Vocativul despectiv: Doamna!... Domnu´!

Cât de greu ne este să ne dezbărăm de limbajul de lemn, pe care l-am moștenit din epoca trecută !

Totuși ar trebui s-o facem noi toți dar, mai ales, profesioniștii cuvântului, „stăpânii limbajului”, adică cei care, prin natura meseriei lor, răspândesc și impun modele în comunicarea de fiecare zi, comunicare care înseamnă, deopotrivă, gândire și exprimare.

Cum ar fi bine să fie limba pe care o vorbim?

Îngrijită, cu alte cuvinte: corectă, frumoasă și elegantă, bogată și nuanțată...
...și, în același timp, simplă și clară... ca apa unui izvor de munte.

De ce ? Pentru că este singurul lucru pe care-l împărtășim, singurul lucru care ne aparține tuturor.

Felul în care comunicăm unii cu alții arată cât de mult contează pentru noi... celălalt.
Suntem amabili, respectuoși și politicoși cu celălalt pentru că... ne respectăm pe noi înșine.

Respectul pe care-l arătăm, în mod firesc, celuilalt este o oglindă a caracterului nostru, oglindă care ne înfățișează ca ființe cultivate și civilizate.

Limbajul de lemn ! Cât de săraci și cenușii ne face să fim.

Unul din elementele de adresare... de lemn care „s-a cuibărit” în română este vocativul Doamna..! (cu a !) și Domnu´..! (cu apostrof !).

Domnu´ Georgescu….! Doamna Ionescu..! Domnu´ ministru! etc.

Le auzim pe stradă, la telefon, la radio și la televizor, în instituții publice, de fapt, peste tot.
Atât de mult și atât de adânc ne-au intrat în felul de a vorbi, în comunicarea orală, încât pare să nu mai deranjeze pe nimeni.

Și totuși, din fercire, în limba scrisă, în felicitări, în scrisori sau în documente, acest vocativ... despectiv, pentru că este un vocativ despectiv, n-a reusit să se instaleze.

Domnu´! Nu este altceva decât o calchiere (o copie lingvisitcă) a lui Tovarașu´! sau chiar a lui Touașu´! - forme de adresare care se foloseau atunci când o persoană era interpelată și criticată.

La fel și Doamna ! (cu a). Nu-i altceva decât inlocuirea vocativului Tovarașa ! folosit, în urmă cu mai mult de un sfert de secol, în ședințele de partid.

Să mai spunem că Domnule ! și Doamnă ! le-au concurat foarte serios pe Tovarășe ! și Tovarășă ! Atât de puternic, încât conducătorul partidului comunist a decretat: singurele forme de adresare permise erau Tovarășe ! si Tovarășă !...
... iar pentru o categorie „inferioară” (deținuți, nemembri de partid, regi etc.), formele de adresare trebuiau să fie Cetățene ! și Cetățeană !

Această „directivă” de partid, aceea de a-l folosi pe Tovarașe în loc de Domnule, l-a făcut pe un universitar francez stabilit la București să exclame cu mult umor: Eh, bien, moi, j´hésite entre JUPANE et COANE ! (într-o traducere liberă: Nu mă pot hotărî, ori JUPÂNE, ori COANE !).


Concluzia ? Vocativul corect în româna îngrijită este Doamnă ! și Domnule ! ...
... formule care ar echivala cu Stimată Doamnă ! și cu Stimate Domnule ! din limba scrisă.

Așadar, niciodată și nicidecum Doamna ! sau Domnu´!