Exerciţiu de supravieţuire
Moloz, clădiri ruinate, buruieni, hectare întregi dezvăluie ruina a ceea ce, în urmă cu douăzeci de ani, era un colos - combinatul siderurgic de la Călan.
Articol de Simona Şerbănescu, 01 Octombrie 2010, 20:37
Mai bine de 7000 de oameni animau un spaţiu astăzi selenar. Mai bine de 7000 de oameni produceau fontă sau cocs într-un combinat ridicat înainte de 1900.
Nu este o poveste singulară, este povestea unei întregi industrii în jurul căreia se năşteau oraşe, familii şi destine.
O industrializare forţată pe care, dupa 1990, nu am ştiut cum să o gestionăm. Clădiri, hale, furnale, totul este tăiat, fragmentat, împărţit, vândut ca fier vechi sau transformat în grămezi de moloz.
Cei care mai ieri erau specialişti în siderurgie, trăiesc acum din resturile colosului devastat.
La limita subzistenţei, mulţi dintre ei veniţi din alte zone ale ţării, nu ştiu cum ar putea să o ia de la început.
Povestea din jurul combinatului de la Călan este o realitate pe care o poţi întâlni în toate oraşele ce se numeau „mari centre industriale”. Cei care au apucat să iasă la pensie sunt norocoşi.
Rezultatul declinului din aceste zone este o populaţie tot mai îmbătrânită, o rată a şomajului în creştere şi blocuri care se degradează o dată cu scăderea nivelului de trai al celor care le populează.
Totul este înregistrat de statistici şi situaţii, în timp ce viaţa oamenilor din zonă se scurge de la o zi la alta, cu o singură speranţă: de supravieţuire.
Audio: Vă invităm să ascultaţi documentarul România Actualităţi realizat de Simona Şerbănescu.
