Mărarul – esența tinereții și a înfloririi

Numele mărarului

Nu întâmplător, în limbile germanice numele mărarului vine din rădăcina indo-europeană a înfloririi, rădăcina dhal- care înseamnă „a înflori, a fi în floare” și „a fi verde”.

O recunoaștem în numele mărarului…
… în germană: Dill … și…
… în engleză: dill.

Este aceeași rădăcină care i-a dat în greaca veche pe thallo/θάλλω ( a înflori, a fi verde, înverzit) și pe thallos/θαλλός (mlădiță).

În română, mărar pare să vină dintr-un *marathrium, creat în latina târzie din marathrum (fenicul), forma latinizată a lui μάραθρον (fenicul) din elină, care a dat în slavă molotru (cu sensul de fenicul) și care a ajuns și în română, din slavă, tot molotru (și tot cu sensul de fenicul).

*Marathrium a devenit în albaneză maraj, care înseamnă nu mărar, ci… tot fenicul.

Francezii îi spun mărarului aneth, italienii, aneto și grecii de azi anithos/ άνηθος, și toate aceste trei nume sunt urmașele lui anithon/άνηθον, adică mărar, în limba lui Homer.

Desigur, franceza și italiana le-au moștenit nu direct din elină, ci din latină, anethum.
Cât despre spanioli, ei îi spun eneldo (din aneldo care, la rându-i, vine din latinescul anethulus, diminutivul lui anethum).

În limba botaniștilor se numește Anethum graveolens, adică „mărarul cel puternic mirositor”.

În limbile romanice i se mai spune și fenicul sălbatic sau fals anason, pentru că frunzele lui seamănă foarte mult cu cele ale feniculului și pentru că are ceva din parfumul anasonului.

Puterile mărarului

Mărarul, și el tot un frate al pătrunjelului și al leușteanului, din clanul mediteranean al Țelinei, clanul Țelinidelor și al Țelinizilor (pe latinește, al Apiaceelor) alături de țelină, morcov, pătrunjel, leuștean, fenicul, coriandru, chimen și chimion … are puterea tainică de a întineri trupul, mintea și spiritul.

Frigienii și tracii purtau cununi de mărar la serbările lui Sabazios, Dionysos al lor. Pentru că, unui zeu al renașterii și al reînvierii naturii, i se potrivea… mărarul, iarba renașterii, a tinereții perpetue și a înfloririi.

Ce puteri mai are mărarul ?

Aceea de a potoli durerile. Îl foloseau mult medicii și herboriștii babilonieni, sirieni și egipteni (mărarul apare în celebrul papirus Ebers, tratatul medical egiptean din sec. al XVI-lea î. Hr.).

Și pe aceea de a întări și de a da vigoare: gladiatorii romani îl mâncau și se ungeau cu ulei de mărar înainte de a intra în luptă, iar învingătorii primeau cununi de mărar.

Cât despre greci, ei beau un vin întărit cu semințe de mărar (anithinos inos/ανήθινος οίνος) și se ungeau, în palestre, cu mir din flori de mărar (anithinos myros/ανήθινος μύρος).

Și mai are două mari puteri – puterea de a atrage dragostea și puterea de a ține la distanță răul.

Tămăduitorii Evului Mediu făceau și ei poțiuni cu vin de mărar, poțiuni de dragoste și de alungare a maleficiilor. De altfel, în Evul Mediu se purta mărar în sân sau în pantofi.
Mirii, de pildă, îl aveau în sân când mergeau la altar, ca să-i ocrotească și le dăruiască o căsnicie fericită.

Chiar abatele de la Saint Denis din Paris, Mathieu de Vendôme, spunea, în secolul al XIII-lea, că „mărarul bogat, cu arome amețitoare, alungă spiritele răului”.

Mărarul în Rețetarul bucătarilor

Un pasaj din Evanghelia după Matei ne arată cât era de scump (și prețuit) mărarul în timpul lui Iisus Hristos:

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici ! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi … (Biblia Sinodală)

Iar Apicius, bucătarul milionar în sesterţi al împăratului roman Tiberiu, ne-a lăsat în reţetaru-i celebru, De re Coquinaria/Arta Gătitului, reţeta unui sos delicat cu seminţe și frunze de mărar:

Se scaldă în oţet seminţe şi frunze de mărar şi (frunze de) mentă. Se adaugă piper, curmale, miere, must dulce şi se temperează cu ulei de măsline.

NB: mustul poate fi înlocuit cu suc proaspăt de struguri, iar oțetul, cu lămâie.

Maeștrii Înaltei Bucătării recomandă mărarul pentru orice mâncare, sos sau salată, ca unul care are arome extatice, dar recomandă, mai ales:

- un sos de mărar cu unt și cu puțină salvie, mentă și tarhon, căruia îi spun … Dimineață de mai… (mai ales pentru cremele de brânză, dulce sau sărată, salatele de castraveți și cartofii noi)…
… un sos din: mărar, pătrunjel, leuștean, spanac crud, usturoi verde, creson și păpădie, care, spun ei … e ca un descântec ce dăruiește tinerețe veșnică și exorcizează… apatia …
… sau salata Pygmalion și Galateea: varză proaspătă, de mai, rasă fin, scăldată într-un sos de mărar, în care lucesc, ademenitoare, câteva bucăţele de caş afumat.
De ce Pygmalion și Galateea ? Pentru că mărarul recreează și însuflețește varza, trezindu-i spiritul feminității desăvârșite.

O beţie trează sunt, spun ei, şi tartinele din unt frecat cu mărar proaspăt şi usturoi verde…
… sau, tartinele din brânză de capră veche și untoasă, frământată cu mărar, ceapă verde şi, bineînţeles, ulei de măsline.

Cât despre semințele de mărar, puse fie în salate, fie în aluaturi, în murături (mai ales în borcanul cu castraveți murați), în uleiul cu miresme, în pilafuri sau piureuri, în mâncăruri de legume sau în legumele gătite la aburi, le fac să capete gustul puternic al… căminului fericit.

Sfatul bucătarilor

Mărarul se păstrează în frigider câteva zile sau se poate usca într-un loc uscat, ferit de lumină și ține într-un borcan de sticlă, în dulăpiorul cu mirodenii.
Nu-l congelați ! Îi înghețați… sufletul.

Sfatul herboriștilor

O simplă salată de mărar, cu ulei și lămâie, este un remediu puternic ce lucrează:

… asupra tuturor măruntaielor noastre, de la stomac, până la rinichi…
… asupra oaselor (face uitat cuvântul osteoporoză)…
… asupra bronhiilor (ajutându-i pe cei ce suferă de astm bronșic, în cure de 4-6 săptămâni)…
… și asupra vaselor de sânge (pe care le curăță de colesterolul cel rău).

În plus, o simplă salată de mărar cu ceapă verde le ajută pe doamnele „menopauzate” să-și redobândească tinerețea, senzualitatea, frumusețea și, nu în ultimul rând, tandrețea și armonia interioară.

Ca să nu mai spunem că o „salată de familie” cu mărar, pătrunjel (rădăcină și frunze), morcov, țelină (rădăcină și frunze) și leuștean, mâncată cel puțin odată pe săptămână, face uitat cuvântul cancer.

Tămăduitorii recomandă sucul de mărar (100 ml/zi) celor răciți/gripați, cărora le eliberează căile respiratorii…

Și, nu în ultimul rând… pesto-ul de mărar (o legătură de mărar tăiat mărunt, în care se pisează doi căței de usturoi, cu o linguriță de zeamă de lămâie și ulei, de preferință, de măsline, presat la rece).

Tot ei recomandă și infuzia „rece” de mărar (o legătură la ½ l de apă, lăsată la macerat cam 8 ore) și infuzia caldă din semințele lui (o linguriță la o cană de apă în clocot).

Sau vinul cu semințe de mărar (din care se beau 2 linguri pe zi): 40 gr de semințe se lasă într-un litru de vin, timp de 5 zile, după care se strecoară.

În fișa de farmacie a mărarului sunt trecute următoarele afecțiuni pe care le poate ameliora și chiar vindeca: inflamațiile căilor urinare, sindromul colonului iritabil, sindromul dispeptic, indigestia, aerofagia, sughițul, nevralgiile de toate felurile, arterioscleroza, cistita sau insomniile.

Lecția mărarului: îi ajută pe cei ce-și „digeră” lent experiențele, adică le conștientizează cu greutate, să le integreze și să învețe din ele, cu împăcare. Mărarul îmblânzește sufletul și ne ajută să preschimbăm frustrarea în acceptare, înțelegând ordinea spirituală. Mai mult, ne susține în încercarea de a ne desprinde din mrejele trecutului în care se întâmplă să fim captivi.


LUCRĂRI CONSULTATE

Etymologisches Wörterbuch der albanesischen Sprache: Etymological dictionary of the Albanian language, by Gustav Meyer (1891)