Visele

Visele sunt o componentă a vieții umane despre care mai mult facem presupuneri, decât să cunoaștem ceva cu certitudine. Ele există și se desfășoară independent de voia noastră.

De mii de ani, oamenii au încercat să facă presupuneri despre semnificația viselor. În multe din societățile antice, din Egipt sau Grecia, visele erau considerate mesaje divine, care pot fi tălmăcite de cei cu puteri speciale. În timpul imperiului roman, unele vise se prezentau senatului pentru analiză și interpretare, deoarece se credea că sunt mesaje de la Dumnezeu. Cei ce interpretau visele îi însoțeau chiar și pe liderii militari în bătălii și campanii militare. În plus, știm că multi artiști și-au găsit ideile creative în visele lor. La începutul secolului XX, Sigmund Freud și Carl Jung și-au dat seama că visele sunt o interacțiune dintre conștient și ssubconştient. Ei eu afirmat că forţa dominantă este subcoştientul și că trăsătura bizară a visului este un limbaj cu totul aparte, comparabil cu poezia, capabil să reveleze înţelesul profund.

Dar vă propun să vedem ce trăsături au visele din cu totul alte perspective. La cinci minute după ce un om se trezește, el a uitat deja jumătate din ce a visat. După zece minute, 90% din amintirea visului a dispărut. Poetul Samuel Taylor Coleridge s-a trezit într-o dimineață după un vis fabulos – indus, probabil, de opiu – și a așternut cu creionul pe hârtie descrierea “viziunii dintr-un vis”, în ceea ce a devenit, ulterior, unul dintre cele mai apreciate poeme englezești: Kublai Khan. În timp ce scria, mai exact după cel de-al 54-lea vers, a fost întrerupt de cineva și nu și-a putut aminti restul visului. Iar poezia nu a mai fost niciodată completată.

De multe ori, visele noastre sunt populate de străini care interpretează anumite roluri și, chiar dacă pare greu de crezut, ei nu sunt invenții ale mintii noastre, ci figuri ale unor oameni reali pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții, dar de care nu ne mai amintim. Asasinul din cel mai recent coșmar poate fi vânzătorul de pâine din fața blocului unde locuiam când eram mici.

Cu toții visăm și ne petrecem aproximativ 6 ani din viață făcând asta. Iar dacă ne gândim că cea mai comună emoție experimentată în vis este anxietatea, avem toate șansele să procedăm ca un băiat de 16 ani din Statele Unite care a reușit sa stea treaz timp de 264 de ore și 12 minute, un record mondial.

As vrea sa mai adaug ca nu toată lumea visează în culori, 12% dintre oamenii văzători visează exclusiv în alb și negru. Iar cei care s-au nascut fără darul vederii, sunt privați de această dimensiune onirică, dar se bucură de vise la fel de "vii" ca toți ceilalți. Limitate, însă, visele lor se desfășoară în gama tuturor celorlalte simțuri: auz, miros, gust, atingere și emoție.

În încheiere, va împărtășesc o noutate în domeniu. Lumea secreta a viselor este pe cale sa devina un “teren” accesibil, cu ajutorul unei noi tehnologii capabile sa ilustreze imagini preluate direct din creierul uman în timpul somnului. Dispozitivul este creat bineînțeles de japonezi iar nouă, românilor, nu ne rămâne decât să-l cumpărăm și să ne creăm propriul jurnal de vise. Până atunci, îndrăzniți să visați!