Leacul din natură

Cu toate că are proprietăţi antibacteriene şi antivirale, medicina naturistă nu i-a oferit până acum locul meritat. Busuiocul se foloseşte în mod obişnuit ca adjuvant în tulburările digestive. După prânz, o ceaşcă cu ceai de busuioc este benefică pentru digestie.

În antichitate, busuiocul era folosit ca antidot împotriva otrăvii. Era, de asemenea, un remediu pentru diferite boli care afectau creierul, inima, plămânii, sângele şi rinichii.

Frunzele uscate arse sunt folosite ca remediu pentru răceală şi astm. În amestec cu limba mielului se foloseşte pentru prepararea unui ceai care creşte vitalitatea. Şi seminţele au proprietăţi terapeutice, fiind folosite ca laxativ, dar şi pentru tratamentul diareei.

Revigorant, antihelmintic, uşor sedativ, busuiocul scade febra, calmează spasmele musculare şi luptă eficient împortiva viermilor intestinali şi microbilor.

Efectele tratamentului pot fi însă mult mai bune dacă se folosesc produse pe bază de substanţe active extrase din busuioc. Busuiocul se foloseşte în mod normal pentru tratamentul răcelii şi gripei, migrenelor, insomniei, depresiei şi pentru ameliorarea greţurilor.