Revista editorialelor, 14 martie

Ovidiu Nahoi reaminteşte, în Adevărul, cutremurele din ultimii ani, din Turcia, Chile sau Haiti, şi încearcă să evalueze, în linii mari, ce au reprezentat aceste catastrofe pentru ţările respective, atât în victime umane cât şi în distrugeri materiale.

Ajungând şi la România, supusă şi ea pericolului de cutremur, jurnalistul trage concluzia că situaţiile nu sunt nici pe departe comparabile, citez:

"Dezastrul ne poate face doar să ne gândim la cât de pregătiţi suntem cu adevărat să facem faţă unei asemenea provocări, din punct de vedere tehnic, organizatoric şi, mai ales, uman. Nu ne putem compara însă cu Japonia. Ne putem întreba doar dacă suntem mai aproape de Chile sau de Haiti." - am încheiat citatul.

Bogdan Munteanu analizează, în Gândul, cum cutremurul din Japonia a provocat, în întreaga lume, dezbateri, la scară naţională şi mondială, despre câtă siguranţă sunt în stare statele să le oferea cetăţenilor lor.

Citez: "La zeci de mii de kilometri distanţă, acolo unde undele seismice nu s-au resimţit, oamenii s-au simţit "zguduiţi".

Dacă vulnerabilitatea Japoniei, un stat atât de "high tech", a putut fi atât de mare, ce să mai spere o ţară atât de "low tech" precum România?

Întrebări şi-au pus toţi. Şi americanii, căci pe coasta de Vest au fost mici distrugeri provocate de tsunami.

Dar şi germanii, scoţienii, austriecii şi italienii - care nu se află în zone seismice, dar care au centrale nucleare - au făcut paralele între situaţia din Japonia şi riscurile de la ei de acasă.

Dictoane precum "siguranţa este prioritatea numărul unu în industria nucleară" sau "Japonia are reguli stricte în materie de construcţii" au fost puse la îndoială în ultimele zile, iar comparaţia cu dezastrul de la Cernobâl nu a întârziat să apară."

În Jurnalul Naţional, Adrian Vasilescu scrie despre cum va scoate cutremurul Japonia din criză.

El porenşte cu analiza de la începutul ascensiunii economice a Japoniei, în anii '60, pentru a ajunge după '30 de ani, pe locul întâi în lume, ca putere de cumpărare.

Apoi a urmat marele cutremur de la Kobe, din 1995, care, chiar dacă a afectat o zonă restrânsă, a accentuat realitatea că Japonia, cu mari aglomerări umane producătoare de bogăţie, intrase în criză economică încă din 1990.

Şi aici editorialistul subliniază specificul gândirii de tip japonez, citez:

"Ei spuneau atunci că este uşor să urci când toate forţele — cele din natură, din oameni şi cele de pe pieţele financiare — îţi sunt favorabile. Dacă vrei să arăţi ceva lumii, atunci arată cum se poate urca atunci când totul în jur îţi este ostil. Şi au văzut, încă de atunci, soluţia ieşirii din criză în schimbarea ţării. "

"Mulţi se întreabă şi acum, pe întreaga planetă, de ce criza japoneză durează de două decenii. Răspunsul este legat de soluţia japoneză de ieşire din criză: schimbarea ţării. Şi o ţară ca Japonia nu poate fi schimbată cât ai bate din palme." - conchide Adrian Vasilescu, care vede în dezastrul de zilele trecute o oportunitate pentru relansarea acestei ţări.