Criza economică şi securitatea regională

Realizator: Radu Dobriţoiu - Ediţie dedicată importanţei pe care o are componenta economică pentru securitatea regională şi, din această perspectivă, rolul pe care economia îl poate avea într-un război hibrid. Reamintesc, războiul hibrid este un concept dezvoltat de teoreticienii militari ruşi şi, spre deosebire de războiul clasic, include recurgerea la măsuri politice, economice, cibernetice şi informaţionale, inclusiv lovituri pe pieţe bancare sau de capital, care pot fi mai dure decât o invazie armată, totul pentru destabilizare, dezorganizare administrativă şi politică, crearea de zone de influenţă şi, mai ales, scindarea aliaţilor, o abordare diferită din perspectivă economică a evoluţiilor geopolitice şi geostrategice din regiune şi nu numai. Invitaţii ediţiei sunt profesorul universitar doctor Mircea Coşea, profesor la Academia de Studii Economice, şi profesorul universitar doctor Marius Văcărelu, SNSPA. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea “Euroatlantica”.
Bună seara, domnule profesor Mircea Coşea. Bun venit la “Euroatlantica”.

ASCULTA ONLINE ACEASTA EDITIE EUROATLANTICA

Mircea Coşea: Bună seara. Mulţumesc pentru invitaţie.
Realizator: Domnule Marius Văcărelu, bine aţi venit la Radio România Actualităţi.
Marius Văcărelu: Bună seara.

Realizator: Domnule profesor Coşea, componenta economică în cadrul războiului hibrid sau cum poţi provoca pagube unei ţări, fără a folosi armata.
Mircea Coşea: E o tehnică veche, folosită încă de chinezi de acum vreo câteva mii de ani, dar teoria rusească i-a dat o nouă formă. Este păcat că analizăm de abia acum lucrul acesta şi nu numai noi. În general, se analizează prea târziu un fenomen care a început de mult, încă de prin 1990. Rusia a pregătit o intrare importantă pe pieţele europene şi americane, chiar şi asiatice, a devenit o forţă economică puternică în afara graniţelor ţarii. Este o creaţie a unor, am spus eu mai demult, am scris într-un articol, a unor pioni de forţă care sunt aşa-numiţii oligarhi, după părerea mea pregătiţi special pentru a transfera capitalul rusesc în alte părţi şi a-l valorifica. Unii au reuşit, alţii mai puţin, alţii au fost fideli celor care i-au trimis, alţii nu, dar arma aceasta în sine funcţionează foarte bine. Rusia este proprietară a unor capitaluri imense în Europa, în Uniunea Europeană, în SUA, în Asia, este cea care sub alte forme, sub alte mărci, sub alte firme, lucrează în sistemul bancar internaţional, în sistemul de asigurări internaţionale şi, conform unor surse care au apărut în anumite publicaţii poloneze, traduse şi în alte limbi, sunt chiar “parteneri” la firme foarte importante de tehnică militară avansată din anumite ţări. Deci Rusia a avut un plan de mult şi foarte bine pus la punct. Este astăzi un moment în care descoperim latura, aş spune eu, vizibilă şi poate mai puţin elaborată, poate mai primitivă a acestui război hibrid, cum îi spuneţi, cu violenţe cunoscute din războaiele clasice, cu ameninţări, cu mari manevre şi aşa mai departe, dar ideea aceasta a subminării unei economii devenite inamic prin forţa economică este un lucru pe care Rusia l-a reuşit, după părerea mea, foarte bine şi occidentalii şi împreună cu ei şi noi, pentru că suntem aliaţii lor, vor avea şi vom avea probleme foarte complicate de a stăvili ofensiva pe care o au sau nici nu mai spun de a anihila. Să nu uităm, poate nu este subiectul de astăzi, nu mai intrăm în amănunte, dar capitalul rusesc este foarte bine prezent în România, nu numai prin ceea ce vedem cu ochiul liber, dar şi prin alte forme mascate în alte firme, care de fapt, au la bază capital rusesc. Deci e o problemă complicată, o problemă care de abia acum pare să fie sesizată la nivelul UE, care acţionează cu nişte arme învechite, fel de fel de sancţiuni, fel de fel de declaraţii, care nu lovesc în esenţa acestui fenomen.

Realizator: Domnule profesor Marius Văcărelu, rămânem în această zonă geografică. Ucraina va primi un sprijin financiar de 40 de miliarde de dolari. Împrumutul va salva sau va îndatora şi mai mult Ucraina?
Marius Văcărelu: De unde, întrebarea ar fi mai degrabă de unde pornim? Pentru că pasivul ucrainean este destul de mare, după cum se vede şi în ultimele zile, aţi văzut foarte bine, grivna - moneda naţională a Ucrainei - avut foarte mari probleme. Practic, dacă nu mă înşel, chiar ieri, Banca Naţională a Ucrainei a mărit dobânda de referinţă până la 30%, ceea ce este un... A mărit-o cu practic peste 10 procente într-o singură zi. Şi acest lucru este un semn clar de slăbiciune. E un aspect. Al doilea aspect, însă, este legat de faptul că nişte bani vin, dar nu prea este de încredere clasa politică, deci nu este de încredere administraţia care va cheltui acei bani. După cum ştim, sunt mai multe episoade în care în economia ucraineană au fost aduşi bani de la FMI, în ultimii 20 de ani, dar foarte puţini au ajuns efectiv în visterie şi la mai puţin au fost folosiţi pentru proiecte care să producă bani. L-am putea, dacă am... Am fost la Kiev de câteva ori şi ceea ce m-a surprins acolo a fost numărul imens de bănci, cu nume mai mult sau mai puţin cunoscute. Erau sume de bani care se spălau efectiv prin aceste bănci şi această existenţă a băncilor presupunea, pe de-o parte, o anumită lipsă de control din partea Băncii Centrale, dar şi o anumită complicitate. Suma de 40 de miliarde este mare, este foarte mare, cu atât mai mult, fiind atât de mare, vă daţi seama că naşte anumite sentimente, o anumită încântare. Dacă ai fi un om corupt, spre exemplu, şi ai fi la butoane, la 40 de miliarde ai spune că, totuşi, câteva se pot apropia mai uşor şi de tine sau de partidul tău. Până la urmă, un stat are o durată, teoretic nelimitată, de viaţă, şi campaniile electorale sunt veşnice. Sub o formă sau alta, statele vor rezista. Uitaţi-că la Argentina, a trecut prin falimente în ultimii ani de mai multe ori, iar statul nu şi-a modificat graniţele, situaţia a fost mai mult sau mai puţin plăcută, dar, până la urmă, s-a ajuns la un acord cu diferiţi scriitori internaţionali, mai devreme sau mai târziu. Deci, să ne uităm un pic la calitatea clasei politice din Ucraina şi cu cât este mai slabă, cu atât vă pot asigura că o sumă de bani, destul de mare, nu va ajunge acolo unde ar trebui să ajungă.

Realizator: S-a vorbit foarte mult, domnule profesor Mircea Coşea, de corupţia care a măcinat în timp Ucraina şi probabil că Rusia a speculat ceea ce se întâmplă acolo, în plan economic, pregătind din timp terenul pentru ceea ce s-a întâmplat în ultimul an. Cât de mult credeţi că Rusia poate controla, prin capacităţile pe care le are, situaţia economică din Ucraina, pentru a destabiliza şi mai mult această ţară, care se confruntă cu grave probleme economice?
Mircea Coşea: Vedeţi, putem discuta foarte mult despre rolul corupţiei în destabilizare. Nu sunt chiar atât de adept al acestei teorii, pentru că este o corupţie peste tot, toate ţările care au trecut după 1990, de partea cealaltă, au trecut prin fel de fel de valor de corupţie, la unii mai puţin vizibile, la alţii vizibile. Problema care este importantă pentru mine este faptul că după schimbările care au avut loc, ca să le spunem aşa, Ucraina a fost poate cea mai importantă ţară fost sovietică, în incapacitate de a-şi restructura şi modela economia. Economia ucraineană a fost foarte dependentă de economia Uniunii Sovietice, nu numai prin nevoia de combustibil şi de energie, dar şi prin ceea ce ea avea mai reprezentativ, spre exemplu, industria aeronautică. Industria aeronautică ucraineană este azi în incapacitate de lucru pentru că principalele /.../ de înaltă tehnologie veneau din altă parte, veneau din partea rusească. Agricultura ucraineană este una dintre cele mai importante din Europa, ea produce 40 de milioane de tone de grâu pe an, în medie, era exportatorul cel mai important din partea de Est a Europei. Au fost exerciţii serioase în agricultură, făcute exclusiv prin oligarhi, care au dezvoltat un fel de nouă chiaburime, la nivel de, aş spune eu, de capitalism de ţară. Adică, aproape ca pe timpul ţarului. Cu o tehnică modernă; începuseră să construiască maşini agricole nemţeşti. În sfârşit, lucrurile mergeau destul de bine. A căzut şi asta. A căzut şi prin faptul că nu mai au cum să mai exporte. Exportau prin Crimeea. Lucrurile astea arată că, de fapt, dacă discutăm despre corupţie, ea s-a manifestat /.../ prin o dislocare a fondurilor necesare dezvoltării în alte scopuri, ci şi prin faptul că n-a exista nicio preocupare adevărată pentru modernizare. Aşa cum s-a întâmplat în alte republici foste sovietice, mai ales cele asiatice.
Acum, sigur că dacă discutăm despre ce se întâmplă în Ucraina în sens negativ, trebuie să discutăm şi puţin în sens pozitiv. România a devenit cel mai mare exportator de cereale din Marea Neagră. Nu ştiu dacă noi suntem conştienţi de acest lucru şi dacă putem să valorificăm acest lucru - adică, necazul unuia e o bucurie a altuia. Lucrurile astea ce arată, din punctul meu de vedere? Că deocamdată noi discutăm situaţia Ucrainei doar din punct de vedere al acestui război hibrid, nu al efectelor pe care câteodată substratul economic al acestui fenomen... poate să fie interpretat în România altfel decât 2% pentru înarmare. Până acum n-am auzit altceva în România decât că trebuie să ne mărim capacitatea de apărare, trebuie să mărim participarea din PIB până la 2% ş.a.m.d.
Realizator: Ceea ce nu este greşit, adică să nu înţelegem că...
Mircea Coşea: Nu e greşit, dar este total insuficient, din punctul meu de vedere. România nu se poate apăra...
Realizator: ...fără o economie puternică în spate.
Mircea Coşea: Exact. Ea se poate apăra de tot ceea ce înseamnă provocări din afara graniţelor /.../ - şi mă gândesc chiar şi la partea de vest a României - doar printr-o economie puternică sau cel puţin la fel de puternică ca celelalte zone. Deci, pentru noi este o provocare ce se întâmplă acum. Nu ştiu dacă avem în vedere şi acest lucru sau doar aspectele strict militare, care, din punctul meu de vedere, în cazul României sunt nesemnificative, pentru că singura noastră şansă este alianţa pe care o avem cu partenerii strategici şi cu NATO. Nu suntem noi şi n-o să fim niciodată capabili să ne batem cu o forţă militară cum este Rusia astăzi şi cum a fost şi mai înainte. Economia însă da; economia poate să fie o armă care să ne apere în anumite situaţii.
Realizator: Şomaj ridicat în Europa, unde speranţele se lasă aşteptate, pe fondul unei creşteri economice, dar în continuare cu probleme pe acest palier important. Grecia reprezintă în acest moment cea mai mare provocare la adresa UE.
*
Corespondenţă din Bruxelles - Reporter: Cerasela Rădulescu - Economia europeană se află în continuare în criză, deşi, potrivit ultimelor statistici ale Eurostat, s-a înregistrat o uşoară revenire. Ultimele previziuni spun că în 2015 cele 28 de state membre vor cunoaşte o creştere economică semnificativă. Cu toate acestea, şomajul continuă să fie ridicat, iar speranţele se lasă aşteptate. Zona euro, profund afectată de criza din Grecia, care poate destabiliza economic întreaga Europă, cunoaşte cel mai mult o instabilitate economică şi financiară. Această provocare pentru Uniunea Europeană este cu atât mai periculoasă pe fondul acutizării conflictelor şi a instabilităţii la graniţele externe ale Europei: la sud, ameninţarea jihadistă din Irak şi Siria, care riscă să transporte atentate şi pericole pe teritoriul Uniunii; la est, conflictul din Ucraina, căruia nici ultimul acord de încetare a focului de la Minsk nu pare să-i ofere o speranţă palpabilă.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, avertiza recent în raportul Alianţei pe anul trecut că, în prezent, contextul de securitate s-a schimbat fundamental. El făcea apel la cele 28 de state membre să-şi respecte angajamentele privind bugetul în materie de apărare, după ani de declin din cauza crizei economice şi după încetarea războiului rece. După acesta, numeroase state aliate şi-au redus bugetele pentru apărare, pentru a profita de dividendele păcii - spunea el -, reducându-le uneori la mai puţin de 1% din PIB. Acesta este însă un calcul greşit chiar şi într-o perioadă de austeritate - susţinea secretarul general al NATO.
Să ne amintim că liderii statelor membre ale NATO s-au angajat anul trecut să majoreze la 2% din PIB în următorii 10 ani resursele alocate apărării, în special din cauza temerilor stârnite de politica apreciată drept agresivă a Rusiei. Şi, nu întâmplător, secretarul general al NATO atrăgea atenţia asupra faptului că Europa cheltuie tot mai puţin pentru securitate, în timp ce Asia şi Rusia, mai ales, investesc tot mai mult în acest domeniu. Aceste cheltuieli sunt în scădere cu 2,4% în Europa de Vest şi Centrală, în timp ce în Rusia cheltuielile sunt în creştere cu 4,8%.
*
Realizator: Aşadar, bugetele pentru apărare, reduse semnificativ în ultimii ani, cu impact pentru securitatea europeană - amintea Cerasela Rădulescu. De ce Europa a cheltuit tot mai puţin pentru securitate, domnule Marius Văcărelu?
Marius Văcărelu: Pentru că, de peste 50 de ani, ideea a fost următoarea: confortul ni-l creăm noi, iar securitatea ne-o asigură aliatul nord-atlantic. A fost un calcul cinic în mare măsură, pentru că, vă daţi seama, că, practic, s-au deblocat o parte din sume în economie, ştiţi foarte bine, o armată, totuşi, contează, presupune să întreţii nişte oameni, să-i plăteşti, hrană, salarii, solde pentru cei care sunt militari în termen, toate acele cheltuieli au fost, sau o bună parte din acele cheltuieli au fost degrevate, apoi, a observat, după 1990, cu atât mai mult cu cât a urmat acea retargere a trupelor Uniunii Sovietice, au obssrvat că o bună parte din ţările din Vest mai ales nu prea mai aveau adversari şi posibile conflicte n-ar fi putut fi atât de previzibile, iar eventualul conflict care s-ar fi anunţat nu venea decât din zona de Sud - fie din zona Africii, fie din zona Asiei - Sud, Sud-Est, mă rog, cum ar fi. În contextul respectiv, apăreau o discuţie, şi o ştiţi foarte bine, ideea că Turcia este membră doar a NATO, dar nu este şi membră a Uniunii Europene, ştiţi foarte bine, opoziţia francezilor la includerea Turciei în Uniunea Europeană şi, atunci, apare această situaţie. Uniunea Europeană, de fapt, nu a fost pregătită, nu din punct de vedere doar militar pentru ceea ce se întâmplă acum. Ea, în realitate, nu a fost pregătită pentru un context geopolitic, care, în realitate, care se...
Realizator: N-a avut o strategie de întâmpinare.
Marius Văcărelu: Nu numai, nu, nu, nu. Asta una, dar, în realitate, nu s-a aşteptat la acumularea atâtor probleme într-un interval de timp atât de scurt. A considerat foarte multă vreme, că dictaturile, multe dintre ele, din Africa şi din Asia, Orientul Mijlociu, sunt şi vor rămâne în continuare stabile şi dacă se va întâmpla eventual un deces al unui lider, tranziţia se va face întotdeauna lin. Ei bine, nu a fost aşa. Cu atât mai mult, cu cât din punct de vedere demografic, Uniunea Europeană nu mai este în acel baby-boom, de după Răboiul Mondial, pe când, în partea cealaltă, dacă analizaţi toată structura demografică a ţărilor din Africa şi din Orient, acolo structura populaţiei este, în general, 40-45% din ea, este sub 35 de ani.
Mircea Coşea: Vedeţi... Pot să continui?
Realizator: Da, vă rog, domnule profesor.
Mircea Coşea: Vedeţi, noi, acum, trăim de fapt două eşecuri importante ale gândirii şi politicii internaţionale. Primul este acela, că, după câderea comunismului va exista o situaţie, aş spune eu, de relativă pace în care oamenii se vor găsi într-un globalism capabil să rezolve problemele pe calea pieţii şi a economiei neo-liberale; al doile eşec este al politicilor anticriză, politicile anticriză nu au reuşit să scoată Europa din criză şi lucrurile au început să meargă din ce în ce mai prost, este absolut sigur că orice dezvoltare a unei anumite pieţe duce la dezvoltarea economică; piaţa armamentelor, piaţă importantă, este o piaţă care nu se stinge niciodată, dacă ai grijă ca ea să funcţioneze şi după ce s-a spus atât timp, că dacă va exista o piaţă imposibil de limitat este cea a medicamentului, care va creşte mereu, s-a ajuns la concluzia că şi armamentul, iar pentru asta trebuie o dezvoltare a pieţii, deci o dezvoltare a unei stări conflictuale duce la înarmare, înarmarea duce la dezvoltarea tehnicii, tehnologiei, locuri de muncă, pe orizontală totul merge foarte bine.
Realizator: Ar fi o soluţie pentru căderea economică a Rusiei?
Mircea Coşea: Rusia este o ţară, care, din punct de vedere economic, este subdezvoltată, este o ţară care trăieşte prin resurse naturale, exportul lor, şi printr-o intelligentiae tehnică extraordinară. Deci, este greu de spus, că Rusia va cade. În orice caz, Rusia va suferi. Dar tocmai pentru că lucrul acesta este previzibil în Administraţia Putin, atunci trebuia creat altceva şi toată această situaţie care s-a creat a readus poporul rus în situaţia de a avea în faşă patria, de a avea în faşă nevoia de a fi ceea ce fost înainte, un popor imperial. Toată politica lui Putin este mai mult sau mai puţin sprijinită, pentru că revine la ceea ce a fost Marea Rusie, sunt lucruri, care, de fapt, s-au mai petrecut în istorie cu alte feţe şi în alte perioade. Problema care pe mine mă preocupă este, că, în această situaţie, nu există un model economic de reunţare la aşa ceva prin altă formă, pentru că globalismul n-a dat rezultate. Dacă în anumite ţări se trăieşte mai bine datorită pieţii globale, pe ansamblu decalajele sunt foarte mari, iar ceea ce preocupă acum pe cei care gândesc şi scriu, în alte ţări - la noi mai puţin se întâmplă lucrul acesta - teoria economică, este tocmai problema aceasta, a marilor inegalităţi care sunt în lume şi care pot duce la catastrofe, la catastrofe nu nuami de violenţă militară, dar şi la catastrofe de natură socială, o răsturnare a acestui statut de civilizaţie, prin economia clasei mijlocii, şi aşa mai departe.
Realizator: Aţi anticipat într-un fel următoarea corespondenţă, domnule profesor Mircea Coşea. Influenţa crizei economice asupra unor state din Uniunea Europeană, cu impact asupra securităţii şi stabilităţii, vorbim de Grecia, cu un nou guvern, cu o nouă viziune. Urmează patru luni esenţiale pentru Guvernul de la Atena, unde continuă criza economică, ce poate afecta moneda europeană şi slăbi Uniunea în faţa presiunilor Moscovei. Din Atena transmite Monica Chihaia.
Corespondenţă din Atena - Reporter: Monica Chihaia - Anticipatele din ianuarie au depăşit, cu siguranţă, limitele spaţiului geopolitic al Greciei, poziţia noului Guvern în relaţia cu partenerii menţinându-se timp de mai multe săptămâni subiect de primă pagină în presa internaţională. Ar fi o mare greşeală dacă criza din Grecia nu ar fi considerată inclusiv una euroepană, sublinia imediat după preluarea mandatului Executivul de la Atena. Consultările cu partenerii nu au demarat, însă, în cele mai bune condiţii. Guvernul grec a vorbit despre şantaj, context în care SUA, China şi Rusia, care îşi declaraseră imediat sprijinul, deveniseră deja pentru editorialişti principalele opţiuni ale premierului Alexis Tsipras. Declaraţiile venite din partea ministrului grec de externe, Nikos Kotzias, în legătură cu ineficienţa sancţiunilor impuse Rusiei, au tensionat şi mai mult relaţia cu partenerii europeni. Sistemul de apărare al UE nu trebuie construit împotriva Rusiei, recomanda şeful diplomaţiei elene imediat după preluarea mandatului, subliniind că Uniunea Europeană şi Rusia trebuie să relanseze relaţiile bilaterale. Atena declară că nu încape nicio îndoială în privinţa voinţei de a menţine relaţiile cu partenerii europeni.
Cum vedeţi relaţia cu partenerii?
Nikos Hountis: Dorim să o consolidăm. Efortul nostru este de a fi găsită o soluţie comună, care să respecte democraţia în Grecia, programul şi problemele cu care se confruntă, cu prioritate criza umanitară şi, în acelaşi timp, angajamentele pe care ţara le are în cadrul UE. Aceasta este baza discuţiilor şi, fireşte, baza oricărei reguli. Europa nu este numai un program, numere. Există oameni, valori şi o politică socială care presupune abordarea crizei umanitare. Aceasta este discuţia pe care o facem şi, în acest sens, a fost gândit acordul cu partenerii.
Reporter: A declarat pentru Radio România Actualităţi ministrul secretar de stat pentru afaceri europene, Nikos Hountis, care subliniază că Grecia îşi va respecta angajamentele câtă vreme acestea nu încalcă suveranitatea poporului elen şi nu conduc la o adâncire a recesiunii, prin urmare, a crizei umanitare.
Realizator: Din Atena, pentru “Euroatlantica” , a transmis Monica Chihaia. Grecia susţine o alta abordare a relaţiei cu Rusia, în timp ce Cipru va primi nave militare ruseşti. Domnule Văcărelu, ciudate sunt căile unor ţări din Uniunea Europeană când e vorba de relaţia cu Rusia.
Marius Văcărelu: Şi da şi nu. Să fim totuşi un pic mai realişti. Pasivul pe care îl au statele respective, ambele în realitate, este mult prea mare şi evident că se îndreaptă către cei care le oferă banii. Aici aş aduce în discuţie, spre exemplu, relaţia pe care de câţiva ani o are Grecia, relativ nu doar la Rusia, ci şi la China. Ştim foarte bine, în urmă cu câţiva ani, Grecia a concesionat portul Pireu Chinei, acum se pare că această concesiune va fi anulată sau a fost anulată de către Guvernul grec, ceea ce ar putea şi, în mod cert, va produce resentimente la Beijing, pentru că acolo calculele s-au făcut pe alt nivel. Apoi există o anumită simpatie la nivelul clasei politice, dar, mă rog, grecii mai au încă de învăţat mult despre ceea ce înseamnă educaţie financiară.
Realizator: Domnule profesor, vă rog un răspuns la aceeaşi problemă. Discutam înainte de emisiune de Cipru.
Mircea Coşea: Ce să vă spun cu Grecia? Grecia, din punctul meu de vedere, nu va face nimic din ceea ce şi-a propus în timpul campaniei electorale, nu poate să facă. Grecia, dacă vorbim aşa puţin exagerat, e mai puţin europeană decât România din punct de vedere al compatibiliăţii cu regulile şi cu valorile economice europene, nu mai vorbesc de politica fiscală, de tot ceea ce înseamnă bugetariatul. Deci ea va rmâne acolo unde este, economia ei este o economie care trăieşte pe două laturi, exportul de citrice şi turismul. Germania, Franţa şi chiar Marea Britanie şi într-o parte şi Italia, trebuie să-şi recupereze ceea ce au vândut sub formă de armament în ultima perioadă acolo. Din punctul meu de vedere, zâmbetele pe care le aruncă într-o parte sau alta Guvernul grec sau cipriot sunt operaţiuni şarm, aşa, ca să poată să influenţeze mai mult Uniunea Europeană în ceea ce vor să negocieze.
Realizator: Euroatlantica la final. Tema ediţiei: criza economică şi securitatea regională. Invitaţii ediţiei: profesorii universitari Mircea Coşea şi Marius Văcărelu. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul Euroatlantica şi vă mulţumesc pentru atenţie.