Marin Drăcea - un vizionar al silviculturii româneşti

Marin D. Drăcea (n. 14 octombrie 1885 - d. 14 iunie 1958) a fost un silvicultor român, profesor la Facultatea de silvicultură a Politehnicii din București, promotorul introducerii în România a silvotehnicii moderne. A fost întemeietorul și timp de 15 ani directorul Institutului de cercetări forestiere.

Foto ( ing.dr. Florin Matei) : Marin Drăcea la o întâlnire ci angajaţii Casei Autonome a Pădurilor Statului

Opera științifică și personalitatea lui Marin Drăcea au intrat în atenția Academiei Române încă din anul 1991, când a fost instituționalizat Premiul „Marin Drăcea”, dedicat unor lucrări științifice de valoare excepțională (în cei 19 ani scurși de la această decizie, premiul respectiv a fost acordat pentru 6 lucrări).Din memoriul justificativ prezentat în Adunarea Generală a membrilor Academiei Române din noiembrie 2010, referitor la performanțele

științifice ale profesorului Marin Drăcea, reproducem următoarele:

- prin cercetări proprii a elaborat și promovat primele fundamente științifice pentru silvicultura românească, ceea ce prezintă o importanță de excepție, deoarece, până la aceste cercetări, în România s-a aplicat mai mult o silvicultură de împrumut, falimentară din multe puncte de vedere. Căci, după cum constatase însuși Marin Drăcea în 1923 „Am luat și de la francezi și de la germani fel de fel de teorii, dar nu s-a căutat nici până acum a se stabili întru cât aceste teorii se pot aplica în silvicultura noastră și întru cât sunt aplicabile în condițiile specifice în care este așezată țara noastră”; a fundamentat științific cultura salcâmului în România, dovedind că acesta, printr-o tehnică adecvată, poate oferi o producție lemnoasă chiar mai mare decât cea realizată în zona sa de origine (SUA);

- prin cercetările sale teoretice și experimentale, în premieră pentru România, a promovat tratamentul regenerărilor progresive pentru pădurile de stejari, reușind astfel performanțe de excepție pentru reconstrucția ecologică a acestor păduri;

- a elaborat monografia științifică în două volume, referitoare la metodele de îngrijire a pădurilor, premieră pentru silvicultura românească și europeană;în premieră pe plan european a promovat conceptul de silvicultură ecologică, concept valabil și în prezent, desigur într-o accepțiune mult lărgită;

- a elaborat primul tratat de silvicultură românească în 1942, bazat pe concepte originale și cercetări proprii, tratat perfect valabil și în actuala perioadă;

- a fundamentat științific acțiunea pentru realizarea perdelelor forestiere de protecție, precum și necesitatea împăduririi ținuturilor secetoase ale țării, în principal a Dobrogei și Bărăganului;

- a elaborat și promovat conceptul de conștiință forestieră.

AUDIO: emisiunea "Nume mari, ediţia din 18 iunie 2015:

În istoria silviculturii românești Marin Drăcea a rămas și prin înființarea Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră (1933) și a Casei Autonome a Pădurilor Statului (1930).Mai presus de toate, Marin Drăcea a fost un doctrinar, animator și misionar al pădurilor. După acad. Constantin Chiriță, Marin Drăcea a apărut „ca o necesitate istorică”, fiind „cel dintâi încărcat de răspunderi, chemat să gândească și să definească liniile principale ale politicii forestiere românești”, care stau și astăzi la temeliile silviculturii naționale.

Foto ( ing.dr. Florin Matei) : Marin Drăcea. Anii'30. Întâlnire cu colegi şi subalterni

Gânditor și doctrinar, sub puterea imperativului vremii, profesorul Marin Drăcea a năzuit departe, oferind și astăzi, prin opera sa, soluții pentru redresarea și însănătoșirea patrimoniului forestier național. În perioada interbelică, în calitatea sa de președinte al Societății „Progresul silvic”,

Marin Drăcea a fost liderul incontestabil al comunității silvicultorilor români.

Din nefericire, după cel de al doilea război mondial, forțele politice de stânga i-au marginalizat opera și l-au înlăturat din toate funcțiile didactice, științifice și manageriale deținute. I s-a interzis publicarea monumentalei sale opere, rămasă astfel în manuscrise, unele dispărute după moartea sa.

De abia în 1978 s-a reușit reconsiderarea parțială a operei sale, prin articole publicate de Victor Giurgiu și prin monografia „Viața și opera unui mare silvicultor român: Marin Drăcea” (acad. Constantin Chiriță și prof. Vintilă Stinghe). Cu toate acestea, a fost interzisă aniversarea sa la 100 de ani de la naștere, atunci când a fost sărbătorit agronomul acad. Gheorghe Ionescu-șișești, născut în același an, în aceeași lună, doar cu două zile după nașterea lui Marin Drăcea.

Foto( ing.dr. Florin Matei): Marin Drăcea în anii primului război mondial.

O reconsiderare autentică, fără opreliști politice, a operei sale, inclusiv prin publicarea în premieră a unor manuscrise, s-a realizat prin următoarele două lucrări recente:

Marin Drăcea în istoria, prezentul și vitorul silviculturii românești (Victor Giurgiu, 1995);

Marin Drăcea – Opere alese (sub îngrijirea Victor Giurgiu, 2005)

Academia Română și Academia de științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu–șișești”, în semn de recunoaștere a monumentalei sale opere, i-a dedicat 4 manifestări științifice. Mai recent, prin Legea nr. 46/2008, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice este redenumit în Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice „Marin Drăcea”. Din păcate, această dispoziție legală nu a fost pusă în aplicare, nici după aproape trei ani de la adoptare !

Anterior perioadei comuniste, Marin Drăcea a fost onorat cu valoroase distincții, dintre care menționăm:

membru al Academiei de Agricultură (1944);

membru fondator al Academiei de științe (1935);

membru corespondent al Societății Forestiere Finlandeze.

Prin tot ce a înfăptuit în știința silvică și în silvicultura românească, Marin Drăcea nu poate fi asemuit decât cu marele contemporan și prieten al său Gheorghe Ionescu–șișești, cel care a ridicat știința agricolă românească la înălțimea înfăptuirilor de nivel european.

Dotat cu o inteligență sclipitoare, cu o nepotolită dorință de cunoaștere și cu o putere de muncă de excepție, însușindu-și o vastă cultură generală de specialitate în țară și străinătate și devenind o personalitate de prim rang a comunității silvicultorilor din epoca sa, Marin Drăcea a reușit să elaboreze o doctrină forestieră națională de nivel european, o operă care a privit deopotrivă modernizarea învățământului superior silvic, cercetării științifice, legislației forestiere și, nu în ultimul rând, silviculturii românești. Gândurile lui au fecundat gândirea altora din generația sa, oferind și generațiilor viitoare o moștenire care va dăinui la loc de cinste în patrimoniul de valori științifice și spirituale.

Foto( ing.dr. Florin Matei): momunemt ridicat după 1989 în onoarea lui Marin Drăcea

Dacă personalitatea luminoasă a profesorului Marin Drăcea a dominat decenii știința și practica silvică, acum, de la înălțimea Academiei Române, va continua să călăuzească pașii silvicultorilor și ai factorilor de decizie din silvicultura românească.

Într-adevăr, opera sa, aplicată cu responsabilitate și înțelepciune, va fi în măsură să redreseze starea pădurii și a silviculturii noastre, aflate acum în grea și nemeritată suferință.

Acad. Victor GIURGIU

Sursa : http://www.revistapadurilor.ro/(1)Colectia-pe-ani/(16714)anul-2011/(16715)nr-1-2011/(16716)Marin-Dracea-Membru-post-mortem-al-Academiei-Romane