Parabolele lui Iisus (XXVII) – Iisus restauratorul

Duminica aceasta se citesc la liturghie două pericope: Matei 9, 27-35 și Ioan 17, 1-13. Mesajul lor ? Pregătirea minții pentru intrarea în Împărăția lui Dumnezeu !

Dar și ideea că omul poate fi restaurat.

Cheia acestor texte este restaurarea, în greacă apokatastasis/ἀποκατάστασις, de unde termenul teologic apocatastază.

Iisus, ne spune că are putere deplină să... refacă trupuri și să restaureze omul, adică să-l facă cum era la început, atunci când l-a creat Dumnezeu, luându-Se drept model pe Sine Însuși. Ne cere doar să credem că acest lucru, că restaurarea noastră este posibilă.

Iată prima pericopă:

Matei, 9, 27-31: Când Iisus a plecat de acolo (trecând prin mulțime) au venit după El doi orbi care strigau şi ziceau: Îndură-Te de noi, Fiul lui David. Văzându-L că intră în casă, s-au apropiat de El și El le-a zis: credeți că pot s-o fac ? Iar ei I-au răspuns: Da, Doamne ! Atunci Iisus S-a atins de ochii lor, zicând: După credinţa voastră să fie ! Și ochii li s-au deschis. Iisus i-a privit tulburat și le-a zis: Vedeţi, nimeni să nu ştie. Dar ei, plecând, l-au făcut vestit în tot pământul acela. Și iată că, după ce au plecat ei, I-au adus un om mut, posedat, și după ce Iisus i-a scos demonul, mutul a început să vorbească și s-au minunat mulțimile zicând că niciodată așa ceva nu s-a mai văzut în Israel. Iar Fariseii spuneau: întru regele demonilor scoate demonii. Și a colindat Iisus toate orașele și toate satele învățând mulțimile în sinagogile lor și vestind Evanghelia/ Vestea cea bună a împărăției și vindecând orice boală și orice neputință în popor.

Matei 9, 27-35: Καὶ παράγοντι ἐκεῖθεν τῷ ᾿Ιησοῦ ἠκολούθησαν αὐτῷ δύο τυφλοὶ κράζοντες καὶ λέγοντες· ἐλέησον ἡμᾶς, υἱὲ Δαυῒδ. ἐλθόντι δὲ εἰς τὴν οἰκίαν προσῆλθον αὐτῷ οἱ τυφλοί, καὶ λέγει αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς· πιστεύετε ὅτι δύναμαι τοῦτο ποιῆσαι; λέγουσιν αὐτῷ· ναί, Κύριε. τότε ἥψατο τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν λέγων· κατὰ τὴν πίστιν ὑμῶν γενηθήτω ὑμῖν. καὶ ἀνεῴχθησαν αὐτῶν οἱ ὀφθαλμοί· καὶ ἐνεβριμήσατο αὐτοῖς ὁ ᾿Ιησοῦς λέγων· ὁρᾶτε μηδεὶς γινωσκέτω. οἱ δὲ ἐξελθόντες διεφήμισαν αὐτὸν ἐν ὅλῃ τῇ γῇ ἐκείνῃ. Αὐτῶν δὲ ἐξερχομένων ἰδοὺ προσήνεγκαν αὐτῷ ἄνθρωπον κωφὸν δαιμονιζόμενον· καὶ ἐκβληθέντος τοῦ δαιμονίου ἐλάλησεν ὁ κωφός, καὶ ἐθαύμασαν οἱ ὄχλοι λέγοντες ὅτι οὐδέποτε ἐφάνη οὕτως ἐν τῷ ᾿Ισραήλ. οἱ δὲ Φαρισαῖοι ἔλεγον· ἐν τῷ ἄρχοντι τῶν δαιμονίων ἐκβάλλει τὰ δαιμόνια. Καὶ περιῆγεν ὁ ᾿Ιησοῦς τὰς πόλεις πάσας καὶ τὰς κώμας διδάσκων ἐν ταῖς συναγωγαῖς αὐτῶν καὶ κηρύσσων τὸ εὐαγγέλιον τῆς βασιλείας καὶ θεραπεύων πᾶσαν νόσον καὶ πᾶσαν μαλακίαν ἐν τῷ λαῷ.

Iată și varianta lui Marcu:

Marcu 8, 22-26: Și vine Iisus în Betsaida și îi aduc un orb și-L roagă să Se atingă de el. Iisus l-a luat pe orb de mână și l-a scos afară din sat și scuipând peste ochii lui și punându-Și mâinile asupra lui, l-a întrebat dacă vede ceva. Atunci omul, ridicându-și ochii, I-a răspuns: văd oamenii ca pe niște copaci care merg. Iisus Și-a pus din nou mâinile peste ochii lui și l-a făcut să vadă, vederea i-a revenit întru totul și a început să vadă toate, lămurit. Iisus l-a trimis acasă la el spunându-i: să nu cumva să intri în sat și să nu cumva să spui cuiva în sat.

Marcu 8, 22-26: Καὶ ἔρχεται εἰς Βηθσαϊδά. καὶ φέρουσιν αὐτῷ τυφλὸν καὶ παρακαλοῦσιν αὐτὸν ἵνα αὐτοῦ ἅψηται. καὶ ἐπιλαβόμενος τῆς χειρὸς τοῦ τυφλοῦ ἐξήγαγεν αὐτὸν ἔξω τῆς κώμης, καὶ πτύσας εἰς τὰ ὄμματα αὐτοῦ, ἐπιθεὶς τὰς χεῖρας αὐτῷ ἐπηρώτα αὐτὸν εἴ τι βλέπει. καὶ ἀναβλέψας ἔλεγε· βλέπω τοὺς ἀνθρώπους ὡς δένδρα περιπατοῦντας. εἶτα πάλιν ἐπέθηκε τὰς χεῖρας ἐπὶ τοὺς ὀφθαλμοὺς αὐτοῦ καὶ ἐποίησεν αὐτὸν ἀναβλέψαι, καὶ ἀποκατεστάθη, καὶ ἐνέβλεψε τηλαυγῶς ἅπαντας. καὶ ἀπέστειλεν αὐτὸν εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ λέγων· μηδὲ εἰς τὴν κώμην εἰσέλθῃς μηδὲ εἴπῃς τινὶ ἐν τῇ κώμῃ.

Suntem în Capernaum. Iisus venise pe mare (Marea Tiberiadei/Galileei) din Gadara, unde vindecase doi posedați, și de cum debarcase în Capernaum, vindecase un paralitic, acasă la Petru, unde locuia când venea să predice în oraș.

Plecase apoi să se plimbe de unul singur. L-a văzut pe Matei, la biroul la care încasa impozite și l-a chemat să-i fie ucenic, iar Matei, autorul Evangheliei din care citim, a răspuns: Da ! și L-a invitat acasă la el la cină. Acolo a venit să-L caute un notabil din Capernaum (Iisus era cunoscut deja ca un mare taumaturg și, poate, mag, în „cetatea Sa” adoptivă). Notabilului tocmai îi murise fiica și credea cu putere că Iisus ar fi putut s-o reînvie. Și nu s-a înșelat. Iisus a înviat-o !

Doi orbi, cerșetori probabil, care stătuseră în fața casei și auziseră despre această înviere, care făcuse multă zarvă (desigur, auziseră și despre vindecarea paraliticului, în casa lui Petru) s-au gândit că Dumnezeu Îl adusese pe Iisus chiar acolo, pentru ei și ... s-au ținut după El până acasă la Petru, strigând: Îndură-Te de noi, Fiul lui David !

Evreii îl numeau Fiu al lui David pe Mesia cel așteptat. De altfel, în comunitatea de la Qumran se vorbea despre „... sămânța lui David care va răsări la sfârșitul zilelor, în Sion, așa cum stă scris: Eu voi ridica din nou cortul căzut al lui David”.

Așadar înțeleseseră că taumaturgul ciudat care venise în orașul lor, care vindecase paraliticul și care o înviase pe fiica notabilului, era chiar... Mesia ! Și au îndrăznit să intre după El în casă și să-l roage să-i vindece. Iisus îi vindecă, le deschide ochii, dar doar după ce îi întreabă dacă ei cred cu adevărat că are puterea s-o facă. Credința/încrederea este o condiție esențială!

După vindecarea orbilor, cunoscuții lui Petru I-au adus și un posedat, probabil amuțit de un duh rău. Iisus l-a vindecat și i-a redat vorbirea și, se înțelege, și gândirea limpede !

Nu întâmplător Iisus îi face pe orbi să vadă și pe muți să vorbească. Venise pe pământ să ne deschidă ochii minții și, desigur, mintea, pentru că a putea vorbi înseamnă, de fapt, a putea gândi limpede. Și, neîndoios, să ne elibereze mintea de ... demonii noștri interiori ! Mult mai mulți decât cei din afară !

Matei ne spune că Iisus a colindat Galileea, oraș cu oraș și sat cu sat, ca să vorbească oamenilor despre lumea perfectă, regatul perfect al lui Dumnezeu, un regat în care puteau intra dacă credeau că există !

Faptul că fragmente din Evanghelie se citesc în fiecare duminică la liturghie este un mesaj că acest regat, această împărăție dumnezeiască... ne așteaptă oricând !

Ioan are și el povestea vindecării unui orb, pe care am comentat-o în Parabolele lui Iisus (XVIII) – Iisus, Timisul lui Dumnezeu. Iar cea de-a doua pericopă (Ioan 17, 1-13), care se citește în mai multe duminici, se află comentată în Parabolele lui Iisus (XIX) – Iisus, Coregentul lui Dumnezeu.

Traducerea textelor ZLH.