File de păstrăv cu piure de ţelină

Eurobarometrul Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară, din 2010, constata că 47% dintre români (media europeană fiind de numai 37%) au o temere faţă de mâncarea pe care o consumă, considerând că aceasta îi îmbolnăveşte. Procentul persoanelor care îşi fac griji pentru ceea ce mănâncă este chiar mai mare decât cel al persoanelor care se tem de accidentele de maşină (34%) sau care se tem să fie victimele unei infracţiuni (19%). Acelaşi studiu indică faptul că 24% dintre români verifică numărul de calorii şi nutrienţii alimentelor pe care le consumă. Iată un domeniu în care galopăm în stil european şi ne arătăm o adaptabilitate remarcabilă la nou.

Partea bună a acestei sensibilităţi vine din memoria copilăriei, de la ouăle din cuibar şi de la roşiile din grădină, laptele de la vaca bunicii şi de la mămăliga făcută în ciaun pe pirostrii. Cealaltă parte vine de la orice început de civilizaţie, generat de încolţirea unor idei noi, primit şi trăit cu entuziasm. Şi ţine mai degrabă, de tinereţea şi simplitatea, de potenţialul de acţiune ale ideilor care animă o civilizaţie în re-formare. Cealaltă parte a celei de-a doua părţi vine de la snobism şi merge spre kitsch şi spre manierism (înţeles ca afectare a bunului gust, preţiozitate, exces de rafinament, artificialitate), tinzând fie spre elitismul autentic, fie spre trandysm.

Cei mai atenţi la nuanţe recunosc aici „ortorexia” – boala adoptării unei diete foarte restrictive. Dorinţa de a consuma cât mai puţine alimente se diferenţiază de cea a anorexicului, care urmăreşte doar să slăbească. Prin dieta aleasă, ortorexicul nu urmăreşte decât să găsească o variantă de nutriţie potrivită şi sănătoasă. Şi exagerează prin pierderea a mai mult de trei ore pe zi pentru organizarea meniului. Dezvoltă o depresie sau tulburări obsesiv-compulsive. Se izolează pe motiv că anturajul său nu respectă aceleaşi reguli alimentare pe care el şi le impune. De multe ori acesta ajunge chiar să îi desconsidere pe cei care nu mănâncă la fel ca el.

Un „file de păstrăv cu piure de ţelină”, după gusturile blogului „divainbucatarie.ro”, rezolvă şi trandysmul şi manierismul şi foamea şi elitismul autentic.

Ţelina se pune la fiert. În acest timp, căliţi (în ulei de măsline) o ceapă tăiată foarte mărunt. Turnaţi un pahar de vin alb şi lasaţi-le să fiarbă un minut. Ţelina fiartă se pasează cu agilitate sau cu mixerul de bucătărie. Integraţi ceapa călită şi unt, asezonaţi cu sare şi piper şi omegenizaţi compoziţia. Prăjiţi păstrăvul pe ambele părţi, cam 4-5 minute. Locul lui este deasupra piureului de ţelină, servit cald.

„Am trecut la regim, am jurat să nu mai beau şi să renunţ la mâncărurile grele, iar în 14 zile am pierdut două săptămâni”, spunea Joe E. Lewis, actor şi cîntăreţ american. Şi relele şi bunele tot din lumea nouă vin.