Goana după promoții sau cozile sărăciei
Comentariu de Alexandru Lancuzov
Articol de Alex Lancuzov, 06 Aprilie 2011, 16:44
Tradiționalele cozi la impozite, moaște sau benzină ieftină, nu mai sunt de actualitate. Cozile sărăciei la alimente se transformă din excepție în regulă iar spectacolul gratuit atinge culmea grotescului.
Aproape zilnic vedem cum mii de pensionari, femei casnice dar și vânători de promoții se așează cu noaptea-n cap la ușile magazinului, doar să fie în faţă la deschidere. Pentru 2-3 sticle de ulei, câteva kg. de făină sau luxosul detergent, românii au ajuns să se calce în picioare şi răcnetele primilor striviți parcă dau avânt coatelor și hoardelor care împing din spate. Săptămâna şi omorul la alimentele de bază în timp ce hăinuţele de fiţe sau gadgeturile de ultimă generaţie îi atrag pe românii cu dare de mână.
Cozi şi îmbulzeală de nedescris se formează şi în ţările civilizate acolo unde tradiţia promoţiilor a devenit o isterie naţională dar marile reduceri sunt la produse pe care le poţi ignora. La noi e măcel pentru mâncare dar şi de dragul unui CHILIPIR. De exemplu, anul trecut, la Iaşi un bătrân ieşea victorios din supermarket cu o fripteoză chiar dacă a recunoscut că nu ştie la ce e bună şi dacă ar afla tot nu ar folosi-o pentru că face economie la curent. Scenariul se repetă la un alt magazin care se deschide cu o promoţie la bormaşini. De această dată sacoşile comuniste de cârpă devin neîncăpătoare pentru mulţimea de codaşi care şi-a format adevărate strategii pentru devastarea de rafturi. Bănia nu mai are de mult vreo legătură cu banii aşa că foamea scoate colţii şi legea bunului-simţ este devorată de legea junglei. Totul pentru supravieţuire iar zahărul adunat cu mâna de pe jos înseamnă bani scutiţi şi încă o zi de prelungire a agoniei.
Cu siguranţă, criza financiară e de vină dar nu se poate exclude şi firea românului. Pentru a nu ştiu câta dată ar trebui să luăm exemplu de la japonezi ... îşi duc crucea cu demnitate şi înţeleg că respectul de sine contează mai mult decât halca trecătoare. Noi rămânem cu capra vecinului dar şi uneori fără cozi … la oficiul forţelor de muncă.