Strada Armenească și alte locuri de poveste

De la Kilometrul 0 al comunității armene din București, unde l-am întâlnit pe Mihai Stepan Cazazian - redactor-șef al revistei Ararat, am pornit spre Centrul vechi al capitalei într-un periplu al negoțurilor și atelierelor ținute odinioară de armeni, unde l-am avut ghid pe Paul Agopian. Am făcut un popas în Piața Rosetti într-o cafenea cu dichis, unde ne-am amintit de faimosul cafegiu armean Avedis Carabelaian de la care a învățat meșteșugul și românul Gheorghe Florescu (autor al cărții Confesiunile unui cafegiu) . De acolo am revenit pe strada Armenească unde Hrant Jaghinian mi-a spus povestea festivalului armenesc cu nume de stradă care are loc la început de august. Am încheiat periplul pe Strada Spătarului (paralelă cu Armenească) unde se află cea mai veche casă locuibilă din București al cărei destin se leagă de comunitatea armenească. Povestea casei Melik , în care se află acum Muzeul Theodor Pallady, am aflat-o (într-o după-amiază caniculară) de la curatorul muzeului, Mihaela Murelatos.

Mihai Stepan Cazazian, redactor-șef al revistei ARARAT

"Cred că s-ar putea spune foarte multe despre istoricul acestei străzi(Armenească). Până la urmă cel mai important este faptul că în anul 2015 încă există denumirea acestei străzi în această zonă deja foarte centrală a Bucureștiului, o zonă de high-life aș spune a Bucureștiului, în care parfumul străzilor de altădată încă mai răzbate , chiar dacă armenii – din păcate – nu se mai regăsesc în aceste case."

"Acest cartier s-a născut în jurul Bisericii Armenești, pe urmă au apărut atelierele de meșteșugari, magazinele , cafenelele, a apărut și s-a dezvoltat tot ceea ce ține de spiritul și cultura armenilor. Uite așa încet încet am ajuns până la secolul XXI și un grup de entuziaști ai comunității s-au gândit în urmă cu trei ani aș spune nu neapărat la un festival, ci la ceva care să-i apropie pe oameni și să le dea sentimentul că au venit acasă la armeni. Și unde putea să se întâmple acest lucru? Pe strada Armenească, evident. De aceea trecând peste toată birocrația pe care o impune un astfel de eveniment, am reușit să blocăm o parte din strada Armenească și să organizăm în acest perimetru care include și curtea catedralei și biblioteca și tot ce ține de spațiul spiritual, am reușit să creem această casă armească pentru câteva zile. Cred că inițiativa a fost de bun augur , de la o ediție la alta am constatat că vine din ce în ce mai multă lume, să bea o cafea, să manânce o baclava, să asculte muzică armenească, să cumpere un obiect care ține de cultura noastră, să ia o carte, pentru că avem și editură, să intre în biserică, după care să plece poate mai încărcați de bucurie, și de credința că armenii sunt aceiași pe care i-au cunoscut și înaintașii lor acum câteva sute de ani."

"O carte apărută la editura Ararat în 2008 , intitulată Catedrala Armeană din București, apărută cu ocazia aniversării catedralei, a punctat foarte bine într-unul din capitolele acestei cărți câteva aspecte din istoria mahalalei armenești. Cartea e scrisă de Edvard Jeamgocian. Pot să spun în premieră că în luna noiembrie, cu ocazia centenarului catedralei, va fi scoasă o nouă ediție mult îmbogățită cu alte amănunte din istoria nu doar a catedralei ci și a acestui spațiu unde organizăm festivalul."

Paul Bogdan Agopian

"Pentru că mă trag dintr-o familie de cafegii armeni, pentru că am crescut cu povești despre cafea și acest domeniu fascinant al negustorilor, am decis să fac un amplu proiect prin care să strâng într-o bază de date modernă , cât de mult s-a putut, cu toți negustorii și meseriașii armeni de la 1900 până la venirea comunismului în România.

Totul s-a concretizat într-un site negustorie.ro și reunește toți acești comercianți armeni cu precădere din perioada interbelică dar și mai devreme, cu firmele lor, reclame din perioada respectivă, cu poze - unele de la urmașii acestora, acolo unde au existat, altele din presa vremii, din arhiva comunității noastre.

"Străbunicul meu , Ovanes Agopian, a fost unicul supraviețuitor din familia sa în urma Genocidului armenilor din 1915-1920. În căutarea unui mijloc de trai, ajunge la Pitești unde în vremea aceea exista o numeroasă comunitate armenească.

A lucrat o perioadă ca bucătar la un renumit restaurant, care s-a numit La Berbec, Era un foarte bun cunoscător al bucătăriei orientale și a fost apreciat acolo. După un timp a deschis o cafenea-ceainărie în Curtea de Argeș, cu firma Ararat , Până la sfârșitul vieții a fost cafegiu, s-a ocupat cu aducerea cafelei din diverse locuri și prepararea ei și a fost apreciat pentru ceea ce făcea. "

(Cu Gheorghe Florescu și Paul Agopian la cafeneaua Delicatese Florescu)

Mihaela Murelatos, curator al Casei Melik / Muzeul Theodor Pallady

"Casa Melik este considerată a fi cea mai veche casă de locuit din București.

A fost construită în a doua jumătate a secolului XVIII , în jurul anului 1760. Numele străzii pe care se află casa – Strada Spătarului – vine de la cel dintâi proprietar al acestei case care a fost un boier cu rangul de spătar. Era perioada domniilor fanariote , domnii se schimbau foarte repede. Pe cât de repede se schimbau domnitorii pe atît de repede se schimbau și dregătorii lor, drept pentru care memoria colectivă nu a păstrat numele spătarului ci numai funcția. Spătarul era un boier de prim rang la curtea domnească , avea în grijă sceptrul, spada și coroana domnului, deci însemnele domniei, iar mai târziu a acăpătat și funcția de comandant al oștirii, un fel de ministru de război de mai târziu. Echivalentul din Moldova al Marelui Spătar din Țara Românească era Marele Hatman.

După moartea acestui spătar , urmașii săi au vândut casa în 1815 pentru 1400 de taleri unui negustor armean, pe numele său Kevorg Narazetoglu." (...povestea toată este spusă în emisiune!)

"Totul îmi place la această casă! În primul rând starea de bine pe care o emană, imediat ce-i treci pragul...Și starea asta de bine am remarcat-o nu numai eu, nu numai colegii mei ci și marea majoritate a vizitatorilor care ne trec pragul percep o stare de liniște, de bine, de ocrotire...Se simt așa, ca în căușul unor palme ocrotitoare. Este o casă ocrotită de un spirit bun, cred eu, a avut un înger păzitor deasupra ei care a ajutat-o să treacă prin secole, a beneficiat la timp de câte o renovare care i-a prelungit existența, și iat-o frumoasă și gata să-și primească oaspeții!"

(casa Melik, Strada Spătarului nr.22)

Hrant Jaghinian, din grupul de organizatori ai Festivalului Strada Armenească

"Noi am preluat ideea festivalului STRADA ARMENEASCĂ de la comunitatea armenească din Londra. Ei au avut ideea de a închide zona din fața Bisericii armenești de la Londra și de a organiza un festival pentru comunitate în primul rând dar și pentru cei curioși să descopere mai multe despre comunitatea armeană și să descopere cultura armeană.

Încercăm să punem accent pe ce avem noi în România ca și bogăție armenească. "

AUDIO: STRADA ARMENEASCĂ ȘI ALTE LOCURI DE POVESTE