Drumurile noastre... proaste
Motto: De ce să mori acasă ori la spital, când poţi s-o faci... între?
Articol de Costin Enache, 30 Iulie 2016, 10:08
Motto: De ce să mori acasă ori la spital, când poţi s-o faci... între?
Nu ştiu dacă e o premieră, nu ştiu dacă se va constitui într-un precedent care să determine un moment T-zero şi unde mai pui că... asta ne mai lipsea, de parcă nu erau de-ajuns problemele din spitalele româneşti! Ei bine, acum se poate muri cu zile... şi pe drum!
Şoselele sub orice critică ale României au mai făcut o victimă, însă de data asta n-a fost vorba de accident! Cu gâtul tăiat adânc şi cusut provizoriu, cât să ţină până la spital, omul nostru era transportat cu ambulanţa pe un drum judeţean din nordul Moldovei; din cauza hârtoapelor interminabile, cusătura se pare că a cedat, iar hemoragia care a urmat i-a fost fatală. Posibil, e drept, să nu fi fost doar drumul de vină pentru moartea cetăţeanului, însă nu poţi să nu-l iei în calcul. Nu e nicio exagerare, drumurile din România sunt proaste! De fapt aş putea încerca şi câteva comparaţii, intenţionat exagerate, care ar putea avea valoare... dacă nu de facto, măcar de spirit! Vasăzică:
- Drumurile din România sunt atât de proaste, încât cel mai sigur traseu de la Craiova la Bucureşti ar fi pe ruta Calafat-Vidin-Ruse-Giurgiu.
- Drumurile din ţara noastră sunt atât de proaste, încât, dacă locuieşti în Alba Iulia şi vrei să faci un sejur pe litoralul românesc, îţi trebuie două săptămâni de concediu – una pentru mare şi una pentru drum.
- Drumurile noastre sunt atât de proaste, încât de la Arad la Viena ajungi mai repede decât din Pipera în Giuleşti!
- Drumurile patriei noastre sunt atât de proaste, încât nu mai e atât de sigur că romanii au trecut vreodată pe-aici!
- Drumurile din România sunt atât de proaste, încât şi caii ar putea avea probleme la amortizoare!
- În fine, drumurile din România sunt atât de proaste şi rele, încât ar fi mai bine să n-ai de-a face cu ele...
Şi încă ceva, cu legătură intrinsecă: n-avem autostrăzi, n-avem un transport în comun coerent şi n-avem... parcări! Culmea e că, deşi n-o recunoaşte toată lumea, această din urmă problemă e cam cea mai dureroasă.