Revista editorialelor, 2 mai

De ce nu reuşim să atragem fondurile europene care ne stau la dispoziţie? Există o reţea de oameni cu influenţă şi bani care dirijează în interes propriu deciziile importante? - sunt întrebările de astăzi ale editorialiştilor ziarelor centrale.

România riscă să rateze marele obiectiv cu care a aderat la UE : modernizarea prin fondurile europene şi reducerea decalajului faţă de Vest - scrie Ovidiu Nahoiîn Adevărul. Şi asta pentru că, la Bucureşti, oficiali de prin ministere şi agenţii întorc proiecte care cer finanţare, prelungesc termene, schimbă condiţii şi criterii, când nu cer şpagă pe faţă. Este nevoie de o schimbare din temelii a întregii construcţii birocratice şi, mai ales, de un alt mod de a înţelege politica - continuă editorialistul. Dar cu cine?

Tinerii competenţi care au lucrat la Ministerul Integrării în timpul negocierilor de aderare - şi cărora România le datorează enorm! - au plecat, în mare parte, în instituţiile europene. Îi întâlneşti la tot pasul în Bruxelles. Cei care au plecat să studieze în Vest pe banii statului român au găsit uşile ferecate la revenirea în ţară. Iar oamenii cu studii temeinice şi cu bune intenţii - mai zice Ovidiu Nahoi - se ţin departe de politică, unde competenţa a ajuns un handicap, iar cinstea, suspectă.

Dan Cristian Turturică scrie, în România Liberă, că progresul ţării este frânat de o reţea de oameni cu influenţă şi/sau bani, care dirijează în interes propriu cele mai importante decizii care se iau în România. Este cât se poate de vizibil că traficul de influenţă la nivel înalt a fost stopat în anumite zone, dar continuă nestingherit în altele. Au fost blocate multe golănii în domeniul energetic, dar nu şi în (ne)construcţia de autostrăzi. S-a făcut curăţenie în vămile din vest, dar nu în toate cele din est. Ca să nu mai vorbim că afacerile mai mici, care nu intră în radarul SRI şi DNA, merg ca unse.

Şi asta - continuă Dan Cristian Turturică - în primul rând pentru că zona care a scăpat aproape complet de mari epurări a rămas politica, adică locul de unde de fapt ar fi trebuit să înceapă schimbarea. Acolo e şi problema, deoarece, prin puterea de a numi oameni în fruntea instituţiilor publice, clasa politică are capacitatea de a asigura perpetuarea sistemului de interese.

Încheiem cu Vlad Macoveicare, în Evenimentul Zilei, pleacă de la ceea ce el numeşte "recentele tulburări de la Realitatea TV" şi scrie că singura garanţie pentru o presă independentă de interese politice şi economice ilegitime şi ilegale este să fie condusă ca o afacere. Afacere înseamnă venituri din publicitate şi, în cazul ziarelor, direct din buzunarul cititorilor care le cumpără. Nu înseamnă bani negri de la politicieni sau alte grupuri de interese, nu înseamnă şantaj, nu înseamnă devalizarea grupului respectiv de presă.

La fel ca şi democraţia, chiar dacă în mod evident are şi neajunsuri, nu există un model mai bun decât presa ca afacere - mai zice Vlad Macovei. Ori în acest moment, presa din România este departe de acest model.