Cristale-cristaluri, coperte-coperți, nivele-niveluri...

Până mai ieri era de-a dreptul ilegal să vorbim despre „coperţi”, dar atât de mult ne-a plăcut ilegalitatea asta că am reuşit să o impunem şi în dicţionare. Ediţia a doua a Dicţionarului Ortografic, Ortoepic şi Morfologic al limbii române a acceptat forma „coperţi”, e drept, alături de bătrâna doamnă „coperte”. N-a vrut să audă însă de „ciocolăţi”!

Cu „nivelele” n-a mai fost atât de simplu! Atât de natural spune toată lumea „nivele” că nici DEX-ul nu mai e săracul de nici un folos amintind că mai există pe lume şi „niveluri” – cum ar fi cele ale unui imobil –, iar „nivelele” nu sunt decât nişte unelte. Aşa că a devenit oficial: „nivelul” care înseamnă „înălţime, stadiu sau treaptă” poate fi la plural când „nivele”, când „niveluri”. Şi iată cum specializarea unei forme de plural pentru câte un sens ia sfârşit pentru „nivel” şi devine model şi pentru alte astfel de cuvinte. De exemplu, astăzi la modă sunt „cristalele”; „cristale” vindecătoare şi norocoase care au alungat din vitrine – pe cale de dispariţie şi ele – „cristalurile” care se scot la sărbători şi aniversări. (Astăzi este o zi numai bună pentru ciocnit... cristaluri!).

Ambele forme sunt corecte, dar denumesc lucruri diferite: „cristalele” sunt nişte „minerale”, iar „cristalurile” sunt obiecte fabricate dintr-o sticlă specială destul de scumpă, deci obiecte de lux. Confuzia între cele două forme am găsit-o sintetizată într-o formulare care ne arată cum „cristalurile” – ca şi obiectele pe care le denumesc – sunt simţite ca fiind dintr-o altă generaţie şi eliminate fără regrete: plânsul unui copil are o tonalitate de mai să îmi spargă cristalele din vitrina pe care nu o am.

Cristalurile au rămas prin dicţionare, vitrina nu mai este şi suvenirele stau frumos în biblioteca pe ale cărei rafturi se mai zăresc doar întâmplător şi coperte de cărţi. Şi nu vă grăbiţi să-mi atrageţi atenţia că am greşit cu „suvenirele”! Scrie şi în DEX şi în DOOM că aceasta este forma corectă, dar şi „suvenirurile” au mulţi adepţi, că altfel vorba ceea: dacă n-ar fi, nu s-ar povesti...