Dragomir Hurmuzescu - părintele radiofoniei româneşti
Invitat: prof. univ. dr. Ioan M. Popescu - Departamentul de Fizică al Facultăţii de Ştiinţe Aplicate, Universitatea "Politehnica" din Bucureşti
Articol de George Popescu, 03 Iunie 2015, 12:37
13 martie 1865 : s-a născut Dragomir Hurmuzescu, în Bucureşti, pe Calea Dorobanţilor, aproape de Şos. Ştefan cel Mare, fiul lui Martin şi al Profirei.
Foto: Dragomir Hurmuzescu
1873-1877 : Dragomir urmează şcoala primară de pe strada Polonă, singura din Sectorul de galben. Este înscris la gimnaziul Matei Basarab. Continuă pregătirea la Liceul Sf. Sava. Între timp, tatăl său a murit, el devenind capul familiei şi susţinător al celor doi fraţi mai mici. În această perioadă are ocazia să lectureze reviste ştiinţifice din Paris.
După absolvirea ultimei clase de liceu şi obţinerea bacalaureatului, se înscrie voluntar în Batalionul 4 Vânători şi începe cursurile Facultăţii de Ştiinţe din Bucureşti. Se mută la Şcoala normală superioară, unde obţinuse o bursă la fizică.
Foto: tăbliţă Societatea Radio-Telefonica
În octombrie 1887, Dragomir Hurmuzescu câştigă o bursă şi pleacă la Paris să îşi ia licenţa şi să îşi facă doctoratul. Acum îl cunoaşte pe Constantin Miculescu. Trei ani mai târziu obţine licenţa în fizico-chimice, după care se înscrie la doctorat la prof. Lippmann. Începe să publice lucrările pe care le face, în reviste precum Bulletin de la Société Française de Physique şi apoi Comptes Rendus Hebdomadaires des Séances de l'Académie des Sciences.
Foto: Clădirea Radioului de la Băneasa
În anul 1894 prezintă şi brevetează una dintre invenţiile sale importante - dielectrina, un nou material izolant. La scurt timp de la descoperirea razelor X de către Roentgen (1895), Hurmuzescu anunţă, în premieră, împreună cu Louis Benoist, descoperirea efectului de
ionizare produsă de către aceste radiaţii asupra gazelor şi corpurilor electrizate. Acest efect este pus în evidenţă şi măsurat cu un dispozitiv creat tot de Hurmuzescu - electroscopul ce îi poartă numele. Acest dispozitiv va fi utilizat în majoritatea laboratoarelor, de către mari fizicieni. Inclusiv măsurători asupra radioactivităţii, vor fi realizate cu acest dispozitiv de către Marie Curie.
AUDIO: emisiunea "Nume mari",ediţia din 29 mai 2014:
La 28 aprilie 1896 Dragomir Hurmuzescu îşi susţine teza de doctorat, cu titlul Sur une nouvelle détermination du rapport V entre les unités électrostatiques et électromagnétiques, realizând una dintre cele mai precise măsurători a vitezei luminii.
După susţinerea tezei, Dragomir Hurmuzescu revine în ţară, considerând că obiectivele deplasării sale la Paris au fost atinse.
La conferinţa despre Razele X, ţinută de Hurmuzescu în Amfiteatrul Şcolii de poduri, doctorul C. Severeanu, părintele chirurgiei româneşti, a introdus pentru prima oară în serviciul său de chirurgie, tehnica radiografiei/radioscopiei.
Foto: clădirea Radioului Public în construcţie
La 1 octombrie 1896 este numit conferenţiar de matematică la Facultatea de ştiinţe a Universităţii din Iaşi, Hurmuzescu îşi începe activitatea didactică în învăţământul superior. O lună mai târziu primeşte şi postul de profesor de fizică la Liceul Internat din Iaşi. Acest post era foarte interesant deoarece punea într-o perspectivă deosebită necesitatea creerii unei elite tehnice româneşti.
În 1901 înfiinţează Societatea de ştiinţe din Iaşi precum şi revista Annales Scientifiques de l'Université de Jassy.
Dragomir Hurmuzescu primeşte în decembrie 1904 postul de secretar general la Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, un post politic în noul guvern. Ideea pentru care a acceptat o astfel de numire politică, a fost că era singura modalitate de a finanţa dezvoltarea învăţământului într-o formă aşa cum văzuse că se face în occident. Din această poziţie, Hurmuzescu a căutat mijloace pentru întemeierea unui învăţământ experimental cât mai eficace în domeniul ştiinţelor fizico-chimice.
După o serie de pregătiri ce se poate spune că au început în 1905, şi după ce în 1909 s-a trecut la organizarea efectivă, se deschid cursurile Şcolii de electricitate de pe lângă Universitatea din Iaşi, prima şcoală de electrotehnică din ţară.
Foto: decupaj din revista "Radiofonia"
În anul 1913 Şcoala de electricitate din Iaşi ia denumirea de Institutul Electrotehnic al Universităţii din Iaşi. Acest fapt marca tendinţa ce începea să se manifeste, ca şi în alte domenii să fie promovat mai intens învăţământul aplicativ (în comerţ, în administraţie etc).
La 23 mai / 5 iunie 1916 în baza expunerii făcute de Ştefan Hepites, Dragomir Hurmuzescu este primit membru corespondent în Secţiunea ştiinţifică a Academiei Române, cu 19 voturi pentru şi unul împotrivă.
Odată cu încheierea războiului, Hurmuzescu revine în ţară. Între 1924-1925 este înfiinţată Asociaţia prietenilor radiotelefoniei şi este publicată revista Radiofonia. Tot atunci, este construit primul post de receţie radio, în cadrul Institutului Electrotehnic. Doi ani mai târziu, este construit primul post de emisie radio din România, în cadrul Institutului Electrotehnic, cu puterea de 200W, pe lungimea de undă de 280 metri.
În martie 1928 este înfiinţată Societatea de difuziune radiotelefonică din România.
La 16 martie 1937 la vârsta de 72 de ani, când Hurmuzescu părăsea viaţa politică, când se încheiau perioadele de prelungire în învăţământ, printr-o reglementare forţată se legiferează concentrarea învăţământului superior tehnic/aplicativ.
Drept urmare, Institutul electrotehnic este desfiinţat, fiind împărţit între Politehnică şi secţia de radioelectricitate a Facultăţii de ştiinţe a Universităţii.
La 31 mai 1954, Dragomir Hurmuzescu părăseşte această lume, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
