Cuvântul COMPLEX ridică probleme COMPLEXE

Problema este complexă chiar în cazul lui … COMPLEX, cuvânt care, atunci când este substantiv, ne pune în dificultate. O aşa dificultate încât pe Google s-au creat două tabere: una unde sunt arhivate enunţuri de genul “halele unor complexuri comerciale”, alta care numără rezultate de tipul “complexele comerciale din oraş”.

Cea mai simplă modalitate de a rezolva problema este să ne uităm în Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a doua, alintat şi DOOM 2. De unde putem deduce că dacă nu e vorba cumva de vreo “tendinţă de comportare” din punct de vedere comercial, sigur trebuie să fie vorba de complexuri comerciale. Complexele pot fi, eventual, de … inferioritate, dacă luăm în calcul definiţia din DEX, unde scrie despre complex că poate fi, de exemplu, “un ansamblu de tendinţe inconştiente formate în copilărie pe baza anumitor relaţii familiale şi sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei.” Dar poate fi şi “un ansamblu de construcţii, de unităţi industriale sau comerciale cu funcţii deosebite, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiaşi scop.” Iar astfel de ansambluri nu sunt complexe, ci doar complexuri. E drept că pot avea utilizări… complexe, dar aici deja e vorba de altă formă care răspunde la numele de adjectiv şi are patru forme pe care le găsim enumerate în DEX: complex, complexă, complecşi, complexe.

Oricum, DEX-ul este puţin cam prea… complex în cazul de faţă, având în vedere că avem un singur articol de dicţionar pentru toate formele şi toate sensurile cuvântului, aşa că mult mai de folos este totuşi DOOM 2. De unde aflăm, ca să recapitulăm, că acel “complex, tendinţă de comportare” are forma de plural “complexe”, iar “complex, construcţie” are forma “complexuri”.