Darurile mamei Geea

Toate culturile vechi socoteau Pământul o fiinţă vie, darnică şi ocrotitoare, aşa cum este o mamă cu copii ei. De altfel, în mai toate limbile şi culturile vechi, Terra este o fiinţă feminină. Dintre toate darurile ei minunate m-am oprit la bobul de orez, cel care hrăneşte şi astăzi, în fiecare zi, peste jumătate din cele şase miliarde de oameni ai Pământului.

Dragostea oamenilor pentru orez şi dorinţa de-a comunica direct cu Marea Fiinţă, ai cărei copii suntem cu toţii, au căpătat în Japonia, mai precis în regiunea Aomori, o formă specială.

Locuitorii ţinutului Inakadate cultivă, prin tradiţie, patru tipuri de orez, fiecare soi de plantă având culorile frunzelor diferite. Ei creează pe suprafeţele orezăriilor tablouri vii, unele inventate de ei, altele reproducând imagini sacre, cum este cea a Muntelui Fuji. Astfel, pe aproape 15.000 de metri pătraţi, oamenii locului au recreeat minunatul tablou al lui Hokusai: „36 de peisaje de pe Muntele Fuji”. Iar, dacă nici asta nu este dedicaţie şi artă vie, atunci nu ştiu să se fi inventat, vreodată, aşa ceva!

Nu-i de mirare că în această lume, expresii dintre cele mai obişnuite ale limbajului zilnic folosesc referinţe directe la orez.

În China sau Thailanda, banala întrebare „Ce mai faci?” este formulată, ad literam, „Ţi-ai mâncat porţia de orez, astăzi?”, iar ceea ce noi ne urăm simplu dar atât de bogat prin formula „Un an nou fericit!” capătă forma: „Fie ca niciodată să nu-ţi ia foc orezul!”

Nume iconice, pe care le folosim astăzi curent în cultura occidentală, datorită relaţiilor moderne cu orientul sunt trimiteri directe la orez. Poate nu ştiaţi dar Toyota înseamnă „frumosul cîmp de orez”, iar cele trei momente importante ale zilei, dimineaţa, prânzul şi seara sunt de fapt: orezul de dimineaţă (asa gohan), orezul de după amiază (hiru gohan) şi orezul de seară (ban gohan).

În sfârşit, dacă aţi găsit o slujbă bună şi stabilă o să le spuneţi cunoscuţilor că aţi căpătat „un bol de orez, din oţel”, iar dacă tocmai aţi pierdut o slujbă bună o să spuneţi cu tristeţe că „bolul de orez s-a spart”.

Povestea bobului de orez ne readuce aminte că noi, oamenii, suntem doar oaspeţi ai Pămîntului, de la care primim darurile vieţii. Prin urmare, suntem datori nu doar să arătăm respectul şi gratitudinea faţă de bunătatea cu care suntem onoraţi ci să contribuim într-un fel, fiecare după puteri, la bunăstarea casei care ne-a ocrotit trecerea prin viaţă.

Audio:Ascultați întreaga poveste!