Stere Gulea: Mulțumesc Radio România, singura instituție care putea să mă ajute cu materiale audio pentru Moromeții 3

Filmului Moromeții 3 urmează să fie introdus în circuitul cinematografic pe 22 noiembrie, după premiera care a avut loc la Bucureşti, la Sala Mare a Teatrului Național, miercuri, 13 noiembrie.

Pelicula a avut un deosebit succes şi în ţară, în multe situații fiind cerută reproiectarea acesteia.

Regizorul Stere Gulea aduce în fața aparatului de filmat o lume îngrozită de agresivitatea regimului comunist, într-o epocă în care Nicolae Moromete - personajul romanului autobiografic al lui Marin Preda - încearcă să facă faţă oprimării, cenzurii, spaimei de a nu putea fi ceea ce voia să devină: un scriitor neînvins de minciuna sistemică a epocii.

Daniela Georgescu: Ce v-a determinat să realizați un nou film „Moromeți” ?

Stere Gulea: Eu am avut ideea asta de a vedea cine este scriitorul, ce-i cu scriitorul acesta. Ficționarea lui Niculae Moromete îi aparține lui Marin Preda. […], care a scris un roman care a devenit emblematic de la publicare. [Marin Preda] a scris într-o perioadă extrem de dificilă, foarte dură – anii '50 a fost cea mai dură perioadă a comunismului din România –, și am avut această idee de a vedea epoca în care a scris.

Daniela Georgescu: Chiar în 1954 sunt omorâți Lucrețiu Pătrășcanu, la Sighet moare Iuliu Maniu, Monseniorul Vladimir Ghica e ucis şi el. E adevărat a fost o perioadă goarte grea. Cum a rezistat Marin Preda, cum a făcut faţă?

Stere Gulea: Pot să vă spun că ceea ce [am încercat să arăt ] în film a fost parcursul lui, [al scriitorului], care a fost extrem de dificil. Majoritatea scriitorilor care publicau – nu vorbim de cei interziși, vorbim de cei care publicau, – să ştiţi că [cea mai mare parte a lor] a eşuat. Pe Marin Preda, după un debut cu Întâlnirea din pământuri, îl păștea același lucru. Filmul surprinde exact acest moment de cumpănă, momentul în care putea ori să meargă pe drumul celor care au sucombat – literar vorbind –, ori să se salveze. Și lucrul ăsta lui i-a reușit tocmai pentru că a crezut cu tărie în misiunea lui de scriitor care trebuia să încerce să vorbească despre o lume pe care o cunoștea, fără să facă rabat de la realitatea acelor vremuri și de la calitate.

Marin Preda a avut și o șansă, pentru că manuscrisul pe care el îl avea și care era intitulat Ilie Moromete (conținea cam vreo două sute și ceva de pagini), îl cam abandonase într-un sertar și a fost descoperit de către poeta Aurora Cornu, care i-a devenit soție. Ea a reușit atunci să-l convingă să reia romanul; cam în jumătate de an a reuşit să-l și publice.

Daniela Georgescu: Cât timp a stat romanul la sertar ?

Stere Gulea: Din '49 până în '53-'54, deci a stat vreo 5 ani, să știți. El încercase în vremurile acelea să îl convertească în niște proiecte care erau cam proletcultiste; [dacă o făcea], distrugea tot pilonul extraordinar.

Aurora Cornu i-a spus lucrul lui Marin Preda: „Dezvoltă ce ai acolo, nu mai încerca să le adaptezi vremurilor în care trăim”.

Daniela Georgescu: El încerca să se alinieze vremurilor de frică, mă gândesc.

Stere Gulea: Da, de frică și din confuzie, pentru că el fusese aspru criticat, lui i s-a lipit eticheta de „naturalist” pentru nuvela intitulată Ana Rosculeț. Eticheta de „naturalist” practic însemna că devenise indezirabil, adică practic nu mai avea nicio șansă să publice. S-a ameliorat situația lui cu o povestire, o altă nuvelă: Desfășurarea, după care s-a făcut și un film […] Dacă el rămânea cu așa ceva, [la acest gen de compromis], ar fi fost un scriitor minor. Ori tocmai apariția și îndemnul Aurorei Cornu să reia manunscrisul și să termine Moromeții a [însemnat] pasul decisiv pentru el – asta e povestea filmului. De fapt, să știți, cred că această ultimă parte a Trilogiei aruncă o lumină asupra restului operei, pentru că îl vedem pe scriitor cum trăiește și se frământă , cum reușește să învie o lume cu totul și cu totul aparte. Privirea lui asupra satului și a țăranului știm foarte bine că a reprezentat o noutate față de ceea ce reprezenta literatura lui Liviu Rebreanu sau chiar a lui Ioan Slavici. Noutatea adusă [în literatură] de Marin Preda a fost subliniată de multe ori în critica literară, de-a lungul timpului.

Daniela Georgescu: Da. A reușit să facă din Siliștea Gumeşti centrul dezbaterii politice libere și necesare, [în vremuri în care se plătea scump libertatea de exprimare, uneori cu viaţa].

Stere Gulea: În plus, Marin Preda a creat și un personaj memorabil –[Ilie Moromete]. El, în conversațiile, în disputele pe care le avea cu Aurora Cornu, [se lupta cu o îndoială]. Spunea: „Da, dar nu știu dacă este un personaj de nivelul lui Don Quijote”, și ea i-a spus: „Dacă nu-l publici, n-ai de unde să știi ce personaj este”.

Cum să vă spun, faptul că el, până la urmă, s-a decis, arată că a înțeles, de fapt, că ezitările lui nu avea un temei. Era profund și avea doar niște îndoieli de scriitor, ca să zic așa, cum se întâmplă întotdeauna în creație.

Daniela Georgescu: Era și acea temere din timpul regimului comunist, pentru că scrierile lui se suprapun pe perioada unor procese ale intelectualilor. Să dau de exemplu: procesul Noica-Pillat. Cred că și aceste procese în care intelectuali erau vânaţi, prinși l-au determinat să fie nehotărât.

Stere Gulea: E normal ca omul să fie prudent; e normal ca omul să încerce să se apere. Cum să vă spun! Nu trebuie să facem un proces de intenție când omul încearcă să supraviețuiască chiar fizic, aşa se punea problema. La un moment dat, prietenii apropiați ai lui Marin Preda, care aveau informații de mai sus din domeniu ideologic, i-au spus: „Marine, vezi că ești în pericol!”. Deci trebuie să înțelegem bine epoca în care ne aflăm și faptul că până la urmă, frica este ceva de care nu putem face abstracție. Este un sentiment natural și este de admirat că el a reușit să facă față fricii și să meargă mai departe. […]

Era un lucrător tenace şi nu era tipul de om care să se exteriorizeze. Nu-i plăceau gesturile teatrale; mergea înainte cu credința pe care o avea, chiar dacă avea îndoieli, uneori, chiar dacă a avut eșecuri literare, s-a dus mai departe, pentru că era extrem de tenace în credința lui.

Asta face să vrei să cunoşti personajul, să vrei să vezi ce e cu acest scriitor care a reușit să scrie în vremuri vitrege un roman care a devenit unul dintre cele mai reprezentative și cele mai citite romane și mai plăcute din literatura noastră.

Daniela Georgescu: L-ați cunoscut pe Marin Preda?

Stere Gulea: Da, l-am cunoscut puțin. Îl admiram pentru ceea ce făcea, îi urmăream ieşirile în eopcă, ca scriitor. Era o voce care impunea. Să știți, în epocă nu trecea neobservat. Iar eu, ceea ce am [remarcat] la el, la omul pe care l-am văzut puțin, era tocmai originalitatea gândirii. Nu l-am auzit niciodată, cât am fost în preajma lui, să spună ceva complezent, sau banal, sau un lucru comun. Era un om extrem de personal, n-aș zice neapărat original, cât personal.

Daniela Georgescu: Voiam să vă mai întreb ceva: dacă vă amintiți cum s-a comportat Marin Preda după o plenară a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, când Nichita Hrusciov a citit un raport secret în care condamna excesele perioadei staliniste. Sigur că momentul a generat atunci mare vâlvă. A fost ca un cutremur în întregul bloc communist dezicerea de Stalin. Vă amintiți cum a reacționat atunci Marin Preda la acea veste?

Stere Gulea: Știți că la noi Raportul lui Hrusciov a devenit public prin 1956 (un an mai târziu. n.r.), pentru că atunci conducerea era foarte temătoare. Conducerea Partidului Comunist Român a perpetuat stalinismul, nu la fel de dur, dar niciodată n-a împărtășit criticile dure din Raportul lui Hrușov . Dacă Preda a avut sau nu o atitudine referitoare la [criticile aduse în raport], e greu se spus. Atâta timp cât partidul ținea sub obroc acest lucru, părerile sau opiniile nu puteau fi auzite. Eu nu-mi amintesc , din ceea ce am citit, să fi existat în dezbaterile culturale ceva legat de Raportul lui Hruşciov. Pot vă spun un lucru legat de Marin Preda, personajul din film. În film există o secvență în care el discută, prin 1956, cu o scriitoare venită de la Budapesta puțin înainte de Revoluţia din capital maghiară (care s-a încheiat cu masacrarea studenţilor de către trupele sovietice n.r.), și putem să ne dăm seama de interesul lui legat de o eventuală liberalizare politică și culturală la noi.

Pot să spun că Preda n-a fost un dizident, el n-a avut ieșiri spectaculoase, dar în forul lui interior nu a agreat sistemul comunist, pentru că interzicea libertatea de exprimare și de opinie; era un democrat, simțea nevoia libertății de exprimare în societate, ceea ce știm bine că atunci era interzis.

Daniela Georgescu: Ce se spunea despre Revoluţia din Ungaria împotriva dictaturii bolşevice şi a ocupaţiei sovietice, care era atmosfera în mediul literar, ce spuneau scriitorii?

Stere Gulea: Greu de spus…. Să știți că nu se condamna deschis [masacrul]; din păcate, nu e spre lauda lumii literare românești lucrul ăsta. […].
Filmul spune o poveste despre un scriitor care încearcă să-și ducă mesajul și opera atât cât de cinstit și de corect a putut [în condiţiile cele mai grele ale perioadei comuniste]. Niște vremuri în care intervenția politicului era extrem de dură și foarte puțini scriitori au reușit să își păstreze rangul și să nu facă compromisuri. Și el a făcut compromisuri, dar atât cât a putut să meargă mai departe și să facă ceva care să-i supraviețuiască. Acesta este filmul pe care l-am făcut și acesta ar fi și mesajul pe care filmul îl spune.

Daniela Georgescu: Doriți să continuaţi, să realizaţi încă un film despre Moromeţii?

Stere Gulea: Nu, gata s-a încheiat. Este bine că am putut să duc și acest al 3-lea film la bun sfârșit, [și sunt, ca să zic așa, mulţumit]. Sunt împăcat că am putut să-l duc până la capăt.

Mulțumesc foarte mult Radio România pentru că era singura instituție care putea să mă ajute sonor, cu materiale audio din acea epocă. Au fost de mare ajutor și sunt regăsibile în coloana sonoră a filmului. Vă mulțumesc și dumnevoastră pentru că m-ați ajutat procedural să obțin aceste materiale audio din Arhiva Radio România.