Stadion avem, fotbal ne mai trebuie...

Meci să fi fost şi nu cred să se fi înghesuit atâta lume! Mă rog, depinde de protagonişti... Pelerinajul de-alaltăieri de la noul stadion Naţional din Bucureşti a reconfirmat succesul de care se bucură, alături de mai frecventele promoţii, reduceri sau tombole, ideea de porţi deschise. 1 leu să fi costat intrarea şi făcea primarele şi pe gazda şi pe musafirele!

Frumos, nimic de zis, chit că bombăneau de zor câţiva hâtri „gata, stadion avem, acuma fotbal ne mai trebuie!” Uşurel, domnilor, cu o floare ştiţi bine că puteţi cumpăra un zâmbet, dar primăvara e mai scumpă! Aşteptăm provincia...

Soare însă, călduţ şi poate, cumva, după multă vreme, o... armonie de care ne cam era dor. De-asta mi s-a părut un eveniment interesant. Nu venise nimeni la pomeni, scandal ori miting, deşi s-a vehiculat şi ideea de campanie electorală. Oamenii au venit (şi din ţară, nu doar din capitală) SĂ SE UITE! Atât! Şi totuşi, chit că nu era zi de meci, unii nu s-au putut abţine şi au mai apelat pe ici, pe colo la floare ori dovleac, semn că această îndeletnicire e pe alocuri reflex condiţionat – cum vii la stadion, cum te transformi în Mărgelatu'! Vindeau ţigăncile seminţe (e drept, doar în afara arenei) ca la Steaua-Dinamo, ce mai! Bine că n-au venit şi galeriile, că cine ştie ce mai ieşea.

Aşa – lumea de pe lume! Bărbaţi, femei, copii, femei cu copii în braţe, naşi, cumnaţi, cumetri, fini, tatai, nepoţi, toţi au stat frumos la coadă, au intrat, au văzut şi-au... plecat. În linişte. „Pe ei, pe mama lor!”, probabil cel mai criptic slogan de meci cu putinţă, n-a depăşit pragul subliminal, fiind păstrat cu siguranţă pentru inaugurarea oficială, Messi şi restul Argentinei.

De un singur lucru îmi pare rău: la meci lumea asta frumoasă, civilizată, boemă chiar, ori se transformă în turme lobotomice ori nu vine...