Revista editorialelor, 20 aprilie

"Cazul Botiş" şi declaraţiile despre agricultură ale preşedintelui ţării şi ministrului din domeniu sunt comentate astăzi de editorialiştii ziarelor de la Bucureşti.

Gabriel Bejan rezumă, în deschiderea textului său din România Liberă, elementele "cazului Botiş" - ONG-ul cu sediul la el acasă, la care lucrează soţia sa şi care a primit uşor, prin Ministerul Muncii, finanţare europeană. Editorialistul continuă : ministrul muncii, Nelu Ioan Botiş, are o problemă mare cât sediul Guvernului, dar cu toate acestea, strict legal, demnitarul nu are nici un păcat.

Dealtfel, ministrul a ales ca strategie de apărare afirmaţia: "Dacă este un conflict demonstrat în termeni juridici îmi voi da demisia". "În termeni juridici", Botiş nu riscă aproape nici o sancţiune - admite Gabriel Bejan. Asta pentru că multe dintre legile din România arată de parcă ar fi făcute tocmai pentru a-i proteja pe demnitari, chiar şi pe cei care nu au nici o jenă să amestece interesele publice cu cele personale.

Preşedintele Traian Băsescu întreba cu câteva zile în urmă - reaminteşte Vlad Stoicescu în Evenimentul Zilei: "Când vom învăţa să nu mai lăsăm trei milioane de hectare nemuncite? Trebuie să ne hotărâm să fim performanţi". Jurnalistul comentează : nici şeful statului, nici parlamentarii, nici primarii sau consilierii locali nu sunt aleşi pentru a face inventarul calităţilor şi defectelor votanţilor. Rolul lor e ceva mai lumesc şi se plasează în zona furnizării soluţiilor politice.

Şi poate că preşedintele n-ar trebui să înceapă de la lipsa de eficienţă a agriculturii de subzistenţă - mai zice Vlad Stoicescu, ci de la efectele dezastruoase ale unei politici făcute de sub-calificaţi.

Iată însă că, după preşedinte - constată Ion M. Ioniţă în Adevărul - vine şi domnul Valeriu Tabără, ministrul de la agricultură, să-i înfiereze pe ţărani că beau toată ziua în cârciumă şi au săptămână redusă de lucru. E simplu să dai vina pe ţărani, dar sunt câteva lucruri de precizat - zice jurnalistul şi enumeră.

Unu: ţărani nu prea mai există. Forţa de muncă din agricultură este în majoritatea ei peste pragul de 60 de ani. Tineretul e în Italia şi în Spania. Domnul Tabără, poate în zilele senine de vară, vă puneţi problema de ce ţăranii români muncesc bine în Spania şi nu reuşesc să o facă şi în România.

Doi: agricultura românească a fost distrusă intenţionat de toată lumea care a trecut pe la Palatul Victoria în ultimii 20 de ani. Scopul: favorizarea importatorilor, a mafiei contrabandei cu produse agricole şi a monopolurilor marilor lanţuri de magazine.
...Şi trei - încheie Ion M. Ioniţă : populaţia rurală este ţinută pe ajutoare sociale de mizerie, inclusiv de guvernul Boc, tocmai pentru că este o masă de electorat captiv, dependent de primar şi de kilul de făină.