine colegul meu de redacţie Octavian Coman. Domnule general Neagoe, s-a discutat în ultima perioadă despre înzestrare cu accent pe dotarea trupelor aflate în linia întâi. În acest moment, în Afganistan, beneficiem de sprijinul aliaţilor americani, care ne-au împrumutat mai multe Hamvee, pe înţelesul tuturor, vehicule militare de tip Hummer. Ce avem în teatrul de operaţii Afganistan şi de ce ar avea nevoie trupele româneşti pentru a fi mai bine protejate, pentru a dispune de o logistică adaptată la un teatru de operaţii dificil?

Visarion Neagoe: Aş vrea să menţionez în primul rând faptul că conducerea ţării, la cel mai înalt nivel al conducerii politico-militare, strategice din Armata României şi a României, manifestă o preocupare constantă pentru a pune în aplicare într-adevăr şi a derula programele de înzestrare cu accent prioritar către trupele aflate în teatrele de operaţii. În general vorbim însă, militarii noştri dispun de mijloacele şi echipamentele necesare îndeplinirii misiunilor; pentru cei mai puţini avizaţi în proiectarea şi stabilirea misiunilor se are în vedere în primul rând tehnica din înzestrare. Revenind la întrebarea dvs, menţionez că principalele tipuri de tehnică şi echipamente din înzestrarea trupelor noastre sunt româneşti, din ţară. Am primit, într-adevăr, unele mijloace şi echipamente de la partenerul american, le-aţi menţionat Hamvee-urile, mijloace de comunicaţii şi informatică, unele echipamente de protecţie împotriva atacurilor cu dispozitive explozive improvizate, care ne erau necesare şi ne sunt foarte utile. Privind programele de înzestrare ale armatei noastre aşteptăm ca ele să fie derulate şi cu siguranţă prioritare, cum spuneam, vor fi cele pentru structurile aflate în treatrele de operaţii. Personal, sper să văd că militarii noştrii vor avea tehnica pe care o merită şi pe care trebuie să o aibă orice armată modernă, cu deosebire într-o zonă de conflict unde operează /.../ din Afganistan.

Realizator: Şi în cele din urmă, militarii români să fie protejaţi, mai bine protejaţi într-un teatru atât de dificil. Aţi vorbit la începutul emisiunii de gruparea forţelor româneşti. Amintim că până la sfârşitul anului vorm avea în Afganistan 1200 de militari. Când credeţi că vom putea trece la un nivel superior de participare la misiunile externe? Până acum, conform angajamentelor, am trimis în teatrele de operaţii detaşamente de tip batalion sau cel mult batalion de manevră, cum este cazul Afganistanului. Când vom aborda etapa următoare? Când vom trece de la batalion la brigadă? Când vom aborda la nivel strategic apărarea euroatlantică? În ce moment România va putea spune, în cadrul Alianţei, că poate trimite o întreagă brigadă într-o misiune externă pentru că de la 1200 până, să zicem, la 2000 - 2500 nu este o mare diferenţă?

Visarion Neagoe: Da, într-adevăr este un alt mod de abordare. Cu siguranţă că la conducerea armatei noastre se va avea în vedere şi această opţiune. În opinia mea însă este o problemă de timp de durată dar şi de oportunitate. Deocamdată brigăzile noastre sunt în curs de operaţionalizare, aşa cum cunoaşteţi; avem un plan în acest sens,în strânsă relaţie cu cele convenite cu Alianţa Nord-Atlantică. Apoi sunt chestiuni de înzestrare atât cu echipamente de exercitare a comenzii şi controlului, dar şi cu tehnica necesară sprijinului de luptă şi suportului logistic. Toate acestea presupun costuri pentru a asigura brigăzilor noastre tot ceea ce le este necesar autosusţinerii şi conducerii operaţiilor într-un teatru de operaţii. Avem realizări, e adevărat, cum ar fi personal calificat, dar, în opinia mea, cel puţin în perioada următoare, e puţin probabil să avem resursele financiare necesare, pentru că toate lucrurile menţionate presupun costuri. Aş vrea, de asemenea, să mai menţionez faptul că, chiar dacă nu participăm cu asemenea structuri, să zicem, superioare, numeric şi ca eşalon, militarii noştri, avem foarte mulţi ofiţeri de stat major care lucrează la toate eşaloanele coaliţiei din Afganistan, ceea ce înseamnă mai multă experienţă, un capital câştigat şi aşadar, o premisă pentru viitor, să putem oferi, face o ofertă mai consistentă, dar cum spuneam, este vorba şi de oportunitate; am în vedere atât o solicitare a NATO în acest sens, dar şi decizia politică naţională care nu poate face abstracţie de limitările şi constrângerile financiare îndeosebi pe care le avem la această oră.

Realizator: Să amintim că dispunem de cel puţin trei brigăzi bine pregătite, ce pot asigura o continuitate a rotirii. Mă gândesc, să zicem Brigada 282 de la Focşani, Brigada vânători-munte, Brigada 81 Bistriţa, enumerându-le, să zicem, pe primele trei. De asemenea, tot în continuarea acestei teme, cât de importantă credeţi că se va dovedi experienţa acumulată în Irak şi Afganistan de ofiţerii români? Şi mă refer la foşti comandanţi excelenţi de batalioane, care se află în prezent la comanda unor brigăzi, şi îmi vin în minte acum comandantul Brigăzii 282 de la Focşani, colonelul Nicolae Ciucă, cu o experienţă vastă de comandant în Afganistan şi Irak, colonelul Dorin Blaiu de la Bistriţa sau colonelul Cristian Dinolică de la Brigada de la Timişoara.

Visarion Neagoe: Aveţi dreptate. Într-adevăr, unul dintre beneficiile participării noastre la operaţiile din teatrele de operaţii pe care le-aţi menţionat o reprezintă acest câştig în planul experienţei al folosirii limbii engleze, al operării, al planificării şi conducerii operaţiilor în aceste zone de conflict. Este un capital foarte important, care cu siguranţă va fi valorificat în viitor la alte niveluri şi va conduce la creşterea nivelului de expertiză, de interoperabilitate şi de lucru în structuri NATO, inclusiv în teatrul de operaţii. Într-adevăr, aţi menţionat câţiva comandanţi excelenţi, ei sunt foarte tineri, dar au deja o bogată experienţă, unii la două-trei asemenea misiuni executate în fruntea batalioanelor, ei cu siguranţă vor creşte în continuare desfăşurându-şi activitatea şi la alte eşaloane ale Armatei Române şi cu siguranţă că în viitor vor beneficia de această expertiză extraordinară pe care numai experienţa de război ţi-o poate oferi.

Realizator: Aţi vorbit de instabilitate, Octavian Coman, spunem, te rog, câteva cuvinte. Ce părere ai despre situaţia din Afganistan?

Octavian Coman: Am un exemplu cât se poate de clar, care cred că arată că Afganistanul rămâne o mare provocare în momentul de faţă. Cât am stat în Helmand cu infanteriştii marini, aproape 7 zile pe teren efectiv, totul părea foarte calm. Mi-au prezentat reuşitele lor, mi-au prezentat tot felul de acţiuni prin care încearcă să câştige simpatia localnicilor. Şi chiar pe alocuri au reuşit. Însă, acum în ultimele două săptămâni, am citit pe agenţiile de ştiri că exact în zona în care am fost eu, în districtul Garmsir au avut loc două revolte generate, se pare, zvonuri lansate de către insurgenţi, de către talibani. Iată cum se poate modifica situaţia de la o zi la alta în Afganistan, şi totul cred că este generat de sărăcie, lipsă de educaţie, lipsă de informaţie.

Realizator: Pericolul pândeşte acolo la tot pasul şi conform unor evaluări, talibanii sunt prezenţi în 90% din teritoriul Afganistanului, deci, mă refer aici la provincii, şi reprezintă în continuare o ameninţare. Domnule general, ce credeţi, această suplimentare de forţe care va veni în primul rând din partea Statelor Unite, care vor trimite în acest an 30 de mii de militari, efort suplimentar, contribuţie suplimentară în Afganistan, şi de asemenea NATO a anunţat că va trimite aproximativ 7000 de militari. Credeţi că această infuzie, această întărire a forţelor va avea rezultate? Pentru că, să ne aducem aminte... pentru că l-am amintit pe generalul Petraeus şi după aceea generalul Odierno, deci artizanii eforturilor din Irak, şi acolo s-au dovedit pricepuţi şi au obţinut rezultate, cum priviţi viitorul în Afganistan?

Visarion Neagoe: Cum spuneam, fiind un optimist, eu am încredere că aceste măsuri vor fi eficiente şi, în timp, poate pe termen scurt mai puţin, dar pe termen mediu îşi vor arăta rezultatele, cum s-a întâmplat, de altfel, şi menţionaţi Irakul cu această suplimentare de efective, care va permite în continuare acoperirea mai eficientă a principalelor obiective, şi am în vedere în primul rând autrostrada, care, cu siguranţă, va fi mai bine protejată, va asigura o desfăşurare normală, inclusiv a unor activităţi economice şi de transporturi. În zonă, de asemenea, protecţia populaţiei. În acelaşi timp efortul, aşa cum ştiţi, este calat pe pregătirea şi creşterea eficienţei operaţiilor executate de armata naţională afgană, care, în timp, va trebui să preia toate responsabilităţile privind securizarea şi apărarea Afganistanului.

Realizator: De altfel, să amintim că, prin suplimentarea trupelor româneşti, vor pleca două echipe speciale, care vor instrui un batalion afgan de forţă terestră şi, de asemenea, un batalion afgan de artilerie. Domnule general, ştiu că sunteţi militar, dvs executaţi ordinele, dar vă întreb şi eu ca un român, cum se face că românii au primit una dintre cele mai dificile zone de operaţii? Şi mă refer aici: Zabul, Qalat, ştiţi foarte bine că alte trupe cu experienţă sunt în zone mai liniştite, dacă putem spune aşa când ne referim la Afganistan.

Visarion Neagoe: V-aş răspunde printr-un exemplu, domnul Dobriţoiu. Îmi amintesc, a fost în vizită generalul Stanley McChrystal, actualul comandant al coaliţiei din Afganistan, şi a vizitat trupele româneşti în mai multe rânduri. Vreau să vă spun că s-a interesat foarte îndeaproape cum reuşesc militarii români să fie atât de eficienţi, să aibă pierdere atât de puţine, care sunt procedurile, tradiţiile şi tehnicile pe care le utilizează pentru a avea succes cu pierderi, ne-a ajutat poate şi Dumnezeu, să reuşim această performanţă. Este foarte sugestiv faptul că, iată, cel mai mare comandant, practic, al trupelor americane din Afganistan se interesează de modul în care ne desfăşurăm noi activitatea, cum ne planificăm şi cum executăm misiunile. Asta vorbeşte mult despre profesionalismul băieţilor noştri, dar şi despre relaţionarea foarte bună cu autorităţile locale, de asemenea cu armata naţională afgană. Am vizitat întâmplător /.../ , unde am constatat o excelenţă cooperare şi o executare în permanenţă a misiunilor numai în comun plutonul afgan cu compania românească. Iar rezultatele iată că se văd.

Realizator: Domnule general, vă mulţumim.