140 de ani de la inaugurarea căii ferate Arad - Timișoara

Calea ferată Timișoara-Arad face parte din magistrala CFR 310 Timișoara - Arad - Oradea care leagă cele mai importante municipii din vestul României. Are o lungime totală de 57 km. A fost dată în folosință la data de 6 aprilie 1871. Este o linie simplă, elecrificată.

Primul proiect pentru realizarea unei căi ferate de la Timișoara la Arad și mai departe la Budapesta, datează din anii 1843- 1844, în zorii construcțiilor de căi ferate în Europa. Cel care a elaborat ambițiosul proiect era constructorul de drumuri Friedirch List. El a imaginat o cale ferată cu vagoane trase de cai, însă proiectul său nu a întâmpinat destulă susținere. Câțiva ani mai târziu, în 1848, contele Szechenyi Istavn întocmește un nou plan, similar celui precedent, dar cu tracțiune pe locomotive cu abur. Administrația maghiară l-a primit, însă nu l-a implementat niciodată.

După aceste încercări temerare de introducere a căii ferate în zona Banatului, a urmat o perioadă de stagnare a proiectelor feroviare în tot Imperiul Austro-Ungar. Al treilea proiect datează din 1864 și a fost realizat de inginerii timișoreni Heinrich Reiber și Zacharias Hermann. Garnizoana de la Arad s-a împotrivit proiectului care, deși nu s-a implementat, a constituit baza tehnică pe care s-a construit ulterior calea ferată.

După anul 1867, autoritățile maghiare au intensificat construcția rețelei feroviare și au relaxat cadrul legislativ pentru a permite extinderea rapidă a noilor mijloace de transport. În acest context favorabil, planurile mai vechi sunt reluate și perfecționate de contele Miko Imre, ministru al comunicațiilor. De altfel, el a elaborat un plan detaliat de construcție a rețelei feroviare ungare, printre care se afla și calea ferată Timișoara-Arad. Un aport important l-a avut generalul pașoptist Klapka, care și-a adus sprijinul politic necesar trecerii prin Parlament a legii de construcție. Astfel, în 1868, Dieta de la Budapesta adoptă Legea 38/1868, care aprobă construcția segmentului de cale ferată Timișoara - Arad și dispune concesionarea către o societate anonimă particulară care urma să se constituie în acest sens și care să se ocupe de construcția ei care începe în 1869. Linia este terminată doi ani mai târziu și este dată oficial în exploatare la 6 aprilie 1871. Avea lungimea de 55,6 km. Conducerea liniei intră în competența juridică a Asociației feroviare din Regiunea Tisa. Primele trenuri care au circulat pe această rută aveau în componența lor numai câteva vagoane de călători. Viteza comercială nu depășea 25 km/h.

În perioada comunistă autoritățile au pornit un program masiv de electrificare a principalelor magistrale feroviare din țară. Acest lucru era de o mare importanță pentru modernizarea căilor ferate. Prioritare erau Magistrala CFR 900 București - Orșova - Caransebeș - Timișoara Nord și Magistrala CFR 200 București – Deva – Arad - Curtici. Linia Timișoara - Arad face legătura între aceste două magistrale și ca atare a fost și ea inclusă în planul de electrificare. Linia Craiova-Orșova s-a electrificat în 1969, segmentul Orșova - Caransebeș - Reșița, la 20 iulie 1971, segmentul Caransebeș - Timișoara în perioada 1971-1975. În 1975 s-a electrificat și tronsonul Timișoara - Aradul Nou.

Stația CFR Arad în anii 1970	Stația CFR Arad la începutul sec.XX	Stația CFR Arad
Locomotivă care a circulat pe tronsonul Arad – Timișoara	Locomativă adusă pentru reabilitare la Arad. A circulat mai mulți ani pe linia Arad – Timișoara	Săgeata verde din podgoria Aradului