O vorbă bună 83 - Critica

Cum îi priviţi pe cei care vă critică? Îi suspectaţi de subiectivism şi nu daţi doi bani pe ce spun, sau îi luaţi în serios?

O să-mi răspundeţi, probabil: "depinde de persoană". Adevărul este că nu ne sunt prea dragi cei care ne critică. Asta din cauza orgoliului.

Şi totuşi, dacă suntem sinceri cu noi, trebuie să acceptăm că fără o evaluare critică, nu există şanse de progres în bine şi-n adevăr.

Se spune că un rege şi-a chemat într-o zi sfetnicii şi le-a cerut părerea despre el ca stăpân al lor. Le-a cerut să fie sinceri şi le-a promis tuturor câte o piatră scumpă.

Toţi au început să-l laude, fiecare scoţând în evidenţă câte o calitate a regelui. Unul însă a cerut îngăduinţa să se abţină spunând: „prefer să tac, întrucât adevărul nu poate fi cumpărat.”

Regele i-a zis atunci: „nu-ţi voi da nimic. Vreau, totuşi să-ţi aud părerea.”

Atunci sfetnicul i-a mărturisit: „sunteţi un om cu slăbiciuni şi defecte ca noi toţi. Dar greşelile maiestăţii voastre sunt mult mai grave decât ale noastre. Asta pentru că deciziile greşite ale unui rege se răsfrâng asupra întregului popor”.
Regele a rămas pe gânduri. I-a răsplătit pe toţi după cum promisese cu câte o piatră preţioasă, iar pe sfetnicul critic l-a făcut cancelar.

A doua zi toţi cei care primiseră pietrele au venit să reclame că nestematele sunt false. Regele le-a răspuns: „ştiu pre bine: sunt false la fel ca şi cuvintele voastre.”