Feniculul – esența trezirii și îmbogățirii de sine
Feniculul poate trezi mintea și o poate face fertilă în idei. Stăpânitorii înțelepciunii din Vechea Grecie o știau și ne-au transmis acest mesaj printr-un cod: Prometeu.
Articol de Zenaida Luca-Hac, 12 Martie 2013, 15:00
Numele feniculului
Feniculul, ca și anasonul, se trage din renumita familie mediteraneană a Țelinei (pe limba botaniștilor, a Apiaceelor, de la apium, țelină în latină) - familia ierburilor și a legumelor căminului… alcătuită, pe lângă anason și fenicul, din morcov, pătrunjel, mărar, leuștean, chimen și coriandru.
Numele feniculului vine din latina populară, fenuculum și înseamnă „fânuț” (forma clasică era feniculum, diminutivul lui fenum/faenum, fân).
În româna populară i se spune molură, fenicel sau fenhiel.
Fenuculum a dat în italiană finocchio, în franceză fenouil, în spaniolă hinojo și în engleză fennel.
În greacă i se spune μάραθος sau μάραθο, iar denumirea-i științifică este Foeniculum vulgare (feniculul obișnuit).
Puterile feniculului
Scrierile mediteraneenilor ne transmit că feniculul se adăuga vinului, uleiului, brânzei, măslinelor, pâinii și prăjiturilor (adică hranei de toate zilele) cărora le dăruia, pe lângă parfumurile sublimate ale mării lor, Mediterana…
… puterea de a hrăni și de a sătura, deci de a fi hrănitoare și sățioase… și…
… puterea de a îmbunătăți/limpezi vederea ochilor, dar și … a minții, pe care, credeau ei, o putea trezi.
Preoții foloseau feniculul în ceremoniile lor, ca pe o putere ce face sufletul să renască și să se trezească.
Poate nu întâmplător legenda lui Prometeu sugerează o legătură între fenicul și deschiderea minții.
Se povestește că Prometeu a furat focul din lumea zeilor și l-a adus pe pământ, ascuns în tulpina unui fenicul.
Unele manuale de înțelepciune secretă spun că această iarbă are menirea de a dărui oamenilor… prevederea și clarviziunea, dat fiind că Prometeu (Προμηθεύς) înseamnă în greacă Înainte-văzătorul (etimologic vorbind: înțelepciunea care pre-vede, (atot)prevăzătoare, și care se îngrijește de toate).
Și, nu numai atât, susțin autorii lor. Feniculul poate fi, cred ei, și un simbol al științelor/ artelor/meșteșugurilor revelate omenirii de un binefăcător/Proniator, pentru că Prometeu se poate traduce și ca „Proniatorul”/„Cel ce are grijă de toate”, nu doar un personaj providențial, ci întruparea însăși a Providenței.
Și, nu întâmplător, celebra bătălie de la Maraton (care în greacă înseamnă Câmpul de Fenicul), din anul 490 î. Hr., pare să arate că spiritul feniculului ocrotea locurile unde creștea.
Mireasma-i puternică i-a întărit și i-a ajutat pe atenienii lui Miltiade să-i înfrângă și să-i oprească pe perșii lui Darius, porniți să cucerească Europa.
Mai este ceva. Poate cel mai important lucru de spus despre puterile ascunse ale feniculului.
Dacă ne gândim la numele lui, nu putem să nu-i observăm străvechea semnificație: creșterea, rodirea/rodnicia, belșugul, hrana.
Cuvântul fenum/foenum, care în românește a dat fân și al cărui diminutiv este feniculum/ foeniculum, se trage din rădăcina indo-europeană a alăptării/creșterii/hrănirii/rodirii, *dhe(i)- care însemna: „a suge la sânul mamei; a alăpta; a da naștere, a nutri, a produce; a face să crească și să rodească”.
Rădăcină care a devenit în latină *fe- și care a dat:
fecundus, fecund, îmbelșugat, bogat; care face să rodească
femina, femeie/femelă (*fe-mna- „cea care alăptează, hrănește, nutrește”)
felix, rodnic/roditor; fericit și aducător de fericire, norocos, de bun augur, aducător de noroc
fetus, fătatul (faptul de a făta) și ouatul, naștere; făt, nou născut, copil; fruct, rod, vlăstar
fenum/foenum, cu sensul primar de „produs, roadă” dar și de „hrană prin excelență”, „nutreț” (din lat. nutricium, hrană)…
…și, probabil filia/filius, fiică/fiu (din *felios, sugar).
Din aceeași rădăcină s-au născut în slava veche dojiti, a alăpta, dojilica, doică și deti copil.
Să fie o întâmplare că feniculul este iarba mamelor/doicilor și a sugarilor ? Desigur nu. Feniculul stimulează laptele mamelor/doicilor și este singurul ceai care se dă sugarilor atunci când au colici și diaree.
Câmpia Maratonului
Feniculul în Rețetarul bucătarilor
Despre pâinea, prăjiturile, biscuiții, tartele, budincile, cremele, plăcintele cu brânză sau cu verdețuri, brânza sau untul de dimineață sau despre uleiul, mierea și vinul în care se pun semințe, întregi sau pisate, sau frunze proaspete de fenicul, se spune că te fac să visezi la o după-amiază caldă cu parfum de fân proaspăt cosit.
Să nu uităm că foeniculum poate însemna nu numai „fânuț”, ci și „fân tânăr și proaspăt”.
Și se mai spune că sunt … îndestulătoare și priincioase, că ne fac trupul și mintea fertile/ roditoare și fericite.
Cât despre bulbul alb ca laptele al feniculului, el se mănâncă crud sau gătit.
Ce este cu acest bulb ?
Feniculul cultivat pe care îl cunoaștem astăzi nu este chiar feniculul obișnuit, numit de regulă sălbatic, ci rodul selecțiilor din grădini.
Grădinarii italieni, poate sicilienii, fascinați de gustul tulpinilor sale fragede, ce amintește de … gustul unei întâlniri fugare, au reușit, tot selectând, să creeze un fenicul special, care s-a numit simplu finocchio sau „fenicul de Florența”.
Finocchio este considerat astăzi de către botaniști o subspecie și numele-i științific este Foeniculum vulgare var. azoricum).
Ce are el special ? Desigur bulbul fraged, mare și alb-pur, cu gust de ţelină din grădinile Afroditei.
Marii creatori de rețete au în Rețetarele lor secrete câteva salate cu fenicul florentin ce pot fi însoțite de o pastă de brânză, tare și untoasă, frecată cu usturoi și semințe de fenicul.
Puteți încerca cinci asemenea salate:
- Reuniune de familie: feniculul, cu frunze și tulpini, alături de morcov, pătrunjel și ţelină cu frunzele lor, scăldate într-un sos de ulei, nuci, semințe de floarea soarelui sau sâmburi de migdală, busuioc, mărar și usturoi …
- Eros Îndrăgostit: fenicul și andive, cu pastă de nuci și șofran, în sos de ulei de măsline, vin ușor și miere (se poate înlocui vinul cu suc de portocale)…
- Văpăi: fenicul, lăptucă, ridichi, praz, ceapă roșie, usturoi, scorţişoară şi cuişoare, înmuiate în vin roşu sec şi ulei de măsline…
- Romance: feniculul tăiat rondele şi portocala desfăcută în felii, scăldaţi în suc de portocală, miere şi ulei de măsline…
- Maraton: fenicul și spanac, cu ulei de măsline, lămâie, portocală, frunze de pătrunjel, mărar și busuioc.
În Italia și în Grecia se mănâncă fenicul gătit la cuptor, cu ceapă, ulei sau unt, usturoi și vin alb sau ca o împlinire a pilafului, fie de spanac fie de urzici, sau împreună cu budinca de paste sau de verdețuri.
Autorul tratatului De agri cultura, Cato cel Bătrân (234-149 î. Hr.) ne-a lăsat o rețetă de măsline marinate în ulei, oțet și mirodenii, devenită celebră, folosită și îmbogățită de-a lungul timpului de mulți chef-i italieni și francezi, cum este Monsieur Meynier, chef-ul restaurantului La Maison Dorée din Marsilia care a creat, în anul 1880, celebra tapenade provensală cu capere și anșoa, numită „caviarul mediteranean”.
Rețeta lui Cato este de salată/pastă de măsline cu fenicul, desigur sălbatic. Se numea epityrum, de la verbul grecesc epitiro (επιτείρω), a zdrobi, a pisa, și ne arată cât de îndatorată era bucătăria romană celei grecești.
Rețeta lui Cato:
Epityrum album, nigrum, uariumque sic facito. Ex oleis albis, nigris uariisque nuculeos eiicito. Sic condito. Concidito ipsas : addito oleum, acetum, coriandrum, cuminem, foeniculum, rutam, mentam. In orculam condito, oleum supra siet. Ita utitor/CXIX.
Epityrum-ul alb, negru și vârstat se face din măsline albe, negre și vârstate.
După ce se scot sâmburii, măslinele se pun la macerat în felul următor: se taie mărunt și se toarnă peste ele ulei și oțet și se adaugă coriandru, chimion, fenicul, rută (virnaț) și mentă. Se lasă într-un vas de pământ, acoperite cu ulei. Se mănâncă exact așa.
NOTĂ: măslinele albe (sau, mai degrabă verzi) sunt măslinele culese înainte de a se coace, cele vârstate sunt pe jumătate coapte, iar cele negre sunt măslinele coapte pe deplin.
Epityrum în vremea lui Cato
Epityrum – pastă de măsline astăzi
Atenție: feniculul nu se consumă mult într-o singură zi și nu se consumă pe perioade lungi.
Sfatul bucătarilor
Când cumpărați fenicul proaspăt e bine să aveți în vedere că trebuie să fie fraged, de un alb strălucitor și fără pete maronii sau galbene, să fie tare la pipăit și să miroasă a… anason.
Bulbii mai mici sunt mai fragezi. Pot fi ținuți două sau trei zile în frigider.
Cât despre semințe, ele se păstrează într-un borcan de sticlă bine acoperit, în dulăpiorul cu mirodenii.
Sfatul herboriștilor
Ceaiul din semințe de fenicul (o jumătate de linguriță la 250 ml de apă), spun herboriștii, este detoxifiant și dezinfectant: curăță și întărește splina, ficatul și rinichii, dezinfectează căile urinare, e diuretic și se recomandă pentru cistită.
Cu el se tratează crampele intestinelor, digestia leneșă, balonarea, colitele, bronșita, laringita, amigdalita, faringita, oboseala… dar și celulita, depresia, durerile de cap, fricile și stresul.
Cei de la Școala de Medicină din Salerno i-au dedicat un mic poem:
Sămânța-i, de-i luată cu vin, te îmboldește la ale Venerei îndeletniciri.
Zic unii că prin puterea-i bătrânii reîntineresc și-și recapătă pierduta vigoare;
Plămânii și ficatul îi păzește de suferința ce doare.
Cu el se topesc încet duhoarea și neagra umoare
Și sămânța-i pune pe fugă a intestinului răsuflare.
Semen, cum vino sumptum, veneris movet actus,
Atque senes ejus succo juvenescere dicunt ;
Hic quoque pulmonis obstat jecorisque querelis.
Foeniculo, foetor, niger humor lente terantur.
Semen foeniculi fugat et spiracula culi
Lecția feniculului: devii conștient de faptul că ești o ființă civilizată, călăuzită, proniată și atotiubită de Proniator, care poate avea mai multe nume, unul fiind Prometeu.
Atlas și Prometeu, vas spartan cu figuri negre, sec. VI î. Hr. Vatican