Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții
Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții, aflat pe teritoriul comunei Cerașu din județul Prahova, a fost înființat în vara anului 1922.
Articol de Sergiu Şteţ, 21 August 2018, 18:49
Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții, aflat pe teritoriul comunei Cerașu din județul Prahova, a fost înființat în vara anului 1922 de preotul din satul Slon, comuna Cerașu, ultimul sat la urcarea către Pasul Tabla Buții venind dinspre orașul Vălenii de Munte.
În vara anului 1922 preotul-învățător din satul Slon, Ioan Vasilescu, a adunat mai mulți elevi și au plecat cu toții în zona de gol alpin la mai bine de 15 kilometri de Slon pe un drum greu de străbătut chiar și pentru căruțe.
Preotul învățător și elevii au adunat acolo rămășițele Eorilor morți în luptele care avuseseră loc în urmă cu apropate 6 ani (vara și toamna anului 1916) și care erau împrăștiate prin păduri și prin râpe.
Încercarea de identificare a rămășițelor Eroilor trebuie să fi fost extrem de dificilă la 6 ani după ce se dăduseră luptele din Tabla Buții așa că e explicabil numărul impresionat de Eroi Necunoscuți care-și dorm somnul de veci în cimitirul înființat acum aproape un secol la marginea pădurii, la aproape 1.400 de metri altitudine.
Pentru veridicitatea istoriei legate de înființarea Cimitirului Eroilor de la Tabla Buții stau chezășie notițele de mână (scrise chiar de preotul Ioan Vasilescu din Slon) ale discursului rostit pe 6 august 1940.
Era un moment greu pentru România, anul cedării Basarabiei, și cu atât mai greu și amar trebuie să fi fost să vorbești într-un moment de cumpănă pentru neam și țară la căpătâiul unor ostași care au murit luptând pentru Marea Unire.
Ascultați aici discursul preotului Ioan Vasilescu de la 6 august 1940, discurs rostit la Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții, recitit de Livia Georgescu, una dintre nepoatele preotului-învățător Ion Vasilescu.
(AUDIO: DISCURS VASILESCU 6:52'')
Despre cum era preotul-învățător Ioan Vasilescu ne povestește, pe scurt, fostul său elev Constantin Poenaru, născut în Slon în anul 1932.
(AUDIO: POENARU CONSTANTIN 2:15'')