Învinşi şi învingători la Vancouver
După aproape 3 săptămâni, Olimpiada albă de la Vancouver este istorie şi statistică.
Articol de Ştefan Alecsiu, 02 Martie 2010, 14:20
Orice astfel de eveniment păstrează, undeva într-un colţ de memorie, întâmplările fericite sau nu care întotdeauna au loc într-o competiţie sportivă.
Dacă ar fi să adunăm în două mari capitole cele bune şi cele rele, atunci am elimina foarte mult din spectacolul jocurilor, dar totuşi ar oferi o imagine a acestei ediţii întâmplate în sud vestul Canadei.
Aşadar marele câştigător este publicul canadian care, prin entiziasmul său, a estompat noianul de greşeli făcut de organizatori. Bucuria participării la competiţie a fost una uriaşă, canadienii şi oaspeţii lor dominând fondul sonor al competiţiei sprijinind sportivii şi implicând pe toţi cei ceare au pornit de departe această olimpiadă albă.
Să trec la capitolul bune prima participare românească cu 29 de sportivi, un record pentru noi. Din păcate, cu mici excepţii am respectat dictonul olimpic al baronului Pierre de Coubertin "Important este să participi" şi atât.
Printre câştigători nu aş putea să uit pe Bode Miller, schiorul american realizând la ultima sa olimpiadă, are 32 de ani, că doar talentul nu este de ajuns să te ducă spre medalii.
Şi vanituosul skior care acum 4 ani la Torino rămăsese pe lângă podium, a obţinut aur, argint şi bronz completându-şi o vitrină văduvită până acum câteva zile de metal olimpic.
N-aş uita-o pe slovena Petra Majdic care în urma unei căzături, într-un pârâu, la un antrenament şi-a rupt patru coaste şi a avut atins un plămân. Şi totuşi Petra a reuşit să obţină la două zile de la nefericitul accident medalia de bronz, în proba de sprint ski fond, prăbuşindu-se după linia de sosire şi fiind transportată direct la spital.
Asiaticii au impresionat mai ales în lumea gheţii atât cea de viteză cât şi artistică, Kim Yu Na, sud-coreanca ce a obţinut prima oară aurul olimpic în proba de patinaj artistic pentru ea şi ţara sa reprezentând chintesenţa eleganţei alunecării pe muzică.
Tot la capitolu câştigători să nu-l uităm pe spectaculosul îmblânzitor de placă Shaun White, supranumit "Roşia Zburătoare" datorită pletelor sale roşcovane sau pe Jaret Speedy Pattison la ski acrobatic, cel care şi-a lăsat necazurile acasă unde a fost la un pas de sinucidere şi le-a învins prin sport.
Ar mai fi de adăugat la acest capitol lung din care sunt convins că nu i-am numit pe toţi, echipa de hochei masculin a Canadei învingătoare într-un thriller cu prelungiri în faţa eternei rivale SUA (3-2) sau curlingul, un sport pe care unii l-ar mătura din faţa lor.
Dar când zi de zi 6000 de fani se înghesuie să privească acest spectacol pe care cârcotaşii l-ar numii de gospodine, aş îndrăzni să spun că nu tot ce-i sport cu minge e chiar atât de important pentru unii.
Am spus că aş avea şi capitolul rele, dar sunt convins că ar putea să se spele în timp. Şi totuşi bâlbele comitetului de organizare ar fi fost trecute cu vederea şi uitate dacă un tânăr georgian n-ar fi plătit cu viaţa.
Dar peste toate aceste necazuri rămâne bucuria acestui public iubitor de sporturi de iarnă şi care a fost răsplătit de locul Canadei cu 14 medalii de aur. Un alt record pentru Jocurile Olimpice de Iarnă.