Medicina militară în situații de urgență

Radu Dobriţoiu - Bun găsit, discutăm în această seară despre medicina militară în situaţii de urgenţă, cu informaţii din acest domeniu de importanţă atât pentru securitatea internă a populaţiei, cât şi pentru susţinerea forţelor din domeniul apărării şi securităţii naţionale. Vom analiza şi dezvoltarea componentei medicale operaţionale, pentru a face faţă provocărilor, cazuisticii şi patologiei inerente unor confruntări militare. Invitatul acestei ediţii este generalul de brigadă, medic conferenţiar universitar doctor, Florentina Ioniţă Radu, comandantul Spitalului Universitar de Urgenţă Militar Central Dr. Carol Davila. Vom avea pe parcursul emisiunii emisiunii reportaje realizate de corespondenţii RRA, despre spitalele militare din Sibiu, Constanţa şi Galaţi. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de RRA pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica". Astăzi, despre medicina militară în situaţii de urgenţă.
Am onoarea să vă salut doamnă general Florentina Ioniţă Radu, bun venit doamnă doctor la RRA.

Florentina Ioniţă Radu: Mulţumesc de invitaţie, bună seara dvs şi ascultătorilor RRA. Vă fac o mărturisire, sunteţi prima femeie general cu care realizez un interviu, punând la socoteală şi interviurile realizate de de mine în Afganistan şi Irak cu militarii români sau aliaţi. Aţi reuşit să învingenţi într-o lume dominată de bărbaţi. Mă refer, în principal armată, şi, în urma unui examen, aţi ajuns în fruntea celui mai important spital militar din ţară. Cum aţi ales această carieră şi cum aţi reuşit?

Florentina Ioniţă Radu: Este o iubire mai veche, medicina militară, am hotărât la 18 ani, atunci când am terminat liceul, că nu voi face medicină civilă ci medicină militară, pentru că aşa simţeam eu. Şi aş vrea să spun că, din punctul meu de vedere, este o componentă importantă a oricărui medic militar. Eu cred că cei care aleg să fie medici militari simt că trebuie să facă acest lucru, că, pe lângă dorinţa de a fi un medic bun, trebuie să ai şi o componentă specială, trebuie să ai o structură anume ca să fii medic militar. Aceasta este concepţia mea şi cred că aproape toţi colegii mei sunt structuraţi aşa.
Radu Dobrițoiu: V-aţi luptat cu bărbaţii pentru că armata este o lume dominată de bărbaţi, în general.
Florentina Ioniţă Radu: Nu aş putea spune că am luptat cu bărbaţii...
Radu Dobrițoiu: Profesional vorbind...
Florentina Ioniţă Radu: Nici măcar profesional vorbind, în sensul în care noi suntem...Este o zonă în care camaraderia este înţeleasă mult mai bine. Noi suntem foarte buni camarazi, suntem colegi în adevăratul sens al cuvântului şi nu cred că...nu am simţit nicio clipă că există o discriminare, nici pozitivă şi nici negativă, adică nu m-am simţit pe un alt plan pentru că sunt femeie în armată. Nu, niciodată.

Radu Dobrițoiu: Un spital cu o vechime de 185 de ani, venerabilă vârstă celebrată recent, cu o tradiţie ce obligă. După incendiul de la "Colectiv", Spitalul Militar Central şi-a dovedit importanţa, vă rog să ne vorbiţi despre această contribuţie la sistemul civil de protecţie în caz de calamităţi.

Florentina Ioniţă Radu: Spitalul Militar o să împlinească pe 13 septembrie anul acesta 185 de ani. Este un pilon de stabilitate al societăţii româneşti, spun eu, şi are un rol foarte important în ceea ce priveşte calamităţile şi situaţiile de urgenţă în timp de pace. Eu consider că toată medicina, în caz de calamitate, devine medicină operaţională. Faptul că noi, Spitalul Militar Central, suntem structuraţi puţin altfel în sensul în care aplicăm toate perceptele legii civile, dar în acelaşi timp avem şi legea noastră militară, ne face să fim mult mai repede gata, ca să spun aşa. Adică pentru noi o situaţie de calamitate înseamnă o situaţie de luptă, dacă putem să spunem, şi în acest sens suntem pregătiţi.

Radu Dobrițoiu: Un QRF medical, o forţă de reacţie rapidă, cum se spune în armată. Aţi reuşit, spre deosbire de alte spitale militare din ţară să vă asumaţi un număr important de pacienţi după incidentul de la "Colectiv".
Florentina Ioniţă Radu: Da, la noi au fost 13 pacienţi internaţi, problematica lor a fost deosebit de complexă, au avut toţi arsuri de grad IV, au fost toţi, cea mai mare parte dintre ei au fost intubaţi, însă pot să mă mândresc că, datorită muncii şi activităţii deosebite a tuturor celor din Spitalul Militar Central, niciunul din pacienţii de la "Colectiv" nu, deci nu am avut niciun deces, şi toţi pacienţii s-au recuperat. Chiar aş putea spune că poate cel mai grav caz dintre cei care au supravieţuit este un pacient care şi acum este în Belgia, transferat la Spitalul Militar din Belgia, care încă nu a fost externat. Deci toţi ceilalţi au fost externaţi, acesta a rămas încă internat. Deci au fost cazuri deosebit de grave, dar modul în care au fost manageriate poate, sau aşa s-a întâmplat, nu ştiu cum să spun, e greu să tragi acum concluzii şi să ai adevărul absolut, dar pacienţii noştri au supravieţuit toţi şi sunt în procedură de recuperare şi ce este cel mai important - şi acest lucru consider că este un factor pozitiv pentru spitalul nostru - este că atunci când s-au întors cei care au fost ulterior plecaţi în străinătate s-au întors şi au vrut să facă recuperare la noi. Deci în acest moment sunt în continuare internaţi ambulator şi fac recuperare în Spitalul Militar, cei care sunt în proceduri de recuperare. Deci eu cred că pentru spitalul nostru este un factor pozitiv.

Radu Dobrițoiu: Dacă nu mă înşel, după cutremurul din 1977, a fost prima misiune importantă în sprijinul populaţiei după calamităţi în care s-a implicat Spitalul Militar Central. Cum evaluaţi activitatea, acum, după ce piteţi privi înapoi la această experienţă?
Florentina Ioniţă Radu: Această experienţă a marcat Spitalul Militar în sens pozitiv. Vreau să spun că încă şi acum sunt persoane care la momentul 1977 au participat activ la procedurile medicale de atunci. Eu cred că a fost o încercare, a dovedit că medicina militară este pregătită, că medicina militară poate să facă faţă unor situaţii deosebite şi că sunt situaţii - şi aici aş vrea să insist - deci sunt momente în care trebuie să fim puţin militarizaţi. Adică sunt momente în care trebuie să faci faţă unor situaţii deosebite de forţă majoră, de calamitate, în care trebuie să fii militarizat ca să răspunzi aşa cum trebuie, să răspunzi pe ceas ca lucrurile să meargă bine.

Radu Dobrițoiu: Spitalul Militar Galaţi asigură servicii medicale atât pentru populaţie cât şi pentru personalul militar din zonă. În acelaşi timp are şi o componentă medicală militară operaţională de nivel ROL 2. Mai multe informaţii avem în corespondenţa primită de la Maria Măndiţă.

Reporter: În cazul unui accident cu victime multiple la nivelul judeţului Galaţi, procedura prevede activarea "planului alb", despre care ne vorbeşte colonel Gabriel Cojocaru, directorul adj. al Spitalului Militar Aristide Serfioti.
Gabriel Cojocaru: Suntem anunaţi de către Inspectoratul de Situaţii de Urgenţă şi atunci activăm "planul alb", în care pregătim echipele pentru primirea răniţilor. Şi, în funcţie de afecţiunile pe care le au, sunt opriţi, se intervine la faţa locului sau sunt evacuaţi către alte spitale. În cadrul Spitalului Militari Galaţi se acordă şi o asistenţă medicală operaţională prin pregătirea şi antrenarea unei echipe medicale din compunerea unei facilităţi medicale. Facilitatea medicală este tip ROL 2, este formată dntr-o echipă medicală de multiple specialităţi care în caz de necesitate o putem disloca oriunde, atât pe teritoriul naţional cât şi în afara teritoriului naţional.
Reporter: În cadrul Spitalului Militar lucrează medici militari şi civili care au activat şi în teatrele de operaţiuni din Afganistan, personal calificat pe ale cărei competenţe se bazează unitatea sanitară de la Galaţi.

Radu Dobrițoiu: Doamna general Florentina Ioniţă Radu vă rog să explicaţi pentru ascultătorii aceşti termeni de nivel de reacţie şi răspuns pentru spitalele militare. C2 înseamnă ROL şi care este această clasificare?
Florentina Ioniţă Radu: Pentru a fi a se înţelege mai facil ceea ce înseamnă ROL 1-2-3-4, aş vrea să vă imaginaţi ca aceste spitale ca zone care au pregătire sau dotare din ce în ce mai crescută şi care sunt la distanţă din ce în ce mai mare de câmpul de luptă. Deci spitalul de ROL 1 înseamnă un spital cu dotare minimă în care se face propriu zis trierea pacienţilor de pe câmpul de luptă în funcţie de capabilităţile spitalului o parte de gradul rănilor, ca să spunem, să vorbim generic, o parte se pot rezolva aici, o parte care sunt mult mai complexe şi care nu înseamnă neapărat rană propriu-zisă ci poate fi şi politraumă ş.a.m.d. trec la spitalul la ROL-ul următor, unde sunt mai multe specialităţi. Spitalul ROL 2 - şi domnul doctor de la Spitalul Militar din Galaţi a pomenit despre acest lucru - România are un spital ROL 2 care chiar în acest moment a fost desfăşurat efectiv, deci este un spital sub formă de corturi, ca să spun aşa.
Radu Dobrițoiu: De campanie.
Florentina Ioniţă Radu: De campanie, un spital de campanie, care poate fi montat oriunde este necesar. Toate sunt structurate în containere începând de la locul de triere, locul în care pot fi făcute analizele medicale, radiologice, etc, şi el poate fi amplasat oriunde şi se poate cupla la facilităţile respective. În spitalele ROL 2 sunt mai multe, deci sunt mai multe componente medicale, se pot face mai multe intervenţii şi investigaţii decât la ROL 1. Se face de asemenea o triere suplimentară a pacienţilor, o parte din pacienţi rămân aici la ROL 2, iar ceilalţi, care au o patologie mai complexă, trec mai departe la ROL 3.
ROL 3 este un spital aproape complet, aproape complex, cea mai mare parte a afecţiunilor se pot trata la ROL 3 - bineînţeles este mai departe de front, înseamnă că are arondate mai multe câmpuri de luptă, ca să spun aşa ceva, în acest sens. Iar ROL 4 este spitalul care are toate specialităţile medicale, care poate să dea îngrijire complexă şi să trateze orice fel de situaţie care să pună viaţa în pericol.
În ceea ce priveşte spitalele ROL 4 NATO, există un ROL 4 la Landshut şi noi acum ne străduim ca să devenim, să fim acreditaţi ca spital ROL 4 NATO. Mai avem de făcut nişte lucruri, în sensul în care să respectăm toate criteriile pentru a fi admişi. Din punct de vedere al specialităţilor medicale, noi le avem pe toate, însă trebuie şi din partea logistică să avem o mai bună dotare.

Radu Dobrițoiu: Nivelul ROL 4, cred că am văzut un spital de campanie în Irak de nivel ROL 3, era, unde exista inclusiv posibilitatea ca medicii de acolo din linia 1 să se consulte prin intermediul comunicaţiilor prin satelit, transmiţând inclusiv radiografii şi alte informaţii necesare, să comunice cu cei mai buni medici din SUA pentru a primi răspuns, indicaţii şi sfaturi cum să reacţioneze şi cum să îi ajute pe militarii pe care îi operau în direct în acel moment. Avem şi noi aşa ceva?

Florentina Ioniţă Radu: Este ceea ce numim telemedicină, noi suntem pe cale să implementăm telemedicina în România, ne propunem acum să aplicăm pentru un proiect european şi să... deocamdată să interconectăm spitalele militare din ţară cu Bucureştiul pe aceste... şi cu poligoanele de luptă, de tragere şi de antrenament. Se va întâmpla în scurt timp să avem telemedicină în spitalele militare din România şi bineînţeles, în momentul în care o să fim având în România telemedicina implementată, în momentul în care oamenii noştri, specialiştii noştri, vor pleca în alte zone de conflict, bineînţeles că vom putea colabora cu ei prin acest domeniu, prin telemedicină, care este un domeniu foarte modern şi destul de facil acum, când internetul este la mare preţ, ca să spun aşa, şi astăzi este foarte dezvoltat.

Radu Dobrițoiu: Ca orizont de timp, când credeţi că se va implementa treptat bineînţeles acest model şi utilizarea telemedicinei în sistemul militar de medicină din România?
Florentina Ioniţă Radu: Teoretic ar trebui cât mai repede. Ca orizont de timp, probabil că în doi ani sper să reuşim, trebuie puse la punct procedurile şi bineînţeles echipamentele.

Radu Dobrițoiu: Ajungem astfel în zona de medicină operaţională, la importanţa pe care o are Spitalul Militar Central în situaţii de criză sau de război, vă rog să ne vorbiţi despre aceste misiuni, despre pregătirea pentru aceste misiuni.
Florentina Ioniţă Radu: În ceea ce priveşte medicina operaţională, oamenii care pleacă în teatre, aşa cum aţi spus, noi avem o tradiţie, am avut oameni, medici specialişti care au fost trimişi în Angola, au fost trimişi în Kuweit, au fost trimişi în Afganistan, fie cu spitalul militar al României, fie s-au integrat ca şi componentă medicală în alte spitale. Deci, în ceea ce priveşte pregătirea lor, pot spune că se face permanent, din momentul în care intră la medicină militară şi până în permanenţă sunt pregătiţi pentru a desfăşura medicină operaţională. Medicină operaţională care poate să fie, aşa cum aţi spus, în teatre sau medicină operaţională care poate să se desfăşoare chiar la nivelul spitalului nostru. Pregătirea este continuă, este complexă, sunt oameni care au mers, deja au fost plecaţi în SUA şi au făcut instruire, după cum ştiţi sunt persoane cu care ţinem legătura la spitalul ROL 4 de la Landshut din Germania. În acelaşi timp, noi ne străduim - şi acum este o preocupare a dlui ministru Mihnea Motoc - de a dezvolta relaţii cu spitalele militare de tradiţie din Europa şi nu numai, şi în acest sens s-a dezvoltat, urmează să fie, să continuăm colaborarea cu Spitalul Militar din Ankara, am dezvoltat o colaborare cu Spitalul Militar din Belgia, deci medicii militari români se pregătesc atât în România, cât şi la spitale militare de tradiţie, pentru a asigura medicina operaţională la cel mai înalt nivel.

Radu Dobrițoiu: Din această perspectivă, deci un medic militar şi dezvoltând, un spital militar, au misiuni mai complexe decât un medic civil, respectiv, un spital civil?
Florentina Ioniţă Radu: Pe lângă misiunea noastră de zi cu zi şi în acest caz vorbesc despre Spitalul Militar Central, în care sunt trataţi anual peste 50 de mii de pacienţi, dintre care o parte sunt militari, dar o mare parte sunt civili, cea mai mare parte sunt civili. Deci misiunea de zi cu zi în care oamenii aceştia se pregătesc eu cred că foarte important este că nu trebuie să uităm niciodată că pregătirea pe toate domeniile, adică atât pe plan practic, cât şi pe plan teoretic, atât în ceea ce priveşte personalul sau pacienţii civili, cât şi pacienţii militari, pregătirea pentru medicina operaţională se face zi de zi. Asta este important să ştim şi că momentul în care eşti solicitat să asiguri medicină operaţională, pe lângă pregătirea aceasta pe care o faci cu pacientul, care este identic pacientul până la urmă, tu trebuie să ai o pregătire suplimentară în care trebuie să ştii cum să integrezi într-o altă structură. Ceea ce ştii tu să faci să se coroboreze, să se plieze foarte bine, ca într-un puzzle, cu ceea ce ştiu ceilalţi să facă.

Radu Dobrițoiu: Proceduri NATO, STANAG-uri, bineînţeles FRAGO şi tot ce se mai aplică în teatrele de operaţii sau în misiuni ale Alianţei. Vă invit, doamnă general, să mergem şi la Sibiu, în garnizoana colegei mele Carmen Vulcan. Un spital militar care are în grijă atât populaţia, dar mai ales foarte multe obiective militare din zonă, spital care aşteaptă un sprijin mai mare în domeniul achiziţiei de aparatură. S-o ascultăm pe Carmen Vulcan!
*
Reporter: Spitalul Militar de Urgenţă din Sibiu este clasificat în categoria a III-a, are 200 de paturi şi 27 de specialităţi. Lipseşte însă neurochirurgia şi chirurgia plastică şi reparatorie. Compartimentul de primiri-urgenţe are linie de gardă permanentă, spune comandantul spitalului, col. dr. Ioan Barb.
Ioan Barb: Spitalul Militar de Urgenţă din Sibiu are ca zonă de responsabilitate trei judeţe - Sibiu, Alba şi Hunedoara. În această zonă, ca să amintesc numai aşa, în mare, nişte unităţi foarte importante pentru Ministerul Apărării Naţionale, Colegiul Naţional Militar "Mihai Viteazu" Alba Iulia, două şcoli de aplicaţie care se află în municipiul Sibiu, Academia Forţelor Terestre, unitate reprezentativă unde se pregătesc peste 80% din ofiţerii Armatei Române, şi, nu în ultimul rând, poligoanele de la Cărţişoara şi Cincu, Cincu devenind mai nou o bază de pregătire multinaţională, atât pentru Armata României, cât şi pentru partenerii din cadrul NATO. Spitalul dispune de aparatura necesară, că fiecare specialitate, mai puţin neurochirurgia şi chirurgia plastică, pentru care suntem nevoiţi să apelăm la Spitalul Clinic Judeţean.
Reporter: În ceea ce priveşte personalul, aveţi acoperit necesarul?
Ioan Barb: În general există încadrare, zic eu, satisfăcătoare şi poate peste satisfăcător, astfel încât toate zonele de specialitate să fie acoperite cu personal medical, inclusiv turele de gardă, de asistenţă primară, de asistenţă de urgenţă, de asistenţă ambulatorie.
Reporter: De ce aţi mai avea nevoie, ca să reacţionaţi mai bine, mai eficient la situaţii de urgenţă majoră?
Ioan Barb: Sigur că totdeauna este nevoie de ceva în plus, în ceea ce priveşte aparatura medicală, condiţiile..., inclusiv condiţiile hoteliere. La nivelul spitalului acum este un permanent şantier, care va duce la consolidare şi modernizare parţială. Anul acesta o să achiziţionăm un aparat de radiologie digitală, anul viitor un computer tomograf, urmează un aparat de rezonanţă magnetică, cel existent acum fiind de peste 15 ani, deci există permanent preocupare pentru achiziţie de aparatură. Sigur că asta şi în limita fondurilor pe care ni le putem permite noi sau Ministerul Apărării Naţionale.
*
Radu Dobrițoiu: Doamnă general Ioniţă-Radu, doamnă doctor, Spitalul Militar Central se numără printre primele şapte spitale din ţară care pot rezolva cazuri complexe. Cum colaboraţi, cum vă coordonaţi cu celelalte spitale militare din ţară?
Florentina Ioniţă-Radu: Bineînţeles că este o colaborare foarte bună. Spitalul Militar Central este spital regional şi este printre cele şapte spitale care pot să asigure cazuistică complexă, atât pentru militari, cât şi pentru civili. În ceea ce priveşte colaborarea cu colegii din teritoriu, bineînţeles că ei au rolul unor spitale de ROL 3, ca să spunem aşa...
Radu Dobrițoiu: A amintit colega mea.
Florentina Ioniţă-Radu: În sensul în care acolo se tratează o parte din cazuistică şi, în momentul în care sunt depăşiţi de patologie sau de complexitate, automat sunt trimişi către Spitalul Militar Central. Colegul meu a pomenit puţin mai devreme de faptul că există un deficit de neurochirurgi, de chirurgie plastică şi aş vrea să vă spun că este un deficit, şi noi ne confruntăm cu acest deficit, ca şi întreaga societate românească, în sensul în care sunt specialităţi în care pregătirea este mai laborioasă, de exemplu pentru neurochirurgie trebuie şapte ani de rezidenţiat, vă daţi seama, este aproape o viaţă de om, mai mult decât o facultate, şi se întâmplă ca uneori, deşi sunt scoase locuri la rezidenţiat, fie să nu fie ocupate, fie după un timp oamenii să renunţe, pentru că aleg varianta de medicină, adică să plece uneori din ţară, avut şi cazuri de acest fel. Deci, suntem puţin deficitari apropo de modul în care se pregătesc oamenii, suntem puţini deficitari pe această zonă de neurochirurgie şi de medicină de urgenţă, motiv pentru care s-a schimbat puţin, apropo de /interrelaţionarea/ dintre noi, modul în care au fost gestionate locurile care au fost scoase la rezidenţiat. Deci, anul trecut, în care s-a dat rezidenţiatul, cea mai mare parte a fost pentru neurochirurgie, pentru medicină de urgenţă, pentru chirurgie plastică, deci este o preocupare şi noi sperăm ca atât prin creşterea cifrei de şcolarizare de care se spune, se face vorbire în această perioadă, deci creştem cifra de şcolarizare, creştem specialităţile care sunt deficitare, astfel încât să putem să avem oameni foarte bine pregătiţi.

Radu Dobrițoiu: Aţi amintit de medicii militari şi de subofiţerii sanitari care au acţionat alătuiri de aliaţi sau de trupele româneşti în Afganistan, în Kuweit, în Irak - şi Irak în condiţii dificile, inclusiv la închisoarea Abu Ghraib, de asemenea cu toate detaşamentele noastre militare, fie că erau în linia întâi, fie că asigurau un sprijin logistic, toate au beneficiat de medici militari români. Ce ne puteţi spune despre experienţa pe care aceşti medici militari şi subofiţeri sanitari au acumulat-o în linia întâi, în cazuri foarte dificile de rezolvat şi pe care, experienţă, au adus-o în ţară. Cât de importantă este?

Florentina Ioniţă Radu: Vreau să spun că prima experienţă cu Spitalul Militar din Angola şi-a pus foarte mult amprenta asupra dezvoltării ulterioare a medicinei militare, adică cei care au fost acolo au venit cu totul..., ei au plecat instruiţi, din punct de vedere profesional eşti foarte bine instruit, dar în momentul în care eşti efectiv în luptă sau în câmpul, în teatrul de operaţii, lucrurile sunt puţin altfel. Oamenii au venit de acolo cu experienţă deosebită pe care au implementat-o în ţară, adică au venit cu altă gândire, au transmis această gândire celorlaţi şi nu pot să vă spun decât că dorinţa de perfecţionare şi de a participa la operaţiuni din teatre este o dominată a medicinei militare.

Radu Dobrițoiu: Avem o a treia corespondenţă care dovedeşte că emisiunea din această seară a fost dominată de femei pentru că, deşi trăim într-o lume a bărbăţilor, deseori aceştia sunt lipsiţi de ajutor fără susţinerea doamnelor, şi mergem la Constanţa, la colega mea, Mona Constantinescu, să aflăm informaţii despre principalul spital militar din Dobrogea.

Reporter: Prin poziţia sa strategică, Spitalul Militar de Urgenţă Constanţa reprezintă cea mai importantă facilitate medicală din Dobrogea. Unitatea asigură suport medical structurilor din sistemul naţional de apărare. Are o structură de specialităţi de tip general pentru îngrijiri secundare şi îi sunt arondate judeţele Constanţa, Tulcea şi Ialomiţa.
Doctor Gheorghe Ştefan, comandantul Spitalului Militar de Urgenţă Constanţa: Putem asigura marea majoritate a varietăţii de urgenţe chirurgicale, medicale, neurologie, psihiatrie, ORL şi alte specialităţi. Există suficient număr de paturi pentru internări.
Reporter: Deşi la doar 30 de km de Constanţa se află amplasată baza militară Mihail Kogălniceanu, problemele medicale ale militarilor americani din bază sunt rezolvate nu la Spitalul Militar, ci la Spitalul Judeţean de Urgenţă.
Radu Dobrițoiu: Iată, cazuri, doamnă general când se apelează de către Spitaul Militar la Spitalul Judeţean, la cel civil.
Florentina Ioniţă Radu: Nu ştiu dacă acesta a fost sensul reportajului.
Radu Dobrițoiu: Sigur că nu…
Florentina Ioniţă Radu: Ideea era că există un agreement în baza de la Kogălniceanu cu Spitalul Judeţean Constanţa, deci nu cred că Spitalul Militar este ...
Radu Dobrițoiu: Dar sunt zone unde, şi sunt situaţii - chiar şi la Sibiu -, când anumite cazuri sunt împinse mai departe către Spitalul Judeţean.
Florentina Ioniţă Radu: Sigur, în funcţie de complexitate, care e cel mai aproape, bineînţeles că poate cazul acela pune probleme deosebite şi nu mai ajunge până la Bucureşti, deci e normal că ei fac un fel de triere chiar şi acolo, la nivelul respectiv.

Radu Dobrițoiu: Doamnă general, facem parte din cea mai puternică alianţă militară, unde puteţi încadra Spitalul Militar Central în interiorul NATO ca nivel de dotare şi resurse umane?

Florentina Ioniţă Radu: Aşa cum am spus mai devreme, din punct de vedere al specialităţilor pe care le avem acum, noi suntem un spital de rol patru. Din punct de vedere al adresabilităţii şi al cazurilor, complexităţii cazurilor pe care le putem trata, suntem spital de rol patru, însă, aşa cum am spus puţin mai devreme, ca să fi recunoscut de NATO ca spital de rol patru trebuie să ai toate condiţiile din punct de vedere al dotării, ca să poţi să primeşti acest statut. Deci, în acest moment, noi suntem în pregătire, suntem în dezvoltare, Spitalul Militar are proiecte deosebite în acest an şi în anul următor, prin care dotarea cu aparatură şi condiţiile hoteliere, ne propunem să fie de cel mai înalt nivel. Avem susţinerea conducerii Ministerului Apărării în acest sens, pentru că este foarte important, şi, după cum vedeţi dvs cum evoluează lucrurile, trebuie neapărat să fie un spital de rol patru aici, în România, care cumva este situată foarte aproape de o graniţă de conflict şi atunci este foarte important ca această dezvoltare să fie la cel mai înalt nivel.

Radu Dobrițoiu: "Euroatlantica", la final, ediţie în care am vorbit despre medicina militară în situaţii de urgenţă. Invitatul ediţiei a fost generalul de brigadă medic, conferenţiar universitar doctor Florentina Ioniţă Radu, comandantul Spitalului Univeristar de Urgenţă Militar Central "dr. Carol Davila". Vă mulţumesc pentru că aţi fost alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica".

Realizator radu Dobritoiu, producator Nicu Popescu.